Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Să te comporți ca un urangutan care-și rânjește gingiile spre cer și-și bate pieptul cu pumnii încleștați, în vreme ce cu labele picioarelor lovește in continuare adversarul căzut, nu este chiar o jubilație elevată. Mă uitam zilele astea la Liviu Dragnea, intruparea perfectă a speciei Nae Girimea: frizerul de provincie, ras, tuns, frizat din brici, glas mieros, mustăcioară de fante de cămin cultural, buze umede lucind ca briantina. Cu câtă naturală incontinență își descarcă el „vitrionul” din ficați, ce ștrengărești gropițe îi sculptează obrăjorii bucălați atunci când dă frâu liber fermentației din creiereșii deșertici, inflamați de Haboob-ul urii.
L-a secondat îndeaproape Valeriu Zgonea, acest Titircă Inimă Rea de la Cameră, cherestegiu după patalama, tractorist după casting, care, de dragul armoniei dintre cum arată și ce spune, nu vrea nici mort să se dea în ochii lumii mai deștept decât pare. Îi reușește mereu.
Cel puțin Victor Ponta a rostit un necrolog decent. N-a fost un panegiric dar a arătat că puțină educație nu strică. Cu atât mai mult cu cât nimeni nu l-ar fi suspectat de sinceritate în regretele exprimate.
Și pe-aici, pe blog, s-au pornit niște trăpași să galopeze de nu-i mai poate nimeni opri. Este o frenezie a lapidării dar, culmea, nu înspre tabăra deșucheatului ci înspre cea care încearcă să-și ajusteze drumul printre hârtoape și capcane.
În ceea ce mă privește am mărturisit deja că, deși simpatizant liberal, nu văd deloc cu ochi buni apropierea PNL de PDL. Până ce adepții acestei alianțe/fuziuni nu vor furniza o garanție credibilă că Traian Băsescu și nucleul său dur (în care îi includ și pe Monica Macovei și Teodor Stolojan) vor rămâne în afara distribuției guvernamentale avută în vedere pentru după prezidențiale, eu nu le voi sprijini proiectul de reunificare.
***
Demisiile în lanț ale lui Crin Antonescu generează, mai ales în ultimele zile, tot felul de explicații. Mă voi opri la una dintre acestea pentru că îmi permite o controversă, în zona logicii formale, cu un matematician. Extrag din „Cotidianul”:
” Antonescu ori e „nebun”, ori „amenințat”, ori „È™antajat, deci È™antajabil”, ori „altceva”, È™i-a explicat Mircea Badea gestul liderului PNL de retragere.
În toată teoria construită de mintea sa, Mircea Badea s-a întrebat cum a ajuns liderul demisionar al PNL să renunțe la candidatură de joi până sâmbătă”.
Premisa majoră de la care pleacă Mircea Badea este că Antonescu a renunțat la candidatură de joi până sâmbătă. Premisa minoră, pe care o lasă de înțeles, este că, în doar două zile, o persoană liberă și rațională nu poate lua o astfel de hotărâre. Concluzia: ” Antonescu ori e „nebun”, ori „amenințat”, ori „È™antajat, deci È™antajabil”.
Mircea Badea se bazează, când își stabilește premisa principală, pe declarația lui Antonescu, din emisiunea lui Robert Turcescu de la B1 TV de joi, 28 mai 2014, că proiectul său de a candida la prezidențiale este încă în picioare. Oare o astfel de declarație are radicalitatea, ireversibilitatea pe care i-o dă, din interese argumentative, Mircea Badea? Nici pe departe.
Strict semantic, răspunsul lui Antonescu exprimă un adevăr momentan (în acea clipă el era încă prezidențiabil). Nu exprimă însă vreo componentă reflexivă care să măsoare nivelul de hotărâre sau de dubitație cu care Crin Antonescu se confrunta, lăuntric, în legătură cu acest subiect. Este la mintea cocoșului că încă de când s-a desprins din USL, Antonescu a început să aibă dubii, dileme interioare, scenarii privind candidatura sau necandidatura lui la prezidențiale. Apoi, odată cu demisia de la șefia senatului aceste dubii au crescut, ca să nu mai vorbim de expandarea lor (a dubiilor) după rezultatul slab de la europarlamentare și demisia de la conducerea PNL. Cine poate ști în ce stadiu ajunsese decizia lui Crin Antonescu de a candida sau nu, în seara de 28 mai 2014? Poate că menținerea deciziei de a candida mai depindea doar de-un fir de păr, de-un semn din teritoriu, de un telefon de la Klaus Johannis sau de la altcineva important? Ce ar fi trebuit să declare într-o atare situație Antonescu? „Știți, sunt nehotărât, poate mă retrag mâine dar poate nu…”?
De dragul de a ajunge mai rapid la țintă, Mircea Badea și-a siluit demonstrația. Și nu doar în acest punct analizat de mine ci și în altele. Evident că decizia lui Antonescu de a renunța la candidatură nu a fost luată de joi până sâmbătă. Dar chiar și dacă s-ar fi întâmplat așa… În prima formulare Mircea Badea admite: „… ori altceva”. În concluzia sa finală, sedus de spectacular, de focul de artificii, acest „altceva” dispare și rămâne doar sentința capitală ” Antonescu ori e „nebun”, ori „amenințat”, ori „È™antajat, deci È™antajabil”.
Cât despre tema șantajului: dacă ar fi existat o minimă substanță pentru asta nu ar fi fost folosită ea în multele momente fierbinți de până acum (suspendarea lui Băsescu din 2012, interimatul lui Antonescu la președinție, lupta la baionetă pentru validarea referendumului etc.)? Sau poate Antonescu o fi călcat pe bec în ultimul an? Hai, prin absurd, pentru amuzament, să acceptăm și asta: că Antonescu este șantajat, deci șantajabil. În această situație nu ar fi fost de 100 de ori mai util, pentru șantajist, un Antonescu rămas în cărți până în ultimul moment și apoi obligat să joace cum i se cântă decât un Antonescu eliminat prematur?
Hai să mai lăsăm și pentru poimâine subiecte de discutat. Poate până atunci ne mai trec pasiunile pro sau contra Antonescu și vom putea să descifrăm mai cu folos pentru viitor semnele prezentului.

Contele de Saint GermainEditorialeB1TV,Cotidianul,Crin Antonescu,Haboob,Klaus Johannis,Liviu Dragnea,Mircea Badea,Monica Macovei,Nae Girimea,Robert Turcescu,Teodor Stolojan,Valeriu Zgonea,Victor PontaSă te comporți ca un urangutan care-și rânjește gingiile spre cer și-și bate pieptul cu pumnii încleștați, în vreme ce cu labele picioarelor lovește in continuare adversarul căzut, nu este chiar o jubilație elevată. Mă uitam zilele astea la Liviu Dragnea, intruparea perfectă a speciei Nae Girimea: frizerul de...Blog politic si polemic