Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Sunt unul dintre cei care au votat negativ la prezidențialele din 2004. Eram sătul până peste cap de corupția regimului Năstase și, deși aveam informații despre „calitățile umane”  ale lui Traian Băsescu, despre „onorabilitatea” acestuia (v-am relatat într-unul dintre comentariile mele mai vechi despre împrejurarea in care acesta a exclamat „îmi bag p..a în cuvântul meu de onoare”), l-am votat aproape cu entuziasm, ca să-l sancționez astfel pe Adrian Năstase.

Apoi am așteptat să se manifeste justiția mult promisă. Å¢epele din Piața Victoriei, în forma lor penitenciară, aducerea la lumină a uriașelor potlogării ale fostei puteri, denunțate în campania electorală cu spume la gură și jurăminte de deținere a unor dovezi  inconturnabile de către viitorul președinte…

Ce-a urmat? Ce s-a dovedit? Ce s-a  pedepsit  pe fundament juridic probațional? Nimic!

Percepția publică e una, justiția ca formă de putere într-un stat pretins democratic e alta.

E ridicol și descalificant ca după potopul de acuzații grave, inclusiv de trădare și subminarea interesului național, pe care ti-ai bazat poate cea mai virulentă și mincinoasă campanie prezidențială de după 1989, pentru a-ți învinge adversarul politic, justiția să rețină, în final, în sarcina adversarului tău, un fost prim „“ ministru, nimic din aceste acuzații ci doar niște scame pe un costum de camgar.

Ce sunt prostiile acestea cu „chinezăriile” și cu „premiul calității”? Unde s-au evaporat comisioanele de milioane de la privatizarea Petrom, complicitățile criminale cu băieții deștepți din energie,  tunurile lui Dan Ioan Popescu de la Ministerul Industriei și altele și altele și altele …??? Să ne lămurim: a fost Adrian Năstase un gangster odios și egocentric care a meritat să fie înlocuit de un matelot needucat și lipsit de scrupule sau noi, poporul român, am fost și atunci, în 2004, ca și mai recent, în 2009, victima unor minciuni și dezinformări și promisiuni ale lui Traian Băsescu pe care acesta, apoi, le-a tratat cu același respect ca pe propriul cuvânt de onoare.

Eu știu așa: matrapazlâcul de tip securistic este să deții probe împotriva inamicului și să le ții la cutie ca armă de șantaj. Iar dacă șantajul nu funcționează, să scoți probele la vedere și să-ți distrugi inamicul.

Cum Traian Băsescu este clar un produs securistic, cum Adrian Năstase nu pare a se fi lăsat șantajat, dar nici distrus nu e, ce rezultă de aici? Că nu există probe împotriva lui.  Și atunci din două una, dacă nu sunt probe: sau justiția noastră e varză (cu carne de soia, expirată), sau Adrian Năstase  nu se „bucură” de vinovățiile cu care a fost „onorat”.

Întreabă un mai vechi interlocutor al meu, @excelsior:  „Credeti ca toate dosarele in care este implicat domnul Adrian Nastase, sunt facatura politica”?  Îi răspund fără ezitare: cele de care știu, cele care sunt vânturate prin presă cu stenograme scăpate, vai, din neatenție, de procurori, cele referitoare la bagatelele pe care le-am menționat, sunt cu certitudine dosare politice, incropite la comandă.

Mai întreabă @excelsior: „Credeti ca este credibila declaratia ca toata lupta [lui Adrian Năstase, n.a.] este dusa nu pentru repararea imaginii personale, ci pentru binele poporului roman”? Aici, cu toată prietenia, îi atrag atenția lui @excelsior că introduce o mică distorsiune manipulatorie care mie mi se pare deloc neglijabilă și deloc nevinovată. Iată, spre argumentare, formularea lui Adrian Năstase:

„Cu toate că familia și prietenii mei au plătit scump în toată această perioadă, lupta pe care o dau nu este pentru carierea mea politică și nici pentru a mă răzbuna. Lupta mea este pentru viitorul țării mele și viitorul sistemului ei judiciar, care trebuie să garanteze protecția deplina a cetățenilor în fața tiraniei”.

Adrian Năstase nu se referă la imaginea personală ci la cariera sa politică. Iar ceea ce menționează el ca mobil al luptei sale mi se pare cât se poate de credibil având în vedere că acest nou blog pe care l-a deschis, „J”™accuse”! Codul Zambaccian, nu este unul de confidențe biografice, personale, ci  își propune, să disece erorile și făcăturile judiciare la care titularul a fost supus, după cum mărturisește:

„Oricine examinează dosarele înțelege că în ultimii șapte ani am fost acuzat de niște fapte scandalos de mincinoase, pe baza unor invenții care erau susținute cu ajutorul dovezilor fabricate și șantajului”.

Vom vedea! Să avem răbdare și să analizăm.

Corect ar fi însă ca acum, la început, să-i acordăm domnului Adrian Năstase prezumpția de bunăcredință. Dacă nu pentru că așa se face într-o abordare democratică, măcar pentru că acum, la 8 ani de la momentul în care i l-am preferat pe Băsescu, mi se pare infinit mai credibil decât acesta din urmă.

Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Nastase,Dan Ioan Popescu,tepele din Piata Victoriei,Traian BasescuSunt unul dintre cei care au votat negativ la prezidențialele din 2004. Eram sătul până peste cap de corupția regimului Năstase și, deși aveam informații despre 'calitățile umane'  ale lui Traian Băsescu, despre 'onorabilitatea' acestuia (v-am relatat într-unul dintre comentariile mele mai vechi despre împrejurarea in care acesta a...Blog politic si polemic