Scorul acestui articol
[Total: 111 voturi. Media: 4.9]

Am mai spus şi o repet: în opinia mea un rol major în ratarea lui Klaus Iohannis ca preşedinte al românilor îl au serviciile secrete conduse de Eduard Hellvig. Într-o formă de funcţionare responsabilă, acestea ar trebui să-l avertizeze pe preşedintele ţării direct (prin rapoartele lor) sau indirect (prin intermediul consilierilor de la Cotroceni şi al altor persoane de influenţă) despre toate tendinţele grave din societate. Iar atunci când preşedintele greşeşte şi greşelile sale pot afecta ţara, ar trebui să-l tragă de mânecă, să-l avertizeze asupra acestor greşeli şi să-i explice consecinţele negative ale perseverării în ele. Nimic din toate astea nu se întâmplă. Din obedienţă, din interes, din frică.

În schimb, ce vedem? Că domnul Iohannis, paraşutat la Cotroceni (de aceleaşi servicii) cu o raniţă plină de lacune şi mediocrităţi individuale, în loc să devină mai bun, să mai îndrepte cu timpul dintre acestea, le perpetuează şi le adânceşte ca pe nişte atuuri de personalitate.

Eu nu pot să cred, de pildă, că oameni specializaţi în comunicare din anturajul său instituţional nu ar putea, dacă s-ar dori cu adevărat asta, să-i amelioreze forma de exprimare şi fondul mesajelor către români astfel încât efectele discursurilor sale să nu mai fie catastrofale, ca acum.

De ce nu se face asta?

Păi, întâi, cineva ar trebui să-i spună adevărul: că a devenit un fel de reclamă caricaturală pentru cabinetele de logopedie, că a ajuns miştoul presei şi al Internetului când vine vorba de pronunţările, accentele şi emisiile sale vocale.

Apoi, domnia sa ar trebui să fie receptiv la critici şi să facă un efort de ameliorare.

Niciuna dintre aceste condiţii nu e îndeplinită. Nimeni nu-i spune adevărul, iar Klaus iohannis, când i se cer eforturi (de orice fel), consideră aceste demersuri ca atac la persoană şi se blochează în enervare.

Ce  se vede în societate? Un preşedinte suficient, arogant, indolent, dispreţuitor.

Românul îndură multe. Când însă i se dă cu flit şi vede că vorbeşte la pereţi, îl apucă dracii linguali şi scoate din guşă vorbele sale grele şi suculente, cu care porneşte, impetuos, la atac. Aşa-i românul: mai mult cu vorba decât cu fapta; dar şi cu vorba, când s-a lansat, taie şi găureşte orice blindaj. Inclusiv blindajul nesimţirii.

Jignirea de-a fi ignorat îl înfurie pe român mai abitir decât cea mai mincinoasă băgare în seamă.

Vorbele grele sunt şi ele de mai multe calibre, după nesimţirea ţintei, după grosimea şoriciului care trebuie străpuns.

Mi s-a părut interesant să urmăresc cum au evoluat vorbele grele adresate în ultima perioadă preşedintelui Iohannis de către câteva personalităţi / persoane publice care au şi valoare intelectuală şi credibilitate şi proprietatea termenilor pe care îi folosesc. Iată cum au încercat aceştia să-l zgâlţâie:

Ion Cristoiu (despre Klaus iohannis)

  • un robot care citeşte texte fără pic de emoţie;
  • raţa mecanică;
  • sluga cu vorba a Guvernului;
  • a ținut o conferință de presă dominată de o jubilație neghioabă;
  • discurs halucinant, un exemplu perfect de josnicie electorală a Președintelui.

Reţineţi, vă rog, crescendo-ul: robot, raţă mecanică, slugă, neghiob, josnic.

Andrei Marga (despre Klaus iohannis)

  • este un Preşedinte care nu ştie nimic;
  • (demonstrează) înțelegerea primitivă a politicii. Și incompetență și impostură!
  • obsesia eliminării PSD-ului are un antecedent jenant. Nu altul decât Hitler ataca la fel de agresiv social-democrații.

Şi aici putem sesiza o ambalare, o agravare a acuzelor: nu ştie nimic, incompetent, impostor, puncte comune cu Hitler.

 Mircea Dinescu (scrisoare preşedintelui Iohannis)  (https://vp-news.com/mehr-licht-scrisoarea-a-ii-a-ce-ii-scrie-mircea-dinescu-presedintelui-iohannis/)

  • Cînd Bucureștiul a căzut sub ocupația strămoșilor dumneavoastră, în 1916, ordonanțele militare ale feldmareșalului Mackensen nu aveau aerul belicos al celor de azi;
  • În timp ce vă aplecați urechea prezidențială la papagalii slugarnici din Ministerul Sănătății, există medici mai curajoși și cu organul nuanței neafectat de coronavirus, care afirmă că pentru un om sănătos o zi de recluziune echivalează cu fumatul a 15 țigări. Înmulțiți domnule profesor 15 cu 90 ca să aflați cîtă nicotină metafizică au tras în piept milioanele de nefumători români în această perioadă;
  • Și cum nu v-ați săturat să ne ascultați telefoanele, acum ne mai scuipați și cu dronele-n cap, filmîndu-ne privata din curte, ca să aveți sentimentul deplin că ne controlați viața privată.

Deşi metaforice, trimiterile pe care Mircea Dinescu le face în această scrisoare sunt ca nişte pumnale în teacă de catifea pe care le împlântă cu daune serioase de imagine (catifeaua fiind moale) în apucăturile dictatoriale ale lui Klaus Iohannis.

Cornel Nistorescu (despre Klaus Iohannis)

  • mălăețul nostru președinte;
  • ciomăgar politic speriat de pandemie;
  • un președinte care nu mai citește nici subtitrarea filmelor, necum cărți sau ziare;
  • domnule preşedinte, fără DNA şi fără SRI, sunteţi un preşedinte nul. Nul, mediocru, dar periculos;
  • prestațiile sale lapidare, lăudăroase și, adeseori, primitive l-au scos din ecuația publică. Cea mai mare parte a populației îl ignoră. Îl consideră figurant, disprețuitor și departe de situație;
  • îl omoară orgoliul și-l otrăvește vanitatea și este constrîns de un orizont de gîndire;
  • dacă ne uităm încruntați la toate declarațiile lui Klaus Iohannis, nu ne rămîne decît să ne înfuriem și să zicem doar: Ai auzit ce-a zis b…. ăla de Iohannis? Nu-i frumos!

Observaţi cum furia se amplifică? De la mălăieţ la b.., prin nul, mediocru, periculos etc!

Eu nu am avut timp şi nici chef să caut toate sudălmile publice iscate de vorbele şi faptele domnului nostru preşedinte “mălăieţ” şi “raţă mecanică”. Ar fi interesant însă de  ţinut o evidenţă a acestora, nu de alta dar să rămână şi în urma acestui accident istoric din vieţile noastre ceva.

Ce am ales şi v-am prezentat mai sus sunt doar câteva exemple, găsite la repezeală, din sutele de opinii critice emise la adresa preşedintelui Iohannis de oameni importanţi ai momentului, de oameni care ar trebui măcar ascultaţi dacă nu urmaţi. Sunt convins că Eduard Hellvig,  din slugărnicie dar şi din calcul, îi ascunde preşedintelui acest val de critici care, devenind din exasperare imprecaţii, tind să-l transforme în tzunami.

În această expandare galopantă a indignării anti-prezidenţiale, s-a ajuns până acolo încât un intelectual ardelean, profesor universitar la Universitatea Babes Bolyai din Cluj, a declarat acum două zile despre Klaus Iohannis că: „E un tâmpit. E un dobitoc! Vai de viaţa lui!”

Cine nu înţelege că aici avem de-a face cu o formă de debordare pe cale de a se generaliza şi de a declanşa o explozie socială, sau e vândut sau e… prost.

Păi dacă un intelectual, pe deasupra şi ardelean, şi-a pierdut în asa măsură cumpătul încât să   răbufnească folosind astfel de calificative, înseamnă că situaţia e, cu adevărat, a naibii de cotoioasă.

Şi asta reprezintă doar forma elitistă de răspuns la găoşenia şi aroganţa prezidenţiale.

Cum românul statistic e şugubăţ din fire şi gata să dea tot năduful în caterincă, nu putea să nu apară pe Internet, în paralel cu revolta elevată a universitarului clujean, şi forma folclorică de răspuns la degetul arătat ameninţător de preşedinte naţiunii. Atenţie, clip nerecomandat pudibonzilor!

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/08/vorbe-grele.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/08/vorbe-grele-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeAndrei Marga,calificative despre Klaus Iohannis,Clip muie Iohannis,Cornel Nistorescu,Eduard Hellvig,Ion Cristoiu,Mircea Dinescu,raportari SRI,vorbe greleAm mai spus şi o repet: în opinia mea un rol major în ratarea lui Klaus Iohannis ca preşedinte al românilor îl au serviciile secrete conduse de Eduard Hellvig. Într-o formă de funcţionare responsabilă, acestea ar trebui să-l avertizeze pe preşedintele ţării direct (prin rapoartele lor) sau indirect (prin...Blog politic si polemic