Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Sunt unul dintre cei care au votat negativ la prezidenţialele din 2004. Eram sătul până peste cap de corupţia regimului Năstase şi, deşi aveam informaţii despre “calităţile umane”  ale lui Traian Băsescu, despre “onorabilitatea” acestuia (v-am relatat într-unul dintre comentariile mele mai vechi despre împrejurarea in care acesta a exclamat “îmi bag p..a în cuvântul meu de onoare”), l-am votat aproape cu entuziasm, ca să-l sancţionez astfel pe Adrian Năstase.

Apoi am aşteptat să se manifeste justiţia mult promisă. Ţepele din Piaţa Victoriei, în forma lor penitenciară, aducerea la lumină a uriaşelor potlogării ale fostei puteri, denunţate în campania electorală cu spume la gură şi jurăminte de deţinere a unor dovezi  inconturnabile de către viitorul preşedinte…

Ce-a urmat? Ce s-a dovedit? Ce s-a  pedepsit  pe fundament juridic probaţional? Nimic!

Percepţia publică e una, justiţia ca formă de putere într-un stat pretins democratic e alta.

E ridicol şi descalificant ca după potopul de acuzaţii grave, inclusiv de trădare şi subminarea interesului naţional, pe care ti-ai bazat poate cea mai virulentă şi mincinoasă campanie prezidenţială de după 1989, pentru a-ţi învinge adversarul politic, justiţia să reţină, în final, în sarcina adversarului tău, un fost prim – ministru, nimic din aceste acuzaţii ci doar nişte scame pe un costum de camgar.

Ce sunt prostiile acestea cu “chinezăriile” şi cu “premiul calităţii”? Unde s-au evaporat comisioanele de milioane de la privatizarea Petrom, complicităţile criminale cu băieţii deştepţi din energie,  tunurile lui Dan Ioan Popescu de la Ministerul Industriei şi altele şi altele şi altele …??? Să ne lămurim: a fost Adrian Năstase un gangster odios şi egocentric care a meritat să fie înlocuit de un matelot needucat şi lipsit de scrupule sau noi, poporul român, am fost şi atunci, în 2004, ca şi mai recent, în 2009, victima unor minciuni şi dezinformări şi promisiuni ale lui Traian Băsescu pe care acesta, apoi, le-a tratat cu acelaşi respect ca pe propriul cuvânt de onoare.

Eu ştiu aşa: matrapazlâcul de tip securistic este să deţii probe împotriva inamicului şi să le ţii la cutie ca armă de şantaj. Iar dacă şantajul nu funcţionează, să scoţi probele la vedere şi să-ţi distrugi inamicul.

Cum Traian Băsescu este clar un produs securistic, cum Adrian Năstase nu pare a se fi lăsat şantajat, dar nici distrus nu e, ce rezultă de aici? Că nu există probe împotriva lui.  Şi atunci din două una, dacă nu sunt probe: sau justiţia noastră e varză (cu carne de soia, expirată), sau Adrian Năstase  nu se “bucură” de vinovăţiile cu care a fost “onorat”.

Întreabă un mai vechi interlocutor al meu, @excelsior:  “Credeti ca toate dosarele in care este implicat domnul Adrian Nastase, sunt facatura politica”?  Îi răspund fără ezitare: cele de care ştiu, cele care sunt vânturate prin presă cu stenograme scăpate, vai, din neatenţie, de procurori, cele referitoare la bagatelele pe care le-am menţionat, sunt cu certitudine dosare politice, incropite la comandă.

Mai întreabă @excelsior: “Credeti ca este credibila declaratia ca toata lupta [lui Adrian Năstase, n.a.] este dusa nu pentru repararea imaginii personale, ci pentru binele poporului roman”? Aici, cu toată prietenia, îi atrag atenţia lui @excelsior că introduce o mică distorsiune manipulatorie care mie mi se pare deloc neglijabilă şi deloc nevinovată. Iată, spre argumentare, formularea lui Adrian Năstase:

“Cu toate că familia şi prietenii mei au plătit scump în toată această perioadă, lupta pe care o dau nu este pentru carierea mea politică şi nici pentru a mă răzbuna. Lupta mea este pentru viitorul ţării mele şi viitorul sistemului ei judiciar, care trebuie să garanteze protecţia deplina a cetăţenilor în faţa tiraniei”.

Adrian Năstase nu se referă la imaginea personală ci la cariera sa politică. Iar ceea ce menţionează el ca mobil al luptei sale mi se pare cât se poate de credibil având în vedere că acest nou blog pe care l-a deschis, “J’accuse”! Codul Zambaccian, nu este unul de confidenţe biografice, personale, ci  îşi propune, să disece erorile şi făcăturile judiciare la care titularul a fost supus, după cum mărturiseşte:

“Oricine examinează dosarele înţelege că în ultimii şapte ani am fost acuzat de nişte fapte scandalos de mincinoase, pe baza unor invenţii care erau susţinute cu ajutorul dovezilor fabricate şi şantajului”.

Vom vedea! Să avem răbdare şi să analizăm.

Corect ar fi însă ca acum, la început, să-i acordăm domnului Adrian Năstase prezumpţia de bunăcredinţă. Dacă nu pentru că aşa se face într-o abordare democratică, măcar pentru că acum, la 8 ani de la momentul în care i l-am preferat pe Băsescu, mi se pare infinit mai credibil decât acesta din urmă.

Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Nastase,Dan Ioan Popescu,tepele din Piata Victoriei,Traian BasescuSunt unul dintre cei care au votat negativ la prezidenţialele din 2004. Eram sătul până peste cap de corupţia regimului Năstase şi, deşi aveam informaţii despre “calităţile umane”  ale lui Traian Băsescu, despre “onorabilitatea” acestuia (v-am relatat într-unul dintre comentariile mele mai vechi despre împrejurarea in care acesta a...Blog politic si polemic