Scorul acestui articol
[Total: 112 voturi. Media: 4.9]

 

Motto
Am încercat să scot Franţa din noroi. Dar se întoarce la greşeli şi la mizerii.
Nu pot să-i împiedic pe francezi să fie francezi!
Charles de Gaulle

 

Dacă aţi şti câte mă leagă de această ţară. Rude stabilite acolo după război, locul primei mele vizite în străinătate, gazda a jumătate dintre activităţile mele doctorale, co-partener al României la constituirea după decembrie 1989, la Bucureşti, a primului centru de formare continuă (pe care am avut privilegiul să îl conduc), pasiunea pentru Balzac, fascinaţia Parisului…

Cum să nu mă doară, atunci, batjocura pe care o aduc azi Franţei chiar înalţi exponenţi ai săi?

Un preşedinte pueril şi infatuat care nu înţelege nimic din măreţia franceză clădită pe tradiţie şi  respect de sine trebuie să primească palme, la propriu, ca să fie trezit din visele lui utopice de reformă “progresistă” care, în esenţă, înseamnă aruncarea la groapa de gunoi a pauperilor şi asistaţilor social.

Macron mă interesează însă mai puţin, pentru că el este departe de noi şi deciziile lui nu ne afectează direct.

Mult mai mult mă interesează şi mă afectează, însă, umbra neagră, pecinginea ce s-a abătut asupra Bucureştilor, purtând un nume de uragan botezat în Franţa: Clotilde.

Această doamnă, paraşutată la primăria Sectorului 1 din nu se ştie exact ce dronă butonată ocult, şi-a pus în cap să reuşească în viaţă cu preţul sacrificării noastre. Este dezlănţuită, stupidă şi certăreaţă ca o chivuţă după ce-a supt mai multe ţoiuri de drojdie.

Vrea să reuşească, dar nu l-a citit pe Voltaire. Care dă următoarea reţetă a succesului, devenită între timp aforism:

Pentru a reuşi în lume nu e de ajuns să fii prost, trebuie să fii şi manierat”.

Clotilde Armand ne demonstrează repetat şi convingător că îndeplineşte cu brio prima condiţie. La a doua, însă, rămâne mereu corigentă pentru că a fi manierat nu e la îndemâna oricărui parvenit. Asta ţine de cei şapte ani de acasă, de educaţia şcolară şi profesională şi, deci, intră în contradicţie cu aroganţa şi tupeul care o definesc pe domnia sa.

Mă invadează o revoltă aproape marseiezică atunci când constat câtă antipatie la adresa Franţei a declanşat în doar câteva luni doamna Clotilde Armand în românii de toate categoriile. Prin obrăznicii repetate, printr-un comportament delirant, prin mesajul de “merde” strecurat graseiat bucureştenilor, prin strungăreaţă.

Toate gunoaiele, tot jegul, toate duhoarea de latrină, toată pestilenţa descompunerilor organice lăsate la dospit pe străzi, sunt binefacerile şi respectul doamnei primar la adresa bucureştenilor.

În acest context, o caracterizare franţuzească  a personajului se potriveşte mai bine decât orice portretizare aş putea face eu: “Fou comme la merde”!

Ma pauvre France! Pe ce mâini jalnice a ajuns imaginea ta în România. Noi, insula ta europeană de latinitate, am început să te privim chiorâş, să ne îndoim de francofilia noastră transmisă prin generaţii luminate, de când  ne asasinează lent, chimic, cinic, sardonic umbra neagră, pecinginea cu nume de uragan: Clotilde!

Atenţie, ambasadori oficiali şi neoficiali ai Franţei în România! Dacă vă iubiţi ţara măcar cât v-o iubesc eu, opriţi-o pe Clotilde! Altfel românii vă vor deveni ostili.

Luaţi aminte: francofonia nu garantează francofilia!!!

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2021/06/clotilde.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2021/06/clotilde-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeClotilde Armand,fou comme la merde,francofilie,ma pauvre France,Macron,razboiul gunoaielor  Motto Am încercat să scot Franţa din noroi. Dar se întoarce la greşeli şi la mizerii. Nu pot să-i împiedic pe francezi să fie francezi! Charles de Gaulle   Dacă aţi şti câte mă leagă de această ţară. Rude stabilite acolo după război, locul primei mele vizite în străinătate, gazda a jumătate dintre activităţile...Blog politic si polemic