Contraatacul

  Cine n-a văzut o pisică, încolţită de ditamai dulăul, cum devine brusc arici, arc, sirenă, şrapnel şi se năpusteşte sălbatic la atac, cu armele ei de felină uşoară? Este una dintre formele de luptă ale disperării, aceea de a ataca prin surprindere, jucând totul pe cartea numerelor mici, a minunilor care, totuşi, din când în când îşi mai fac apariţia, ca o pledoarie de incurajare a speranţei. (more…)
continuare...

Foița de ceapă a graniței dintre parteneriatul strategic și trădarea națională

S-au împlinit trei ani de la referendumul pentru demiterea președintelui Traian Băsescu. Prilej de evocare a momentului de către actorii principali și, ca de obicei în astfel de situații, de dezvăluire a unor aspecte inedite. (more…)
continuare...

Elena Udrea: doar n-o să mori ca Puskin!

Motto - Veniti sã vânãm în pãduri nepãtrunse mistretul cu colti de argint, fioros, ce zilnic îsi schimbã în scorburi ascunse copita si blana si ochiul (Şt. Aug. Doinaş – Mistreţul cu colţi de argint) Amenintarea cu moartea a Elenei Udrea mi-a adus aminte de o scenă: ditamai turmacul, oacheș, briantinat, cu șuncile jucându-i sub cămașa înflorată de mătase, se ascundea îndărătul unui camion cu prelată agitând o bâtă de baseball și răcnind din toți bojocii spre un SUV oprit nefiresc în mijlocul șoselei: „al meu ești, frățică, ți-am luat numărul, ești mort!”. Prin fereastra semi-deschisă a SUV-ului ieșea o mână cu un pistol îndreptat spre eroul nostru. Îi despărțeau 7-8 era de un nefiresc perfect chiar și pentru periferia colorată a Bucureștiului. „Ce te pe tine de niște cauciuce?” râdeau unii de pe margine. Și atunci căzu replica grasului: „Ce vrei bă, în mea, doar n-o să mor ca…
continuare...