Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Când l-am votat pe Traian Băsescu în 2004, eram convins că fac bine.  Mă săturasem până peste cap de lumea în lume creată de Adrian Năstase; o fortăreață ce  lăsa un popor întreg în afara zidurilor sale, o rezervație doar pentru înflorirea nestingherită a capriciilor și grandomaniei câtorva.

Raționamentul meu era următorul: din moment ce unii și-au demonstrat prin fapte un apetit dictatorial, cu derapaje la intimidare și fente infracționale, ei trebuie înlocuiți. Nu condiționat, nu doar dacă am la schimb candidați perfecți, ci obligatoriu, fără ezitări, fără milă, fără dispense, cu ceea ce oferă mai bun, pe moment, piața electorală. Plecând de la premisa că, cel puțin formal și birocratic, pe această piață electorală nu pot fi acceptați să candideze infractori dovediți.

Buruienile neplivite la timp au o extraordinară capacitate de a se înmulți și de a subjuga. Ca să nu mai spun că, lăsate îndeajuns să se dezvolte,  se încleștează în teritoriul cucerit prin rădăcini tot mai adânci și împletite, adevărate armături indestructibile. A plivi, când vine vremea alegerilor, pe acei conducători care și-au trădat promisiunile și ne-au sleit cu voracitatea lor, este nu doar o minimă obligație de gospodar ci și un gest sanitar, ca spălatul pe mâini înainte de masă.

Cred și acum la fel de mult în acest raționament și-l voi aplica în continuare.

Azi, în postura de buruieni obligatoriu a fi plivite ( sau, mai pe românește, stârpite), sunt toți (repet, TOÅ¢I) reprezentanții regimului Băsescu – Boc – Ungureanu din ultimii ani: de la cameleonicii PDL-iști, gata a-și da portocaliul marilor triumfuri personale pe orice altă culoare aptă a-i camufla în fața notei de plată, până la figuranții de mucava ai UNPR-ului și nesățioșii șantajiști de la UDMR.

Pentru că, dacă analizăm comparativ pagubele, nu putem să nu recunoaștem imediat că pe lângă cutremurul devastator Traian Băsescu, Adrian Năstase a fost, la vremea lui, doar o biată hurducăială de camion la trecerea peste calea ferată.

Așadar, duminică, cu toții la muncă patriotică. Prin votul nostru să plivim țara de buruieni. Mobilizare generală!

Cine gândește că lupta e deja câștigată și că votul lui nu mai contează sau poate fi dirijat, excentric, spre candidați fără vreo șansă, înseamnă că nu a înțeles nimic din lecțiile ultimilor ani. Amintiți-vă că avem de-a face cu buruieni, nu cu panseluțe; iar buruienile au o forță de regenerare pe care nu e tocmai indicat să o pui des la încercare. E drept, o parte au fost îndepărtate odată cu guvernarea Ungureanu dar rizomul primordial, tulpina regeneratoare, e încă bine înfiptă la Cotroceni.

Sper să nu se întâmple, dar, dacă după erbicidarea de duminică o să ne trezim cu vreun Pir Gros pe la Piatra Neamț ori cu vreun Mohor Verde pe la Cluj, înseamnă că efortul național de igienizare politică este încă departe de a se încheia.

Să ne reîntâlnim, luni, cu vești bune.

Weekend inspirat!

Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Nastase,Boc,buruieni,Cotroceni,erbicidare,plivit,Traian Basescu,UDMR,Ungureanu,UNPRCând l-am votat pe Traian Băsescu în 2004, eram convins că fac bine.  Mă săturasem până peste cap de lumea în lume creată de Adrian Năstase; o fortăreață ce  lăsa un popor întreg în afara zidurilor sale, o rezervație doar pentru înflorirea nestingherită a capriciilor și grandomaniei câtorva. Raționamentul meu...Blog politic si polemic