Găşti, clanuri, camarile
Văzând înverşunarea cu care unii susţin un personaj compromis şi fără legitimitate cum este Traian Băsescu, te întrebi inevitabil ce resorturi nefireşti se află în spatele încolonării lor.
Sigur, nu poţi lua de bune explicaţiile pe care ei înşişi le furnizează încercând să fugă de ridicol şi compromitere morală. Îi auzi vorbind de patriotism, de interes naţional, de pericolul unei restauraţii comuniste, de ataşament pentru valorile europene şi nord-atlantice, de apărarea justiţiei etc. Baliverne!
Da, e vorba de interes, dar nicidecum de unul altruist, naţional, transcendent, ci de interesul lor, cât se poate de propriu şi personal, în forma sa grotesc exacerbată, dezgustător egoistă.
Se pot identifica trei structuri de coagulare a acestor descurcăreţi fără oprelişti morale, trei forme parazitare, grupate precum damnaţii pe cercurile spre infern, după gravitatea păcatelor săvârşite.
Găştile sunt formate din cei ce se oferă puterii pe tarabă, milogindu-se: suntem de vânzare, luaţi-ne! Cum vreţi, la pachet, la promoţie… numai luaţi-ne! Ne fascinează vecinătatea puterii, mângâierea ei, aburul privilegiilor. Daţi-ne cât doriţi dar daţi-ne ceva, o ciozvârtă, o firimitură, să amirosim şi noi din aromele voluptăţilor care vă desfată.
Cea mai renumită şi demnă de dispreţ gaşcă ce a înflorit în ultimii ani în jurul puterii portocalii este aceea a intelectualilor lui Băsescu.
Urmează clanurile. Acestea creează ciorchini de profitori, adesea înrudiţi, în jurul izvoarelor de îmbogăţire ilicită ce ar trebui să alimenteze bugetul de stat. Faţă de membrii găştilor, care în schimbul unor servicii de linguşeală, pe măsura depravării lor, se mulţumesc să primească ce li se dă, apartenenţii la clanuri delapidează în funcţie de voracitatea şi bunul lor plac iar apoi direcţionează o parte din pradă, parandărătul, spre nivelul superior, spre camarile.
Putem exemplifica aici cu clanuri precum al vameşilor, al oamenilor de afaceri apropiaţi famigliei, al baronilor locali etc.
Cel mai aproape de infern, la dreapta lui Scaraoţki şi mână în mână cu acesta ori cu prelungiri ale AND-ului său se află camarilele. Camarilele creează premisele şi contextul conservării unei puteri corupte şi dictatoriale. Din camarila lui Traian Băsescu – camarila amiral a corupţiei româneşti de partid şi de stat – fac parte: şefii serviciilor secrete, care îi furnizează naşului muniţie de presiuni şi şantaj, şefii procuraturii şi ai DNA, care declanşează la comandă politică samavolnicii precum hăituirea şi intimidarea ţăranilor pentru vina de a se fi dus la referendum, şeful fiscului, care drena sume uriaşe spre partidul ce l-a promovat, cei cinci judecători ai CCR, care s-au substituit voinţei a 7,4 milioane de români sfidând-o cu nelegiuirea lor … şi exemplele ar putea continua.
Vreţi destructurarea acestor găşti, clanuri, camarile, spre a mai oferi o şansă de însănătoşire tării, o şansă de viitor copiilor voştri? Amânaţi-vă orice alt program aţi avea şi mergeţi duminică la vot. Duminică 9 decembrie 2012 este o zi de graţie, în care vi se dă o putere decizională egală cu a celor ce şi-au bătut joc timp de 4 ani de viaţa voastră.
Toţi aceştia (Băsescu cu întreaga familie, Udrea, Boc, Roberta Anastase, Videanu, MRU, Neamţu – usturoi, Ion Oltean, Blejnar etc., etc., etc.) cât sunt ei de bogaţi şi de influenţi se vor duce cu înfrigurare la vot. Ei ştiu prea bine că fiecare vot contează şi se roagă, precum condamnaţii înaintea execuţiei, ca voi să fiţi cât mai leneşi, să lăsaţi dreptul vostru de vot neexercitat, pentru ca votul lor să se multiplice astfel, pentru ca ei să mai aibă o şansă de a scăpa de dat socoteală.
Iar dacă o undă de scepticism vă şopteşte că n-ar avea rost să votaţi, pentru că şi dacă îi schimbaţi pe cei de azi cu alţii ar fi tot degeaba, şi următorii vor fi la fel de netrebnici, eu combat acest scepticism spunându-vă:
Ce e de preferat?
Să ştii că eşti grav bolnav şi să nu te tratezi, să laşi boala să te distrugă în continuare nestingherită pentru că, mai devreme sau mai târziu, oricum vei muri
sau
să încerci o operaţie, fie ea şi cu doar 50% speranţă de reuşită, pentru a-ţi mai da o şansă, pentru a câştiga zile sau ani de normalitate alături de cei dragi?
https://www.conteledesaintgermain.ro/gasti-clanuri-camarile/03-12-2012EditorialeBasescu,Blejnar,Boc,Ion Oltean,MRU,Neamţu - usturoi,Roberta Anastase,Udrea,VideanuVăzând înverşunarea cu care unii susţin un personaj compromis şi fără legitimitate cum este Traian Băsescu, te întrebi inevitabil ce resorturi nefireşti se află în spatele încolonării lor. Sigur, nu poţi lua de bune explicaţiile pe care ei înşişi le furnizează încercând să fugă de ridicol şi compromitere morală. Îi...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
CAPTIVITATE
Politica și artizanii ei au ajuns, în România zilelor noastre, o marotă ubicuă, o temă pe buzele tuturor. Acasă, la vecinii de deasupra, sau de dedesubt, pe acoperișuri, în pivniță, la iarmaroc, în cîrciumi sătești și la chermeze cu mătuși, cumnați și soacre, nu se mai dezbat, ca-n vremurile prunciei mele, fleacuri și intemperii domestice, nu se mai bîrfește cu hohot, nu se mai poartă beția divagatorie, taclaua plescăită, platitudinea existențială. Acum au întîietate sudalma anti-prezidențială, încruntătura partizană, umoarea „electoralăˮ, bășcălia și scuipătura de front. Țărișoara gîfîie schizofrenic, alimentată cînd de energiile „patrioticeˮ, cînd de greața volubilă a celor două tabere: populația isterizată în contra lui Băsescu, respectiv ăialalți conaționali, scoși din minți de țelurile și stilul antantei potrivnice. Complexitatea realului, diversitatea firească a umanității autohtone sunt sacrificate, abuziv, în favoarea unui crochiu militar: „us(e)liștiˮ versus „băsiștiˮ. Dacă te declari imun la circul local, sătul de ambele contraperformanțe, șovăitor, sau perfect exterior acestui tămbălău maniheist, care va să zică neimplicat, ba chiar inocent în materie de lătrătură politică, nu te crede nimeni. Ba din contră, devii, brusc, oleacă mai suspect: Oare nu practici o perfidă regie de camuflaj? Și nu cultivi, tocmai de aceea, tertipuri și dedesubturi părtașe?
Îmi vine în minte o scenă trăită undeva la începutul lunii iulie, anul ăsta. Familia mea găzduiește un finanțist suedez bine, surîzător și verde, la vreo 62 de ani. Un vechi amic de sindrofii și haz intercultural, apărut în preajma noastră la scurt timp după evenimentele din ’89, alături de soția sa româncă, profesoară de Istoria artei la miazănoapte. Omul revine, așadar, peste decenii – văduv, dar cicatrizat – în ograda alor mei și întrevede un concediu domol, torid și bine stropit etilic. Noi recuperăm parte din gașca potatorică de odinioară și, laolaltă, facem o masă ardelenească, la vreo 6 kilometri de Arad, într-o curte cu multe mîțe și asfințit de eglogă. Numai că nimeni nu pare dispus să-l pieptene pe scandinav, să-i dea conversație, să vorbească despre mujdeiuri apotropaice, despre originile complicate ale palincii, ori despre Pasul Tihuţa. Nimeni nu le pomenește elogios pe Anita Ekberg, pe Bibi Andersson, pe divele de la ABBA. Stereotipiile cu bere, longevitate bălaie și frig lapon? Nu, nimic din toate astea. Mai e oleacă pînă la referendum și chestiunea trebuie puricată, întoarsă pe toate fețele, răstită. Avem voci supărate pe Băsescu? Avem (în jur de 50% +1)! Dar sictireli înspre coaliția USL? Ba bine că nu! Ce a urmat e lesne de ghicit: tați indispuși de rătăcirile fiilor, veri perplecși, cuscri ofuscați, gospodine militante, iubite didactice, bunici împăciuitoriști, bebeluși plînși, mame zbîrlite, pisici cu mustățile în aperitive. Și, bineînțeles, un oaspete zăpăcit, fără afiliere, bănuind lucrătura unui tenace virus est-european, capabil să mătrășească familii, altfel onorabile…
Intrat, ca tot românul, în joc, rețin din clocotul politic autohton două neajunsuri definitorii:
1. Degradarea continuă a ambianței multipartinice. E limpede pentru toată lumea că, pe ecranele televiziunilor noastre, nu urmărim evoluția unei întreceri civilizate între oferte politice ireconciliabile, ci participăm la (sau încasăm) un amplu spectacol de vulgaritate și trîmbiță demagogică. Formațiunile politice nu produc dispute echilibrate, demonstrații sau alocuțiuni de manual, nu fac turnire doctrinare, nu dau un subînțeles adult eforturilor de a-și surclasa opoziția. Mai toți pretendenții își dau în petic sub reflectoare, behăie propagandistic, rîd prostește, mîzgălesc, lăcrămează, insultă gros. (Cînd nu descalecă, încostumați, prin margini de provincie, pentru a-și aminti, cu ipocrită evlavie, de Mîntuitor, de amenitatea popească, de „cele sfinteˮ.) Cu asemenea exemplare, ai zice că democrația și competiția politică în genere nu sunt decît prilejuri supreme pentru tot soiul de manifestări dubiose: șmecherie vioaie, ambîț psihiatrizabil, vanitate, nerușinare, superstiție conjuncturală, lingușeală, turbare.
2. Absența ideilor politice. Portretului de vedetă temperamentală i se adaugă frazeologia vidă a unui pragmatism ireductibil. Funcționarul superior și candidatul politic se recomandă, îndeobște, ca depanator de plai. El e, chipurile, cineva cu mînecile suflecate, preocupat de infrastructură, de salarii, finanțe și pensii, de industrie, de agricultură, de „realități concreteˮ. N-are timp, prin urmare, de stat pe concepte, nu scrie pagini teoretice, nu conspectează filozofi. Cu cîteva excepții, politicianul român se bîlbîie scurt cînd e întrebat despre cărțile, valorile și înaintașii Dreptei, respectiv ai Stângii. Apoi, eu nu știu să existe în discursurile noastre parlamentare (ori în emisiunile TV cu oameni politici) semne ale vreunei preocupări reale pentru construcție și revizuire doctrinară. E un fapt știut că nici în Apus, nici la Bruxelles instituțiile și dialogul politic nu sunt confiscate de naturi speculative. Și acolo primează replica aritmetică, expertiza statistică, detaliul juridic. Sau „zîzaniaˮ tehnică între eurosceptici și suporterii Europei federale. Cert e însă că la ei, familiile politice au habar de blazonul sub care trudesc și că nu au dificultăți în a vorbi convingător, din interiorul filozofiei proprii, despre libertate, autoritate, laicitate, stat de drept, constituționalism sau democrație. Or, la noi masa rotundă înseamnă schimb de trivialități și gloanțe, iar parlamentul, executivul și viața de partid sunt debușeele, prin excelență, ale poftei de hatîruri și fotolii. În iureșul politic românesc, reflecția e de prisos. Nu se iese la rampă cu idei, ci cu suficiență macho, gogoși, petarde și strîmbe. Iar cei cîțiva care propun niscaiva subiecte de amfiteatru, o tematică gravă, aceștia fie sunt luați de blegi și repartizați undeva în penumbrele scenei, fie stau alăturea cu realitatea politică, făcînd comentariu exterior sau profesorat merituos, dar fără amprentă „la vîrfˮ.
Suntem, cu o vorbă a lui Gabriel Liiceanu, “prizonierii clasei politiceˮ. O captivitate nebună, opiacee, solicitantă; și un partener dominator incapabil de decență, sportivitate, patos civilizat și, totodată, străin de orice primenire ideologică, de orice frison cogitativ. Însă dincolo de lipsa cuviinței și a interesului pentru idei, politicienii noștri pur și simplu nu gospodăresc cumsecade țara. Îmi vine să cred că ne-am mulțumi și cu genul nebărbierit, machiavelic și lasciv, însă pus pe treabă, adică exigent cu sine și util într-un portofoliu. Sau cu un Talleyrand neaoș, obsedat profesionalmente de chipul european al României. N-avem, din păcate, nici soiul ăsta.
Cum să procedăm în continuare? Exilul? Nu priește oricui și oricărei vîrste. Apatia? Dar rămînem tot sub dumnealor, într-o variantă ștearsă. Proteste sub cerul liber? Nu ține vremea cu noi. Nici jandarmeria… ARD? E tot PD-L, același PD-L, căruia i se alătură, ornamental, un mic compot de premianți neclari. USL? Dieu nous en préserve! PP-DD? Grotesc. Monarhie? Cu ce rigă? Intelectualii? Nu candidează. (Nici norodul nu suspină după ei…) Mai multă societate civilă? Cîtă? Mai multe ONG-uri, IMM-uri, bloguri deștepte, forumuri (și mai deștepte), scrisori deschise, escrocherii închise, Noi Republici, vechi idealuri?
Vin alegerile. Și zăpezile.
V-am citit cu multa atentie comentariul si partial va dau dreptate.Dar v-ati intrebat cui se datoreaza aceasta stare de degradare pe care o expuneti? Si clasa politica are in evolutia ei anumite repere, vectori, care o indreapte spre o anumita directie.Si cui se datoreaza vrajba din ograda ardeleana si in mod sigur din multe alte ograzi din tara?
Pute de la o posta a diversiune bashista! “usl, pdl, aceeasi mizerie!”… nu-i asa? Nu esti primul, dar esti cel mai sofisticat! hehehe! Gm.
Să remarcăm vocabularul inedit,bine utilizat într-un text rotund.Conte,această Vali(cred că este o “ea”) ar fi un câştig pentru forumul Dvs.S-o invităm să scrie mai des.
Foarte bune definiţiile din text pentru “gaşcă,clanuri,camarile”.Numai că ar trebui o analiză care să explice DE CE societatea românească permite ca formele de organizare socială să se agregheze în găşti,clanuri,camarile.Fiindcă situaţia este “istorică”.Marile familii boiereşti,nu erau nişte “clanuri”?”Camarile” nu au avut şi Cuza,şi Carol II,şi Ceauşescu(acum şi băSSecu)?Adică,vreau să spun că noi,românii,avem o tară ereditară:nu vedem rostul practicării puterii decât în folos limitat(pentru “noi şi ai noştri”).Or puterea înseamnă altceva,respectiv optimizarea eforturilor unei societăţi.Din cauza acestui viciu de fond(ereditar…),noi suntem pe ultimul loc în Europa ca nivel de trai deşi suntem una din cele mai bogate ţări europene.Poate criza asta şi globalismul ne va trezi din această stare.
Mai de mult facea furouri(!) un film-sperietoare, “Ziua de dupa” (The Day After Tomorrow)… Ce-o sa se intample dupa 9 decembrie? Pai, atat timp cat guvernatorul Ba$$escu e in post, mare lucru nu se va schimba. El va executa ordinul venit de afara si-l va numi pm pe Ponta, apoi vor urma nesfarsitele sabotaje puse la cale de garda pretoriana… DNA, ANI, SRI, SIE, STS, SPP etc astfel incat lucrurile sa mearga tot mai prost. Raul trebuie inlaturat cu orice pret prin demitere, chiar impotriva vointei strainilor. Mai devreme sau mai tarziu, lucrul se va intampla, e inevitabil, e scris in legile omenesti. Eu nu-l vad pe ipochimen rezistand inca doi ani. Mult mai interesant va fi ce se va inampla dupa demitere? Personal sunt ranchiunos si teribil de razbunator… nu uit si nu iert nimic… si-am o gheara fara mila! Mi-as dori niste procese sumare si rapide pt respectivii… stiti voi care… nu intinse pe douazeci de ani, pana se prescrie fapta si se multiplica milioanele din conturile din banci straine. Nu! Imi doresc niste procese publice rapide, urmate de confiscarea totala a averilor si de ani grei de munca silnica… multa munca silnica… cum numai niste jefuitori de popor, niste asiatici sangerosi din stepa ruseasca, merita! Voi nu vreti asta? Poate indrazneste vreunul sa miorlaie “Sa lasam justitia independenta sa-si urmeze cursul!” ca-l trimit imediat alaturi de inculapati! Ceee? Asa au facut si comunistii? Da, si? Putin imi pasa! Eu asa simt! Daca nu se va face asa, vor scapa toti cu sutele de milioane furate de pe spinarea amaratilor, a bolnavilor, a copiilor, a handicapatilor… a celor lipsiti de tupeu… si ne vor rade in nas in continuare! V-o garantez sub semnatura: hehehe! Gm.
Motane, ai dreptate. In legatura cu “ce le-au facut comunistii”, ma gandesc de multe ori ca bine le-au facut! Aveau, in orice caz, destule motive s-o faca, iar daca ne uitam la ce sunt in stare basistii mai ca-ti iti vine sa le faci si lor la fel. Eu i-as trimite pt. inceput la salubritate sau in mina 🙂
Sa nu exageram, totusi. E suficient sa-i decuplezi de la toate robinetele puterii, ca sa-i vezi cum se ofilesc si se scutura. Mamaie, da-mi batista sa ma sterg la ochi, ca ma podidira lacrimile, ihi,ihi,ihi!
Eu cred ca ar merita o operatie cu peste 55% sanse de reusita, eventual spre 60!
Daca pe listele USL ar fi numai zombi, magoti, cercopiteci, Cristieni Cioaca, dar as sti ca astia NU vor face politica lui Basescu, i-as vota si in cazul asta. Pot sa vin si cu argumente rationale, dar am obosit sa le tot depan 😉 Nu votez oameni, nu dau doi bani pe votul uninominal, eu votez liste de partid si politici. De politica basistilor sunt asa de satul, asa de scarbit, incat vreau sa fie pedepsiti crunt la vot. N-am sa-i iert niciodata pentru felul in care ne-au jignit, ne-au dispretuit, ne-au lovit mamele (concediul meternal), copiii (alocatiile), bunicii (CAS-ul ilegal la pensii), profesorii, medicii, sentimentul national, pentru cum ne-au facut pe toti bugetarii asistati social cu mana intinsa, care fie tb. sa murim, fie sa plecam din tzara. Ma voi duce la vot si voi lovi cu sete cu stampila in USL, cu gandul ca fiecare vot pentru USL e o lovitura de bici electoral pe spinarea lui Traian Basescu. Nu ma intereseaza daca voi fi dezamagit sau nu in viitor: daca USL ma scarbeste, voi vota si impotriva lor, cand va fi sa fie. Acum insa stiu ce am de facut si nu voi sta pe ganduri nici o clipa.
Baieti, dati-va cu unguent, ca vine un morcov cumplit si e vai de fundul vostru!
Romani, razbunati-va acum!