Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Când l-am votat pe Traian Băsescu în 2004, eram convins că fac bine.  Mă săturasem până peste cap de lumea în lume creată de Adrian Năstase; o fortăreaţă ce  lăsa un popor întreg în afara zidurilor sale, o rezervaţie doar pentru înflorirea nestingherită a capriciilor şi grandomaniei câtorva.

Raţionamentul meu era următorul: din moment ce unii şi-au demonstrat prin fapte un apetit dictatorial, cu derapaje la intimidare şi fente infracţionale, ei trebuie înlocuiţi. Nu condiţionat, nu doar dacă am la schimb candidaţi perfecţi, ci obligatoriu, fără ezitări, fără milă, fără dispense, cu ceea ce oferă mai bun, pe moment, piaţa electorală. Plecând de la premisa că, cel puţin formal şi birocratic, pe această piaţă electorală nu pot fi acceptaţi să candideze infractori dovediţi.

Buruienile neplivite la timp au o extraordinară capacitate de a se înmulţi şi de a subjuga. Ca să nu mai spun că, lăsate îndeajuns să se dezvolte,  se încleştează în teritoriul cucerit prin rădăcini tot mai adânci şi împletite, adevărate armături indestructibile. A plivi, când vine vremea alegerilor, pe acei conducători care şi-au trădat promisiunile şi ne-au sleit cu voracitatea lor, este nu doar o minimă obligaţie de gospodar ci şi un gest sanitar, ca spălatul pe mâini înainte de masă.

Cred şi acum la fel de mult în acest raţionament şi-l voi aplica în continuare.

Azi, în postura de buruieni obligatoriu a fi plivite ( sau, mai pe româneşte, stârpite), sunt toţi (repet, TOŢI) reprezentanţii regimului Băsescu – Boc – Ungureanu din ultimii ani: de la cameleonicii PDL-işti, gata a-şi da portocaliul marilor triumfuri personale pe orice altă culoare aptă a-i camufla în faţa notei de plată, până la figuranţii de mucava ai UNPR-ului şi nesăţioşii şantajişti de la UDMR.

Pentru că, dacă analizăm comparativ pagubele, nu putem să nu recunoaştem imediat că pe lângă cutremurul devastator Traian Băsescu, Adrian Năstase a fost, la vremea lui, doar o biată hurducăială de camion la trecerea peste calea ferată.

Aşadar, duminică, cu toţii la muncă patriotică. Prin votul nostru să plivim ţara de buruieni. Mobilizare generală!

Cine gândeşte că lupta e deja câştigată şi că votul lui nu mai contează sau poate fi dirijat, excentric, spre candidaţi fără vreo şansă, înseamnă că nu a înţeles nimic din lecţiile ultimilor ani. Amintiţi-vă că avem de-a face cu buruieni, nu cu panseluţe; iar buruienile au o forţă de regenerare pe care nu e tocmai indicat să o pui des la încercare. E drept, o parte au fost îndepărtate odată cu guvernarea Ungureanu dar rizomul primordial, tulpina regeneratoare, e încă bine înfiptă la Cotroceni.

Sper să nu se întâmple, dar, dacă după erbicidarea de duminică o să ne trezim cu vreun Pir Gros pe la Piatra Neamţ ori cu vreun Mohor Verde pe la Cluj, înseamnă că efortul naţional de igienizare politică este încă departe de a se încheia.

Să ne reîntâlnim, luni, cu veşti bune.

Weekend inspirat!

Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Nastase,Boc,buruieni,Cotroceni,erbicidare,plivit,Traian Basescu,UDMR,Ungureanu,UNPRCând l-am votat pe Traian Băsescu în 2004, eram convins că fac bine.  Mă săturasem până peste cap de lumea în lume creată de Adrian Năstase; o fortăreaţă ce  lăsa un popor întreg în afara zidurilor sale, o rezervaţie doar pentru înflorirea nestingherită a capriciilor şi grandomaniei câtorva. Raţionamentul meu...Blog politic si polemic