Scorul acestui articol
[Total: 2 voturi. Media: 5]

 

„De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau si nu te uiti cu bagare de seama la barna din ochiul tau? „¦ Fatarnicule, scoate intai barna din ochiul tau, si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau„

(Mt 7, 1-5)?

 

Panica este una dintre formele joase de manifestare a disperării.  Turnesolul firilor slabe.

Ea scoate cel mai bine la iveală, acolo unde există în surplus, lașitatea, ticăloșia, lipsa de scrupule, diferența uriașă dintre „starea naturală și starea de societate” (J.J. Rousseau) specifice naturii umane. De aceea, atunci când panica își face apariția, ea oferă ideale ocazii celor care sunt doar simpli privitori de a putea vedea ce se află dincolo de măștile convențional – sociale ale protagoniștilor.

Iată, de pildă, politicienii din arcul portocaliu și susținătorii lor publici.

La remorca lui Traian Băsescu de când se știu, au fost cu toții obișnuiți să câștige fără merite, doar profitând de măiestria  liderului lor în arta ducerii de nas. Și-au reprimat  orice tentație de a se remarca prin fapte bune pentru popor, folosindu-și dexteritățile doar pentru comiterea de fapte pe gustul nașului și utile lor înșile. Iar acum, când corabia comandantului se scufundă, i-a cuprins disperarea și i-a copleșit panica.

Spectacolul panicii lor este reconfortant pentru dușmani, degradant pentru propriile lor persoane și îngrețoșant pentru privitorii cât de cât neutri. Iar starul de necontestat al acestui striptis de caracter este însuși Traian Băsescu. A cărui busolă nu mai indică de mult nordul magnetic, vârful acului ei poticnindu-se alarmant de des în smârcurile mizeriei umane, în furunculele disperării.

În interviul de ieri de la B1TV, Traian Băsescu mai că nu transpira puroi. La fiecare întrebare ce-i implica inamicii, ura și frica îl asmuțeau  instinctiv să muște totul în jur. Mai ales lațul hingherului, amenințându-i cu fiece zi ce ne apropie de 9 decembrie, tot mai insuportabil, grumazul.

Jignirea adversarilor, primitivă, lipsită de imaginație, la granița înjurăturii, demonstra o cedare a raționalului dincolo de zona în care încă mai există grija pentru aparențe. „Ä‚sta sunt” – parcă încerca să ne spună, cu inima în gât, desfăcându-și în fața noastră pulpanele halatului de baie. Å¢inea morțiș să ne facă intimii lui, împotriva oricărei pudori, chiar cu riscul de a ne provoca voma. Pentru că, admiteți, ce altceva decât vomă ar putea  să provoace  vederea unor furuncule ale disperării erupând precum vulcanii noroioși duhnind a sulf.

Apoi recursul la indignare pentru a înfiera minciuna. Tocmai el, Traian Băsescu, să atace pe tema asta? Tocmai el, campionul absolut la servit gogoși credulilor, tocmai el, minicinosul nepereche al politicii românești?

Unii zic că, prin acuza de „mincinoși” adusă altora, Traian Băsescu și-a depășit propriile recorduri de tupeu și nesimțire. Eu înclin să cred că la lupta pe care o poartă de o bună vreme cu poporul său, atacându-i acestuia fibra și seva, a deschis acum, în disperare de cauză, un nou front: al negării înțelepciunii populare. „Râde ciob de oală spartă” este ecoul ce-i acoperă și anihilează și-i mută în ridicol orice asalt  critic. Și atunci, exasperat de propria neputință  încearcă, furibund, să contracareze acest proverb exemplificându-l.

Comilitonii lui Traian Băsescu sunt încă și mai furunculoși în disperarea ce le-a paralizat și ultimul neuron. Un editorialist de la România Liberă umflat cu pompa de biogaz, Cristian Câmpeanu, îl sfătuia zilele trecute pe Tătuc să aibă tăria de a ignora, spre binele națiunii, voința majorității de după 9 decembrie. Un consilier de la Cotroceni visa să sperie decisiv boborul, anunțând cu o voce cavernoasă că, o nouă suspendare, după 9 decembrie, a șefului său, ar fi echivalentă cu excluderea României din UE și din Parteneriatul cu SUA. Mircea Cărtărescu ne povestea printre sughițuri, în vinerea morților care prin voința EVZ a devenit vinerea sa, coșmaruri cu ruși care-l pândesc nu să-i fure ceasul, ca pe vremuri, ci să-i împletească părul în codițe cu secera și ciocanul.

Doar Ion Cristoiu ne oferă un delir senin, cu un președinte care se pregătește să moară frumos (să moară politic, evident) și cu o țară ce va încăpea, curând, pe mâna unor golănași cu gândul doar la perversiuni. Maestrul a dat-o pe manichiură, Își pilește unghiile până ieri adevarate ghiare, ca să nu mai rănească ci doar să scarpine și, în curând, să mângâie deontologic cu ele.

O dată la 4 ani monstrii puterii sunt defermecați și continuarea vrăjii pentru ei e la cheremul nostru. Ni se oferă o șansă rară, ca eclipsele, de care acum ne mai despart doar 11 zile.

Duminică, 9 decembrie, e ca și cum v-ar fi invitat Regina Angliei la un dineu. Puteți s-o refuzați? Puteti să faceți altceva sau să rămâneți acasă, nepăsători?

Pentru o viață de om obișnuit puține lucruri sunt mai importante. Iar unele, de la un moment încolo, pot deveni irepetabile. Așa că nu ratați ocazia de a fi, pentru o secundă în 4 ani , secunda introducerii buletinului de vot în urnă, la fel de puternici ca aceia ce vă influențează viata în tot restul timpului.

Doar 11 zile! Vă vine să credeți? Așadar ștergeți-vă orice altceva de pe agendă și pregătiți-vă să trăiți plenar secunda voastră de încoronare.

Contele de Saint GermainEditoriale9 decembrie,B1TV,Cristian Campeanu,disperare,EVZ,Ion Cristoiu,JJ Rousseau,lasitate,Mircea Cartarescu,panica,Regina Angliei,Romania Libera,Traian Basescu  'De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau si nu te uiti cu bagare de seama la barna din ochiul tau? '¦ Fatarnicule, scoate intai barna din ochiul tau, si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau' (Mt 7, 1-5)?   Panica este una dintre formele joase...Blog politic si polemic