Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Florin Negruţiu este editorialist la ziarul Gândul. Îl citesc cel mai adesea cu încuviinţare, pentru că  raţionamentele lui mi se par curate, şi intotdeauna cu plăcere, pentru că are talent.

Astăzi însă, în articolul “Cât mai tace Băsescu”, ( scris, ca de obicei, cu prospeţime) domnul Negruţiu a făcut două afirmaţii cu care nu sunt de acord şi pe care vreau să le comentez.

1. Referindu-se la numirea lui Andrei Marga ca Ministru de Externe şi interpretând asta ca o manevră destinată provocării lui Traian Băsescu, domnul Negruţiu  spune:

“Era un gest mult prea iresponsabil să muţi meciul intern pe terenul politicii externe, acolo unde, surprinzător pentru această ţară, România a reuşit să vorbească în ultimii ani coerent şi convingător”.

Coerent şi convingător? Oare aud (văd) bine? Când cobori relaţiile cu Germania şi Franţa la nivelul asfixiei, al măştii de gaze,  al gesturilor cu un deget (vă mai amintiţi de Sarkozy?)? Când încerci să inunzi Olanda (ţara cea mai tare în diguri) cu viituri de minciuni despre onestitatea şi performanţele vameşilor tăi, să o pui la colţ cu golănisme de mărunţiş  gen embargou la lalele şi strâmbe lansate prin parcările de supermarket despre untul olandez? Când persiflezi finanţa asiatică, interesul chinezilor de a investi în România,  făcând astfel cadou, la pachet, Bulgariei, proiecte de miliarde de Euro, gândite iniţial pentru România? Să mai aduc în discuţie şi popeyenele zborşiri spre Rusia, care ne-au transformat în excentricii zonei,  în recordmenii preţului de achiziţie al gazelor naturale?

Ce să fie coerent şi convingător în toate acestea?  Parteneriatul cu SUA? Faptul că am zis da unui interes major al americanilor în zonă, scutul antirachetă? Că am trimis militari în Afganistan şi că le prelungim misiunea când toţi şi-i retrag pe-ai lor? Cine nu înţelege că aici e vorba de “impuse” ar trebui să se mai aplece peste manualul de istorie.

2. Referindu-se la unele declaraţii ale lui Victor Ponta despre Traian Băsescu, domnul Negruţiu spune:

“Prin aceasta, dl. Ponta transmite lumii întregi următorul mesaj: România are un preşedinte senil şi uitat în debara; dacă cumva scapă prin lume, nu-l băgaţi în seamă, e doar un pişcotar şi un bufon! Trimiteţi-l pachet acasă, că-i bun de suspendat”!

Aici, domnul Negruţiu s-a lăsat ispitit de chemările talentului său literar, pierzând din vedere o realitate demonstrabilă prin nenumărate semnale de politică externă direcţionate în ultimii ani către România. Domnul Traian Băsescu nu mai este de multă vreme considerat de liderii mondiali un partener demn de a fi invitat la masă. Nici măcar unul ale cărui invitaţii la masă ar merita să fie acceptate. Mi-ar putea aminti domnul Negruţiu măcar una – două vizite bilaterale, la cel mai înalt nivel, avându-l ca protagonist pe preşedintele nostru, în acest al doilea mandat al său? Şi, vai, câte alte argumente aş mai avea!

Ce vreau să spun este că, de la o vreme, mulţumită “originalităţii” preşedintelui ei jucător, modului in care acesta ştie să “flateze” casele regale şi să elogieze persoane cel puţin controversate, România a fost sever marginalizată pe plan internaţional. Acum diplomaţiile străine mai privesc către România doar în aşteptarea mesajului de schimbare. Când acesta va fi dat, când vor avea certitudinea că noi nu reprezentăm doar hăhăieli cu gura plină, ni se va permite din nou să părăsim strapontina pentru un fotoliu de orchestră.

Poate acest mesaj de schimbare este ceea ce doreşte să transmită domnul Ponta lumii intregi. Din păcate mesajul este încă prematur, schimbarea nefiind completă. Cel de care toţi s-au săturat (şi români şi străini) se ţine încă cu ambele mâini de scaun. Totuşi, e un pas înainte. Cu mâinile astfel imobilizate, capacitatea distructivă a acestuia e dramatic diminuată.

În rest, domnului Negruţiu, simpatia mea.

Contele de Saint GermainEditorialeAdevarul,Andrei Marga,Basescu,Florin Negrutiu,lalele,Olanda,Parteneriatul cu SUA,Victor PontaFlorin Negruţiu este editorialist la ziarul Gândul. Îl citesc cel mai adesea cu încuviinţare, pentru că  raţionamentele lui mi se par curate, şi intotdeauna cu plăcere, pentru că are talent. Astăzi însă, în articolul “Cât mai tace Băsescu”, ( scris, ca de obicei, cu prospeţime) domnul Negruţiu a făcut două...Blog politic si polemic