Scorul acestui articol
[Total: 70 voturi. Media: 4.7]

 

Teorii politico „“ elitiste vorbesc tot mai deschis în ultima vreme de una dintre limitele majore ale democrației: IQ-ul mediu modest al majorităților care ajung la putere.  Se formulează, pornind de-aici, întrebarea: din moment ce o țară dispune de genii (sau, mai moderat formulat, de „žminți luminate”) de ce È™i-ar încredința ea destinul unor prostovani È™i nu acelor „žminți luminate”? Doar pentru că prostovanii sunt mai numeroÈ™i?

Apăsând argumentativ tot mai agresiv pe pedala mediocrității intelectuale È™i de viziune a „žcelor mulți”, minoritarii ce se consideră superiori au încercat să construiască, pas cu pas, alternative la  această slăbiciune a democrației.

Una dintre ele a fost È™i este crearea unui stat paralel format din „žluminați”. Care stat paralel  să aibă È™iretenia de a lăsa impresia că democrația este respectată dar care, în fond, să conducă țara după bunul său plac, împingând în derizoriu aportul statului legitim, cel reprezentându-i pe prostovanii majoritari.

La noi, rolul „žminților luminate” l-au preluat serviciile secrete. Acestora nu le-a fost deloc greu, stimulate de sacul de turpitudini care s-a dovedit a fi Traian Băsescu, să folosească informația compromițătoare È™i È™antajul pentru a-È™i atinge scopurile subversive.

Unii vor fi gata să spună că nu este nimic rău într-un astfel de demers. Mai bine să te conducă elitele decât mediocrii, nu?

Eroarea acestui gen de raționament constă în faptul că el ignoră o a doua componentă esențială care se adaugă inteligenței, È™i anume caracterul.

Degeaba eÈ™ti general cu trei stele sau intelectual supergalonat, dacă n-ai caracter. Și această lipsă de armătură morală se manifestă mult mai pregnant la elite decât la mase. S-a văzut cât se poate de clar cu Florian Coldea È™i gaÈ™ca lui din SRI, dar È™i cu intelectualii lui Băsescu. Din oportunism, dintr-un egoism exacerbat, aceÈ™tia au ales ca, în loc să servească țara È™i interesul național, să se complacă în pactizări cu răul de cea mai dezgustătoare factură.

Ni s-a oferit prilejul, nu cu mult timp în urmă, să vedem È™i binele pe care ni-l poate oferi o guvernare a oculților. A „žluminaților”. Am trăit cu toții umilitoarea experiență a guvernării CioloÈ™. De fapt, a guvernării serviciilor secrete. Că doar nu-È™i închipuie cineva că Dacian CioloÈ™ ori Raluca Prună, ori Vlad Alexandrescu au ajuns acolo altfel decât propulsați de È™efii lor din SRI È™i SIE. Au făcut aceÈ™tia ceva bun pentru România È™i români? Nici vorbă! Singurul lucru prin care s-au remarcat a fost punerea umărului la consolidarea statului paralel.

Lupta actuală, dusă de statul paralel (ocult) cu statul legitim (rezultat din alegeri), se axează tot mai mult în ultima vreme pe crearea unor personaje cardinale antagonice. Pe de o parte providențiala Laura Kovesi, pe de altă parte diabolicul Liviu Dragnea.

Muțimile sunt mult mai uÈ™or de mobilizat dacă binele È™i răul sunt personificate prin eroi (pozitivi sau negativi) cu însuÈ™iri superlative.

Laura Kovesi nu este suficient să fie prezentată în chip de zeiță diafană a dreptății. Ea trebuie să semnifice mult mai mult decât atât: invincibilitatea, imortalitatea, garanția victoriei în pofida oricăror obstacole È™i capcane ale răului. De-asta este scăpată de oculții din spatele ei de toate plagiatele È™i dezvăluirile È™i abuzurile care ar fi trebuit, până acum, să o trimită după gratii de zeci de ori.

Laura Kovesi a încetat de mult să mai fie o ființă subordonabilă Constituției È™i legilor acestei țări. Ea a devenit un simbol. Un obiect sacru. Un fetiÈ™ pe care îl electrizează cu palmele lor transpirate niÈ™te păgâni cărora puțin le pasă de țara asta.

Prin antiteză, pentru dramatism, Liviu Dragnea este prezentat la aceleaÈ™i dimensiuni supranaturale ca Laura Kovesi, dar cu semnul minus. El, dintr-un obscur politician de provincie, a ajuns să întruchipeze răul absolut: corupt, dictator, fără scrupule, vândut ruÈ™ilor, protectorul penalilor È™i duÈ™manul emancipării țăriÈ™oarei.

Vă întrebați cine È™i în ce scop pune la cale toată această mascaradă cu pigmei pe catalige?  Vă spun eu: oculții care au nevoie de argumente fantasmagorice ca să atragă în brambureala din care se hrănesc ilegitim cât mai mulți naivi.

Èšara este dezbinată, antagonizată, în acest război al unor falÈ™i uriaÈ™i, măriți cu lupa, umflați cu pompa.

Între ei, iată, a apărut ca o armă ținută la secret până acum, Mihai Tudose. Din majordom al lui Dragnea a devenit, brusc, un Laerte al Laurei Kovesi, care să decidă lupta.

Vom vedea dacă spada otrăvită a lui Tudose îÈ™i va atinge ținta la CEX-ul de diseară.

Eu unul nu simt nici un fel de emoție legată de acest deznodământ. Pe Dragnea nu-l simpatizez pentru că, față de aÈ™teptările mele, nu mi-a dat niciun prilej de simpatie, iar pe Tudose, după ce È™i-a dat pe față uniforma È™i epoleții, cu atât mai puțin.

Și pentru că tot veni vorba, pronosticul meu este că niÈ™te miniÈ™tri vor fi demiÈ™i dar că, în locul lor, PSD-ul nu va accepta propunerile lui Tudose ci pe cele ale lui Dragnea.

Oricum, nu va fi sfârÈ™itul lumii! Cel mult, deÈ™i puțin probabil, sfârÈ™itul guvernării PSD.

Contele de Saint GermainEditoriale  Teorii politico '“ elitiste vorbesc tot mai deschis în ultima vreme de una dintre limitele majore ale democrației: IQ-ul mediu modest al majorităților care ajung la putere.  Se formulează, pornind de-aici, întrebarea: din moment ce o țară dispune de genii (sau, mai moderat formulat, de 'žminți luminate') de ce...Blog politic si polemic