Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Mă bucur că “Între asumare şi disimulare” a stârnit atâtea reacţii. Ca la comanda “soldatul Bulă un pas înainte”, nu unul singur din formaţie (cum m-aş fi aşteptat) ci mai mulţi, o întreagă linie de front, transformând prenumele în nume de familie, au reacţionat.

Semn că diagnosticul cu disimularea nu doar li s-a potrivit dar i-a şi curentat pe la deghizamente prin rostirea sa în public. Ce să-i faci, d-ale reflexologiei. Aud Traian, le tresaltă inima ; aud Crin, le creşte adrenalina, îsi aud propriul nume, pledează “nevinovat”.

Dăruirea de la natură a preşedintelui Băsescu cu atâtea calităţi, de necontestat pentru lumea intoarsă în care trăim, a născut un nou comportament printre adulatori, de tipul: da, dar…

Minte TB de îngheaţă apele? Da, dar… CA e locvace.

A compromis TB relaţiile României cu Franţa şi Germania? Da, dar… CA s-a aliat cu Felix.

Îşi depăşeşte TB repetat şi din interese personale şi de partid atribuţiile stabilite constituţional, înlocuind rolul de arbitru cu cel de jucător? Da, dar… CA e leneş.

Este TB un preşedinte nefast pentru România? Da, dar…

“Vreti schimbare? Ok si eu vreau, dar aduceti omul potrivit, care sa reprezinte schimbarea”…

Această din urmă replică (aparţinând cuiva care vrea să pară altcineva) este chintezenţa ipocriziei pro-băsiste din această primăvară de avarie. În traducere liberă ar suna cam aşa: ştiu că drogurile distrug sănătatea! Vreţi să ne lăsăm de droguri? OK, şi eu vreau, dar invenţati ceva în schimb, nu acele medicamente greţoase. Inventaţi un drog revoluţionar, care să fie şi pe gustul meu şi să nu facă nici rău…

Faceţi adică imposibilul! Iar până reuşiţi, eu vă doresc succes; mai vorbim peste câţiva ani, să vedem ce progrese aţi făcut. Până atunci, offff,  n-avem încotro, trebuie să mergem mai departe tot aşa. Că doar n-o să ne împingem de bună voie în sevraj, ca să ne facă Porumbacu binele cu forţa. Viaţa e atât de scurtă…

Cine mimează a nu înţelege că apariţia unui nou candidat, “providenţialul disimulaţilor”, este, în condiţii normale, imposibilă până la primele alegeri prezidenţiale, nu beneficiază din partea mea de prezumţia de naivitate. A striga azi, în gura mare ”şi eu vreau schimbarea dar aduceţi omul potrivit” este echivalent cu “până-n 2015 tot Băsescu-i omul meu”.

Meciul a fost deja anunţat, afişele tipărite: între Băsescu şi Antonescu. Orice tentativă de a adăuga în acest moment în discuţie interpuşi fără notorietate politică pare a fi pură diversiune.

Şi apoi, chiar presupunând că s-ar scoate din joben “personajul aureolat”. Ce credeţi c-ar face aparatul de propagandă al puterii: judecăţi obiective de valoare şi recunoaşteri reverenţioase sau scotoceli de urgenţă prin dosare? Amintiţi-vă cum s-a reacţionat la propunerea “Johannis premier”?

Pentru ei nici Isus nu ar fi imaculat dacă s-ar contrapune Băsescului.

Contele de Saint GermainEditorialeBasescu,Crin Antonescu,Isus,Johannis premier,omul providentialMă bucur că “Între asumare şi disimulare” a stârnit atâtea reacţii. Ca la comanda “soldatul Bulă un pas înainte”, nu unul singur din formaţie (cum m-aş fi aşteptat) ci mai mulţi, o întreagă linie de front, transformând prenumele în nume de familie, au reacţionat. Semn că diagnosticul cu disimularea nu...Blog politic si polemic