Scorul acestui articol
[Total: 39 voturi. Media: 4.8]

Ador tăcerile care vorbesc. Sunt, uneori, atât de elocvente! Iar atunci când le sunt alăturate, în replică, și limbuții necontrolate, avem de-a face cu adevărate cocktailuri Molotov în materie de știri de primă pagină.

Când Klaus Johannis tace, nu caută nimeni subtilități în asta. Când însă cei care tac sunt, de felul lor, guralivi nevoie mare, intri la bănuieli.

La fel și invers. Când persoane sau instituții legate la gură prin fișa postului, dau drumul în spațiul public unor informații sensibile destinate, uzual, doar cabinetelor cu uși capitonate, încep să-ți sune în cap tot felul de clopoței care te avertizează că e rost de evenimente senzaționale, de braking news-uri și manșete cu roșu bolduit în presa scrisă.

Ca în cazul Laura Codruța Kovesi versus „spionii” Black Cube.

Primii au vorbit, neîntrebați, băieții de la DIICOT. Acest bastion al secretomaniei a emis, în plină glorie a DNA și acalmie în executarea planului sereisto – american de reînscăunare pentru încă un mandat a Laurei Kovesi la șefia parchetului anticorupție, un comunicat delirant precum vorbirea-n somn a unui visător de coșmaruri. Ca într-un roman polițist de Haralamb Zincă, destoinicii reprezentanți ai legii române capturau, în ușile batante ale unui hotel cosmopolit, niște spioni vicioși și tembeli (cum altfel?) ai unei puteri ostile.  Și, ca și cum vestea arestării bandiților evrei cu caș la gură nu ar fi fost îndeajuns de antisemită, comunicatul a fost împănat cu detalii atât de specifice binecunoscutului amatorism profesional al Mossadului încât îți dădeai seama, imediat după ce-ți trecea uluiala, că DIICOT-ul mai mult a scâncit de frică și derută decât să clameze, invadat de extaz, o mare victorie asupra imperialismului sionist.

Tot din categoria vorbitului la nervi când ar fi cazul să taci sunt și interviurile în cascadă acordate de doamna Kovesi, pe acest subiect, unor televiziuni pe care le-am putea numi „de familie” (după ultimele dezvăluiri din Cațavencii). Și în care repeta aceleași lucruri, fără ca reporterul să îndrăznească a o importuna pe tema asta: că a respectat întotdeauna legea, că nu a făcut nimic de care să-i fie rușine și că demersul spionilor a fost o încercare nereușită de a o intimida.

Dar destul cu limbarița păguboasă. Să privim puțin și spre tăcerile îmbogățitoare.

Prima a fost cea a reprezentanților Black Cube. După un răspuns succint și deloc inhibat, transmis presei imediat după izbucnirea scandalului, a urmat o liniște mai amenințătoare decât cea din ochiul unui ciclon. Am aflat, doar din declarația procurorilor DIICOT de la procesul celor doi „spioni” capturați glorios, că firma din Israel refuză colaborarea cu autoritățile române. O fi de bine? mă întreb. Știind cât de mult se zbat, de obicei, evreii, ca și americanii, pentru fiecare cetățean al lor aflat în pericol? Sau o fi un semn că, lacomii, au în mână atuuri care merită un mic sacrificiu pentru o mare victorie?

A doua tăcere grăitoare este cea a SIE. Deși era direct vizat de bănuiala de a fi răufăcătorul din spatele acestui scandal, serviciul secret condus de MRU a urmat exact modelul de reacție folosit de Black Cube. La acuzele nervoase și imprudente  lansate de Laura Kovesi la adresa sa, a răspuns în aceeași zi scurt, sec, ironic și la obiect: vă înșelați, stimată doamnă. Vă credeți în alte vremuri, cu alte obiceiuri de tristă amintire. După care, mucles. Nicio precizare suplimentară, nicio dezmințire, niciun semn că ar face pasul înapoi.

Ba, mai mult, ca din senin a apărut în paginile unei publicații satirice (dar respectată și cu editorialiști de primă mână) dezvăluirea despre idila doamnei Kovesi cu un șef de la RCS&RDS. Năuceală totală în anticorupția românească. Reacții inversate. În loc să răspundă editorialului din Cațavencii și să nege din răsputeri informația defăimătoare, doamna Kovesi tace despre asta (deci o recunoaște) dar tună și amenință la adresa A3 care nu este autoarea știrii ci doar comentatoarea ei. Adică, mai la titlu, unde trebuia să vorbească a amuțit dar, în schimb, a răbufnit unde trebuia să tacă.

Și nu a luat-o ușor, ca din fosa sufleurului, ci vântos, ca la ușa cortului; cu minciuni grandioase („atât la data înregistrării dosarului la DNA, cât și pe durata instrumentării acestuia, nu am cunoscut personal și nu am discutat cu nicio persoană din conducerea sau cu angajați/foști angajați ai companiei„ „“ adică, mai pe înțelesul grăbiților, nu și-a cunoscut personal nici fostul soț nici actualul prieten) și cu amenințări talionice („orice fel de atacuri defăimătoare la adresa mea, inclusiv a vieții mele personale, vor impune un demers ferm, prin folosirea căilor legale„).

Dar cea mai tare și grăitoare tăcere de-abia acum urmează și-i aparține (cui credeți?) exact doamnei pe mâinile căreia încap atâtea destine, de capriciile și preferințele politice ale căreia depind atâtea vieți.

După dezvăluirea din Cațavencii și replica viforoasă dată de șefa DNA Antenei 3, o surprinzătoare coagulare de poziție împotriva acestei doamne și acestei replici stupide s-a produs: Mircea Badea a demontat punct cu punct minciunile copilărești aruncate-n joc de doamna Kovesi, Cornel Nistorescu a afirmat tranșant că doamna Kovesi e datoare cu explicații în acest caz extrem de grav, Ion Spânu a scris un articol devastator despre tupeul de a minți fără jenă și fără minime argumente iar Ion Cristoiu  are și el azi un editorial în EvZ pe aceeași linie.

În schimb, cei de la care ne așteptam să sară gălăgios în sprijinul Laurei Kovesi, tac chitic. Pentru DIGI TV sau pentru România Liberă, subiectul nu există.

De ce? Pentru că doamnei Kovesi, după prostiile scăpate la nervi de când a izbucnit scandalul Black Cube, cineva i-a pus un plasture pe gură. Divizia de Analiză și Sinteză a binomului încearcă să mai repare ce se mai poate repara. Asta este cea mai tare și grăitoare tăcere de până acum din povestea la care ne referim. Tăcerea recunoașterii. Și, totodată, tăcerea îngrijorării de ce ar putea urma.

În finalul articolului din Cațavencii se spune: „E drept, ar fi fost interesante discuțiile celor doi adulți responsabili pe parcursul anului 2013. Atunci, pe 15 mai a fost semnat decretul de numire în funcția de procuror-șef al DNA a doamnei Laura Codruța Kovesi. Pe 31 mai, la doar 16 zile distanță, Sorin Alexandrescu, șeful Antena Group, a fost arestat preventiv pentru șantajarea grupului RCS&RDS, operațiune petrecută în perioada 16 aprilie „“ 21 mai 2013„.

Evocarea discuțiilor din anul 2013 mi se pare a fi, din partea autorilor, o provocare subtilă la negare pentru doamna care afirmă că nu a încălcat niciodată legea. Dar seamănă și a avertisment că aceste discuții există, înregistrate, pe undeva pe unde le-au distribuit mârșăvește, înainte de a fi arestați, odioșii spioni. Și că, în curând, este foarte posibil ca și urechile noastre să aibă parte de ele.

Ce să mai spui, într-o astfel de perspectivă, după ce, atâta vreme, te-ai crezut Dumnezeu pe Pământ? Și, poate, încă te mai crezi! Mai bine taci, te întorci la rugăciune, și speri că totul nu este decât un vis urât din care, un miracol, te va trezi nevătămat.

Contele de Saint GermainEditorialeAntena 3,Antena GroupMossad,Black Cube,Catavencii,Cocktail Molotov,Cornel Nistorescu,Cotidianul,Digi TV,DIICOT,DNA,EVZ,Haralamb Zinca,Ion Cristoiu,Ion Spanu,Klaus Johannis,Laura Kovesi,MRU,RCS&RDS,SIE,Sorin AlexandrescuAdor tăcerile care vorbesc. Sunt, uneori, atât de elocvente! Iar atunci când le sunt alăturate, în replică, și limbuții necontrolate, avem de-a face cu adevărate cocktailuri Molotov în materie de știri de primă pagină. Când Klaus Johannis tace, nu caută nimeni subtilități în asta. Când însă cei care tac sunt,...Blog politic si polemic