Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Simona Halep ne-a oferit ieri o bucurie plină. Ceva consistent și pozitiv a rămas în sufletele multor români, inclusiv în sufletul meu, după victoria acestei domnișoare cu privire de diamant care nu i-a lăsat nicio șansă adversarei sale din Germania.
La începutul transmisiei atenția cameramanilor și a regizorului de emisie, era în proporție de 70% acordată Angelicăi Herber. Probabil și pentru că era puțin mai bine clasată decât Simona în clasamentul ATP (locul 9 față de locul 10), probabil și pentru că între Germania și România  există o diferență de forță, ca națiuni, care își spunea și în acest fel cuvântul.
Dezechilibrul a durat însă foarte puțin în forma inițială, el mutându-se rapid, cu fiecare ghem ce se disputa, spre tabăra  și în avantajul românilor din arenă. Jocul Simonei strălucea. Partea fascinantă nu venea însă atât din agresivitatea și precizia loviturilor cât din senzația că stau față în față două șahiste de categorii diferite, cu forțe disproporționate, una dintre ele, Angelique, dominată tactic cu autoritate, nereușind să preia nicio clipă inițiativa, să dicteze jocul, să pună probleme adversarei.
O priveam pe Simona Halep și creștea în mine (voi spune un clișeu dar, yess, cât de potrivit mi se pare de data asta) mândria de a fi român. Mândria că o lume intreagă se minunează de invenția românească numită „smart aggressive”, aplicată cu o eficiență aproape neverosimilă de o puștoaică ieșită să se distreze, o oră, bătând mingea galbenă prin deșertul asiatic.
„Smart aggressive” sună aproape ca un atac la persoană când te gândești cu câtă decervelată forță au fost educate să lovească orice minge, în orice situație, jucătoare precum Șarapova sau Venus Williams, sau Azarenka sau Kvitova. Parcă cineva le-a inoculat la antrenamente un cult exclusiv pentru trupurile mari de femeie, cu palme ca lopata si tălpi numărul 45. Ca să vină acum această Halep „déesse” și să le demonstreze că grația, atunci când este bine asezonată cu deșteptăciunea, dezvoltă efecte de învingător mai devastatoare decât forța brută, defeminizantă.
Finala de ieri cu Kerber, dar și semifinala cu Radwanska (altă jucătoare extrem de inteligentă în teren) mi-au dat sentimentul că asist, din partea Simonei Halep,  la o bătălie cu pistoale cu laser în care, după ce creerul identifica traiectoria ideală pentru minge, două raze verzi țâșneau din ochii campioanei pentru a ne indica direcția, apoi mâna și racheta îndeplineau doar o formalitate executând comanda.
Bravo Simona Halep, îți mulțumesc,  mi-ai făcut cadou o duminică triumfătoare.

Contele de Saint GermainEditorialeAngelique Kerber,Azarenka,Campioana,Doha,Germania,Kvitova,Radwanska,Romania,Sarapova,Simona Halep,Wenus WilliamsSimona Halep ne-a oferit ieri o bucurie plină. Ceva consistent și pozitiv a rămas în sufletele multor români, inclusiv în sufletul meu, după victoria acestei domnișoare cu privire de diamant care nu i-a lăsat nicio șansă adversarei sale din Germania. La începutul transmisiei atenția cameramanilor și a regizorului de...Blog politic si polemic