Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Acest  comentariu a fost propus spre publicare pe forumul Dilemei Vechi. Vom vedea daca el va fi acceptat sau va beneficia de cenzura domnului Vasilescu)

Domnul Mircea Vasilescu, garantul și avocatul pledant al echidistanței politice a Dilemei Vechi, a îmbrăcat o cămasă care, evident, îl strange. La fiecare comentariu mai „nașpa” (veți vedea de ce mă exprim astfel) la adresa domnilor Pleșu și Voinescu (poate mai sunt și alții dar de aceștia doi știu sigur) cămașa îi mai crapă la câte o cusătură și atunci devine hamletian: „să-l public, să nu-l public”? Fibra sa etică îl impinge spre transparență,  fibra sa conservativă îl blochează în opacitate.

Când i-am reproșat, mai demult, că Dilema Veche pare a fi atrasă  tot mai mult de magnetismul puterii, mi-a răspuns cu eleganță și ospitalitate astfel:

„De ce mai frecventați această revistă „vîndută puterii”? La finețurile dvs., ar trebui să nu vă mai pierdeți vremea încărcîndu-ne serverele cu lungi comentarii… Sîntem doar niște bieți oportuniști băsescieni, nu?   [„¦] Și totuși… Sînteți primit. În dictatura lui Băsescu, într-o revistă băsesciană, puteți să vă „puneți contra”. Este că e mișto „dictatura” asta?”

Curat „mișto”, domn”™ administrator. De-aici și „nașpa” de mai sus, ca să ne aliniem la româna cultă pe care o propuneți.

Doar că, după numai câteva zile de la acest răspuns, domnul Vasilescu se lasă contrazis de propriile fapte. Capricii de fibre, cum ziceam.

Îmi refuză de la publicare un comentariu intitulat „Andrei Pleșu „“ un colaborationist de omenie”.

Nu m-am formalizat. În fond, părea a fi maniera involuntară a domnului Vasilescu de a-mi da dreptate în expunerea mea despre magnetismul puterii. I s-o fi părut prea tare atributul „colaborationist”. mi-am zis. L-o fi încadrat la „limbaj inadecvat”. Doar a mai folosit acest  truc pentru a-și justifica, față de alți forumiști, gesturi asemănătoare de cenzură ideologică.

Din lehamite și resemnare față de ipocrizia cultă, nu m-aș mai fi obosit să scriu acest odios denunț. S-a făcut însă că am observat în câteva dintre comentariile publicate în subsolul aceluiași editorial al dlui. Pleșu,  niște formulări mult mai dizgrațioase decât bietu-mi „colaborationist” și, brusc,  spiritul meu de echitate s-a redeșteptat. Așadar dl. Vasilescu consideră  acele formulări acceptabile, iar pe-ale mele inadecvate.

Care să fie explicația? Ei bine, explicația era conținută în chiar reproșul adus de mine Dilemei Vechi, reproș căruia  dl. Vasilescu îi răspunsese ce-ați citit mai sus.

Formulările incriminate,  inacceptabile după părerea mea într-o astfel de revistă cu pretenții de salubritate dar „adecvate” conform  standardelor dlui. Vasilescu, nu-l vizau pe Andrei. Pleșu ci pe Crin Antonescu. Ceea ce, evident, schimba total lucrurile.  Dacă e vorba despre cineva din opoziție, liber la înjurături.

Iată două exemple din ce-i place organului de cenzură al domnului Vasilescu sa audă și să vadă. Ambele  extrase dintr-un aberant comentariu postat de nick-ul Marius Delaepicentru:

„liderul hemicefal Crin Antonescu” și ” Crin a încercat să spîrcîie parafraz un panseu”.,

Este că domnul Vasilescu are gust și balanță analitică?

Este că Dilema Veche nu face cenzură ideologică și nu ține cu puterea?

Aferim, domn”™ Vasilescu!

Contele de Saint GermainPolemiceandrei plesu,cenzura,Crin Antonescu,Dilema Veche,Mircea Vasilescu(Acest  comentariu a fost propus spre publicare pe forumul Dilemei Vechi. Vom vedea daca el va fi acceptat sau va beneficia de cenzura domnului Vasilescu) Domnul Mircea Vasilescu, garantul și avocatul pledant al echidistanței politice a Dilemei Vechi, a îmbrăcat o cămasă care, evident, îl strange. La fiecare comentariu mai...Blog politic si polemic