Scorul acestui articol
[Total: 118 voturi. Media: 4.9]

 

Motto
Am încercat să scot Franța din noroi. Dar se întoarce la greșeli și la mizerii.
Nu pot să-i împiedic pe francezi să fie francezi!
Charles de Gaulle

 

Dacă ați ști câte mă leagă de această țară. Rude stabilite acolo după război, locul primei mele vizite în străinătate, gazda a jumătate dintre activitățile mele doctorale, co-partener al României la constituirea după decembrie 1989, la București, a primului centru de formare continuă (pe care am avut privilegiul să îl conduc), pasiunea pentru Balzac, fascinația Parisului”¦

Cum să nu mă doară, atunci, batjocura pe care o aduc azi Franței chiar înalți exponenți ai săi?

Un președinte pueril și infatuat care nu înțelege nimic din măreția franceză clădită pe tradiție și  respect de sine trebuie să primească palme, la propriu, ca să fie trezit din visele lui utopice de reformă „progresistă” care, în esență, înseamnă aruncarea la groapa de gunoi a pauperilor și asistaților social.

Macron mă interesează însă mai puțin, pentru că el este departe de noi și deciziile lui nu ne afectează direct.

Mult mai mult mă interesează și mă afectează, însă, umbra neagră, pecinginea ce s-a abătut asupra Bucureștilor, purtând un nume de uragan botezat în Franța: Clotilde.

Această doamnă, parașutată la primăria Sectorului 1 din nu se știe exact ce dronă butonată ocult, și-a pus în cap să reușească în viață cu prețul sacrificării noastre. Este dezlănțuită, stupidă și certăreață ca o chivuță după ce-a supt mai multe țoiuri de drojdie.

Vrea să reușească, dar nu l-a citit pe Voltaire. Care dă următoarea rețetă a succesului, devenită între timp aforism:

Pentru a reuși în lume nu e de ajuns să fii prost, trebuie să fii și manierat„.

Clotilde Armand ne demonstrează repetat și convingător că îndeplinește cu brio prima condiție. La a doua, însă, rămâne mereu corigentă pentru că a fi manierat nu e la îndemâna oricărui parvenit. Asta ține de cei șapte ani de acasă, de educația școlară și profesională și, deci, intră în contradicție cu aroganța și tupeul care o definesc pe domnia sa.

Mă invadează o revoltă aproape marseiezică atunci când constat câtă antipatie la adresa Franței a declanșat în doar câteva luni doamna Clotilde Armand în românii de toate categoriile. Prin obrăznicii repetate, printr-un comportament delirant, prin mesajul de „merde” strecurat graseiat bucureștenilor, prin strungăreață.

Toate gunoaiele, tot jegul, toate duhoarea de latrină, toată pestilența descompunerilor organice lăsate la dospit pe străzi, sunt binefacerile și respectul doamnei primar la adresa bucureștenilor.

În acest context, o caracterizare franțuzească  a personajului se potrivește mai bine decât orice portretizare aș putea face eu: „Fou comme la merde”!

Ma pauvre France! Pe ce mâini jalnice a ajuns imaginea ta în România. Noi, insula ta europeană de latinitate, am început să te privim chiorâș, să ne îndoim de francofilia noastră transmisă prin generații luminate, de când  ne asasinează lent, chimic, cinic, sardonic umbra neagră, pecinginea cu nume de uragan: Clotilde!

Atenție, ambasadori oficiali și neoficiali ai Franței în România! Dacă vă iubiți țara măcar cât v-o iubesc eu, opriți-o pe Clotilde! Altfel românii vă vor deveni ostili.

Luați aminte: francofonia nu garantează francofilia!!!

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2021/06/clotilde.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2021/06/clotilde-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeClotilde Armand,fou comme la merde,francofilie,ma pauvre France,Macron,razboiul gunoaielor  Motto Am încercat să scot Franța din noroi. Dar se întoarce la greșeli și la mizerii. Nu pot să-i împiedic pe francezi să fie francezi! Charles de Gaulle   Dacă ați ști câte mă leagă de această țară. Rude stabilite acolo după război, locul primei mele vizite în străinătate, gazda a jumătate dintre activitățile...Blog politic si polemic