Scorul acestui articol
[Total: 69 voturi. Media: 4.8]

 

Am aÈ™teptat cu o bucurie calmă (e drept, cam sceptică) finala de ieri a Simonei Halep, de la Cincinatti. Venise neaÈ™teptat, ca un premiu din capacul unei sticle de băutură răcoritoare într-o toridă seară de duminică. Bucuria mi s-a preschimbat instantaneu în furie când am văzut pe cine a ales DIGI SPORT 1 să comenteze meciul: pe Cristian Tudor Popescu.

Cu câteva luni în urmă, acelaÈ™i personaj visceral comentase la PRO TV finala Simonei de la Rolland Garros. Fusese absolut jenant, mai iritant chiar decât sprayurile folosite de jandarmi. Deloc inhibat de psihicul său instabil, sărea dintr-o extremă în alta  a aprecierilor folosind o gamă incredibilă de stridențe vocale, de la scâncete de mână prinsă-n uÈ™ă până la răgete de taur în extazul montei.

Mulți, atunci, ca È™i mine de altfel, au încercat să salveze ce mai era de salvat din spectacol căutând È™i urmărind meciul pe alte canale cu comentatori cât de cât normali. Ieri, acest lucru (cel puțin pentru mine) a fost imposibil. Nu am găsit alt post la care să pot vedea finala.

CTP È™i-a făcut intrarea în scenă pe fundalul celor două finaliste care schimbau ultimele mingi de încălzire. Deborda de încredere È™i gânduri luminoase È™i ne povestea cât de bune sunt auspiciile acestei finale pentru noi, românii, căci Simona este mai tare decât oricând înainte, cu un moral de fier È™i eliberată de frica mizelor mari.

Când meciul era doar la început, marele specialist în tenis nu pierdea niciun prilej să-È™i arate doxa. „žSimona a ales să returneze pe centru. Vrea să o provoace pe Muguruza să deschidă ea unghiurile È™i să greÈ™ească”. „žSimona nu atacă decisiv al doilea serviciu al adversarei. Înseamnă că Darren Cahill a sfătuit-o să joace la procentaj, nu la risc”.

Ni se ofereau panseuri tenisistice docte prilejuite de orice ne arăta regizorul de transmisie: despre influența vântului, despre rolul racordajului rachetei, despre psihologia marilor campioni. Dezlănțuit, CTP era de neoprit chiar È™i în timp ce se jucau punctele.

Dar Simona pierdea. Într-o zi proastă, neinspirată, pierdea. Iar tiradele sentențiosului È™i atoateÈ™tiutorului nostru comentator se scufundau în ridicol mai ceva ca atunci când acelaÈ™ grandios gânditor încerca să o spele pe Laura Kovesi de uriaÈ™a pată a plagiatului dovedit. Vă mai amintiți? Înainte ca experții È™i comisia pentru analizarea tezei de doctorat a È™efei DNA să se pronunțe, CTP tuna È™i fulgera cu toată deontologia lui de analist suprem că „ždacă se dovedeÈ™te că o singură frază din teză fost plagiată, atunci Laura Kovesi va trebui să demisioneze”. O săptămână mai târziu, după verdict, a dat-o la întors melteneÈ™te, uitând È™i de bun simț È™i de onoare È™i de respect față de cei câțiva telespectatori care îÈ™i pierdeau vremea urmărindu-l: „žpartea bună din toată această poveste tristă este că Laura Kovesi nu demisionează. IÈ™i continuă lupta ei, de la DNA, împotriva corupților”.

Asta-i personajul!

La fel È™i ieri. Pe măsură ce dezastrul scorului îi È™i ne demonstra că se înÈ™elase profund în aprecierile ultraoptimiste de la început,  CTP încerca să ne servească marea explicație a înfrângerii Simonei È™i, evident, să ne devoaleze soluția pe care el a descoperit-o È™i care ar fi putut evita această înfrângere. Din adânca sa înțelegere a vieții È™i din marea sa experiență de jucător de tenis, susținea că pentru a o învinge pe Muguruza („žÈ™i nici acum n-ar fi prea târziu dacă È™i-ar încerca astfel È™ansa”) Simona Halep ar trebui să joace ca Muguruza: agresiv, riscant, la linie. De ce nu ca Federer? Sau ca Kirgios?

Prostia asta am auzit-o la mulți. La mulți care habar n-au că tenisul de mare performanță înseamnă, în proporție covârÈ™itoare, crearea de automatisme. Cât mai multe automatisme. La serviciu, la rever, la smeÈ™, la voleu, la lovitura de dreapta, la aÈ™ezarea în teren, la priză, la poziționarea față de minge etc.

Să poți juca performant  „žla linie”, aÈ™a cum recomanda obsesiv, ca soluție salvatoare, CTP,  înseamnă nu luni ci ani de antrenamente intense, tematice, de reconfigurare a mai tuturor habitudinilor tehnice cu care un jucător a fost setat de primii săi antrenori. Din o mie de motive, pe care nu are rost să le înÈ™ir eu aici, Simona a fost construită È™i È™lefuită de Pygmalion-ii ei pentru un joc pretabil optim datelor ei fizice. Configurată astfel, a ajuns locul 2 în lume. Din păcate, după cum se vede din ultimele rezultate, această configurare nu-i este suficientă ca să devină È™i numărul 1, ca să câÈ™tige turnee de mare È™lem. Pentru că se loveÈ™te mereu la capătul drumului de jucătoare super agresive, în forță, precum Șarapova, Ostapenko, Muguruza, pentru învingerea cărora ai nevoie de alt fel de arme. Care arme, repet, nu se pot improviza la comandă, în urma unei decizii tactice. Ele trebuie pregătite, exersate, transformate în automatisme prin ani grei de reformatare.

La 1-6, 0-3, când meciul era deja compromis, Simona a început să riÈ™te, să lovească cu toată forța, să caute liniile, să-l asculte fără să-l audă pe CTP. A avut câteva reuÈ™ite dar, pe ansamblu, s-a văzut că nu e jocul ei, că improvizează È™i că nu are cum s-o invingă astfel pe Muguruza.

Exclamațiile isteroide scoase de comentator la una dintre puținele reuÈ™ite de joc agresiv ale Simonei „ei, aÈ™a da, cum spuneam mai devreme, când Simona atacă Muguruza rămâne fără replică”. arată cât de rudimentar gândeÈ™te tenisistic domnul Popescu. De parcă jocul hiperagresiv ar fi o chestiune de voință È™i nu de îndelungă pregătire. Comentariul corect ar  fi fost: „žei da, când Simona va putea juca astfel un meci întreg, atunci o va putea învinge chiar È™i pe Muguruza”.

Într-o excelentă carte de management, scoasă sub egida prestigioasei organizații Gallup („žDescoperă-ți punctele forte cu testul Clifton”) autorul de bestseller-uri Marcus Buckingham subliniază importanța cultivării prioritare a punctelor forte ale oamenilor prin două formulări axiomatice:

  1. Talentele fiecărei persoane sunt durabile È™i unice;
  2. Pentru fiecare persoană, domeniul cu cel mai mare potențial de perfecționare îl reprezintă zona în care el (ea) exceleaza.

Dând credit acestor axiome, va fi foarte dificil pentru echipa Simona Halep „“ Daren Cahill să opteze pentru o schimbare radicală de stil de joc. Ar însemna să mute centru de greutate al antrenamentelor de pe perfecționarea punctelor forte ale Simonei pe dezvoltarea unor „žzone de oportunitate”, cum eufemistic se pot numi lacunele ofensive È™i teama de risc ale jucătoarei.

Dar nu destinul sportiv al Simonei Halep este subiectul principal al acestui articol ci modul în care trustul DIGI a ales să-È™i bată joc de milioane de români obligându-i (prin exclusivitatea transmisiei) să suporte un comentator enervant prin suficiența sa găunoasă precum CTP. Dacă nu ar fi fost precedentul Rolland Garros „“ PRO TV,  cu tzunamiul de critici furibunde la adresa modului în care domnul Popescu a înțeles să-È™i facă reclamă de guru sportiv pe nervii unui popor intreg, mai puteam înțelege. Dar acest precedent a existat È™i, în ciuda lui, trustul DIGI a decis să-l răsplătească astfel pe unul dintre clienții săi ideologici, disprețuind românii de acasă ce nu-l pot înghiți pe CTP.

Este încă o dovadă că trustul DIGI, prietenul apropiat al SRI È™i al DNA, nu are niciun fel de preocupare în a fi de folos cetățenilor acestei țări (cât mai mulți), adevărului È™i obiectivității. El urmăreÈ™te  exclusiv linia propagandistică a finanțatorilor săi oculți. Și pentru asta s-a înconjurat, printre alții, de mercenari cu oarecare notorietate, antrenați anterior la oficine precum EVZ, ICR, GDS.  Pe care i-a transformat metodic în clienții săi ideologici.

CTP, un client mai vechi, căruia i-au fost adăugați recent, după înlăturarea incomodului DragoÈ™ Patraru, alte triste figuri ale popularității de cinematograf de cartier È™i ale oportunismului fără ruÈ™ine: Gabriel Liiceanu, Andrei PleÈ™u, Mircea Cărtărescu.

Îi aÈ™teptăm, în logica unei solidarități de gaÈ™că exersată asiduu în oficinele menționate, pe Horia Patapievici È™i pe Vladimir Tismăneanu. Tot ce-aÈ™ vrea să-i rog pe zeloÈ™ii servanți de la DIGI este să nu ni-i pună crainici comentatori pe la puținele competiții sportive în care sportul românesc mai are rezultate. La emisiunile propagandistice cu ei, oricum nu se uită nimeni. La sport însă…

Nici nu vreau să-mi închipui ce-ar însemna o finală de Cupa Campionilor la handbal, jucată de fetele de la CSM BucureÈ™ti È™i comentată, cu patriotismul binecunoscut, de HR Patapievici.

Ar fi tare, nu?

Contele de Saint GermainEditorialeandrei plesu,Cristian Tudor Popescu,CSM Bucuresti,Daren Cahill,Dragos Patraru,finala Cincinatti,Gabriel Liiceanu,GDS,Horia Patapievici,ICR,Laura Kovesi DNA,Marcus Buckingham,Mircea Cartarescu,Muguruza,oficinele EVZ,Organizatia Gallup,puncte forte,Pygmalion,Simona Halep,trustul DIGI,Vladimir Tismaneanu  Am aÈ™teptat cu o bucurie calmă (e drept, cam sceptică) finala de ieri a Simonei Halep, de la Cincinatti. Venise neaÈ™teptat, ca un premiu din capacul unei sticle de băutură răcoritoare într-o toridă seară de duminică. Bucuria mi s-a preschimbat instantaneu în furie când am văzut pe cine a...Blog politic si polemic