Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Să te comporţi ca un urangutan care-şi rânjeşte gingiile spre cer şi-şi bate pieptul cu pumnii încleştaţi, în vreme ce cu labele picioarelor loveşte in continuare adversarul căzut, nu este chiar o jubilaţie elevată. Mă uitam zilele astea la Liviu Dragnea, intruparea perfectă a speciei Nae Girimea: frizerul de provincie, ras, tuns, frizat din brici, glas mieros, mustăcioară de fante de cămin cultural, buze umede lucind ca briantina. Cu câtă naturală incontinenţă îşi descarcă el “vitrionul” din ficaţi, ce ştrengăreşti gropiţe îi sculptează obrăjorii bucălaţi atunci când dă frâu liber fermentaţiei din creiereşii deşertici, inflamaţi de Haboob-ul urii.
L-a secondat îndeaproape Valeriu Zgonea, acest Titircă Inimă Rea de la Cameră, cherestegiu după patalama, tractorist după casting, care, de dragul armoniei dintre cum arată şi ce spune, nu vrea nici mort să se dea în ochii lumii mai deştept decât pare. Îi reuşeşte mereu.
Cel puţin Victor Ponta a rostit un necrolog decent. N-a fost un panegiric dar a arătat că puţină educaţie nu strică. Cu atât mai mult cu cât nimeni nu l-ar fi suspectat de sinceritate în regretele exprimate.
Şi pe-aici, pe blog, s-au pornit nişte trăpaşi să galopeze de nu-i mai poate nimeni opri. Este o frenezie a lapidării dar, culmea, nu înspre tabăra deşucheatului ci înspre cea care încearcă să-şi ajusteze drumul printre hârtoape şi capcane.
În ceea ce mă priveşte am mărturisit deja că, deşi simpatizant liberal, nu văd deloc cu ochi buni apropierea PNL de PDL. Până ce adepţii acestei alianţe/fuziuni nu vor furniza o garanţie credibilă că Traian Băsescu şi nucleul său dur (în care îi includ şi pe Monica Macovei şi Teodor Stolojan) vor rămâne în afara distribuţiei guvernamentale avută în vedere pentru după prezidenţiale, eu nu le voi sprijini proiectul de reunificare.
***
Demisiile în lanţ ale lui Crin Antonescu generează, mai ales în ultimele zile, tot felul de explicaţii. Mă voi opri la una dintre acestea pentru că îmi permite o controversă, în zona logicii formale, cu un matematician. Extrag din “Cotidianul”:
“ Antonescu ori e “nebun”, ori “amenințat”, ori “șantajat, deci șantajabil”, ori “altceva”, și-a explicat Mircea Badea gestul liderului PNL de retragere.
În toată teoria construită de mintea sa, Mircea Badea s-a întrebat cum a ajuns liderul demisionar al PNL să renunțe la candidatură de joi până sâmbătă”.
Premisa majoră de la care pleacă Mircea Badea este că Antonescu a renunţat la candidatură de joi până sâmbătă. Premisa minoră, pe care o lasă de înţeles, este că, în doar două zile, o persoană liberă şi raţională nu poate lua o astfel de hotărâre. Concluzia: “ Antonescu ori e “nebun”, ori “amenințat”, ori “șantajat, deci șantajabil”.
Mircea Badea se bazează, când îşi stabileşte premisa principală, pe declaraţia lui Antonescu, din emisiunea lui Robert Turcescu de la B1 TV de joi, 28 mai 2014, că proiectul său de a candida la prezidenţiale este încă în picioare. Oare o astfel de declaraţie are radicalitatea, ireversibilitatea pe care i-o dă, din interese argumentative, Mircea Badea? Nici pe departe.
Strict semantic, răspunsul lui Antonescu exprimă un adevăr momentan (în acea clipă el era încă prezidenţiabil). Nu exprimă însă vreo componentă reflexivă care să măsoare nivelul de hotărâre sau de dubitaţie cu care Crin Antonescu se confrunta, lăuntric, în legătură cu acest subiect. Este la mintea cocoşului că încă de când s-a desprins din USL, Antonescu a început să aibă dubii, dileme interioare, scenarii privind candidatura sau necandidatura lui la prezidenţiale. Apoi, odată cu demisia de la şefia senatului aceste dubii au crescut, ca să nu mai vorbim de expandarea lor (a dubiilor) după rezultatul slab de la europarlamentare şi demisia de la conducerea PNL. Cine poate şti în ce stadiu ajunsese decizia lui Crin Antonescu de a candida sau nu, în seara de 28 mai 2014? Poate că menţinerea deciziei de a candida mai depindea doar de-un fir de păr, de-un semn din teritoriu, de un telefon de la Klaus Johannis sau de la altcineva important? Ce ar fi trebuit să declare într-o atare situaţie Antonescu? “Ştiţi, sunt nehotărât, poate mă retrag mâine dar poate nu…”?
De dragul de a ajunge mai rapid la ţintă, Mircea Badea şi-a siluit demonstraţia. Şi nu doar în acest punct analizat de mine ci şi în altele. Evident că decizia lui Antonescu de a renunţa la candidatură nu a fost luată de joi până sâmbătă. Dar chiar şi dacă s-ar fi întâmplat aşa… În prima formulare Mircea Badea admite: “… ori altceva”. În concluzia sa finală, sedus de spectacular, de focul de artificii, acest “altceva” dispare şi rămâne doar sentinţa capitală “ Antonescu ori e “nebun”, ori “amenințat”, ori “șantajat, deci șantajabil”.
Cât despre tema şantajului: dacă ar fi existat o minimă substanţă pentru asta nu ar fi fost folosită ea în multele momente fierbinţi de până acum (suspendarea lui Băsescu din 2012, interimatul lui Antonescu la preşedinţie, lupta la baionetă pentru validarea referendumului etc.)? Sau poate Antonescu o fi călcat pe bec în ultimul an? Hai, prin absurd, pentru amuzament, să acceptăm şi asta: că Antonescu este şantajat, deci şantajabil. În această situaţie nu ar fi fost de 100 de ori mai util, pentru şantajist, un Antonescu rămas în cărţi până în ultimul moment şi apoi obligat să joace cum i se cântă decât un Antonescu eliminat prematur?
Hai să mai lăsăm şi pentru poimâine subiecte de discutat. Poate până atunci ne mai trec pasiunile pro sau contra Antonescu şi vom putea să descifrăm mai cu folos pentru viitor semnele prezentului.

Contele de Saint GermainEditorialeB1TV,Cotidianul,Crin Antonescu,Haboob,Klaus Johannis,Liviu Dragnea,Mircea Badea,Monica Macovei,Nae Girimea,Robert Turcescu,Teodor Stolojan,Valeriu Zgonea,Victor PontaSă te comporţi ca un urangutan care-şi rânjeşte gingiile spre cer şi-şi bate pieptul cu pumnii încleştaţi, în vreme ce cu labele picioarelor loveşte in continuare adversarul căzut, nu este chiar o jubilaţie elevată. Mă uitam zilele astea la Liviu Dragnea, intruparea perfectă a speciei Nae Girimea: frizerul de...Blog politic si polemic