Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 5]

(Acest comentariu a fost postat la editorialul din Romania Libera al Alinei Mungiu Pippidi, intitulat ” Azi la Baia Mare, maine in toata tara”, editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/azi-la-baia-mare-maine-in-toata-tara-225049.html)

Doamna Alina Mungiu Pippidi a devenit pentru mulţi români un reper moral. Mai ales după ce a avut tăria de a refuza propunerea PDL-ului de a candida pe listele acestuia, alături de EBA, pentru un mandat de europarlamentar. Şi, mai mult decât atât, a avut temeritatea de a-şi explica fără menajamente decizia.

Eu însumi am văzut atunci în dânsa un posibil centru de gravitaţie, în jurul căruia evoluţia haotică din ultima jumătate de secol a acestui popor  ar avea o şansă să se stabilizeze pe o orbită a normalităţii.  

M-am înşelat. AMP a dovedit în timp ca stă bine, chiar exemplar,  la principii, care se ştanţează în microul fiinţei fiecăruia dintre noi prin ereditate şi influenţă familială dar, din păcate, stă rău la înţelegerea actualităţii şi la propunerea de soluţii realiste, abilităţi care se dobândesc (sau nu) la şcoala vieţii.

Cu un termen uzat (dar catifelat) am putea-o caracteriza pe doamna AMP drept o persoană idealistă. Adică exact cum dădea domnia sa de înţeles, prin 2007, că ar fi doamna Doina Cornea care, în plus, “nu mai e la curent cu politica de zi cu zi” a ţării. Motiv pentru care doamna AMP edicta la acel moment:

“ Draga doamna Cornea, nu cunoasteti, asa cum cunosc eu, generatia noastra europeana, generatie de succes in lume, nu la noi, care alege sa nu aiba BMW, desi si l-ar putea permite. Unii sunt in Romania, altii sunt departe, dar tot cu noi, pe forumuri sau la vot. Credeti-ma, daca Basescu nu va fi la inaltimea mandatului sau, aceasta generatie il va detrona rapid. Lucrurile s-au schimbat in aceasta privinta. Oamenii nu se mai tem. Aveti putina incredere!”

Ce demonstrează prezentul? Că doamna Pippidi s-a înşelat profund! Că “generaţia noastră europeană”, aşa cum o percepea şi descria domnia sa cu 4 ani în urmă, nu reprezenta decât proiecţia unei iluzii întreţinute, probabil, de câţiva tineri din anturajul imediat al autoarei.  În realitate, nici până azi această minoritate exemplară nu a avut forţa să se structureze, nu ca o generaţie de succes dar, măcar, ca o voce coerentă. Ce să mai vorbim de asigurarea pe care doamna Pippidi o dădea  aproape patetic, că “daca Basescu nu va fi la inaltimea mandatului sau, aceasta generatie il va detrona rapid”. Băsescu a dus România într-o paupertate de paloare africană dar detronarea lui “rapidă” a fost încredinţată Budapestei, pentru când interesele acesteia o vor cere.

Acelaşi idealism contraproductiv (pentru că îndeamnă implicit la amânarea schimbării imediate pentru a se procura timp pregătirii schimbării perfecte, adică utopice) a dovedit doamna AMP şi când a sperat că poate rezolva în termen util România murdară creînd “Alianţa pentru o Românie curată”. Ce şi-o fi închipuit dânsa, că o clasă politică imorală, coruptă, branşată la  jugulara ţării cu forţa de sucţiune a unui taifun, va permite, fără pârjolire prealabilă, cedarea prim-planului puterii unor CV-uri de performeri oneşti?

Azi, odată cu comentarea cu aer moralizator a rezultatelor alegerilor din Baia Mare, doamna AMP îşi recunoaşte, indirect, eşecul. Alegătorul român, România, funcţionează în realitatea imediată altfel decât în simulările pe calculator produse în birourile de sticlă ale instituţiilor europene. Altfel decât după legi morale, după ierarhii valorice, cum au fost introduse, nerealist,  criteriile pentru tararea programului.

Aici e hiba. Distanţa prea mare. Sigur, conceptualizarea necesită perspectivă. Când însă te îndepărtezi prea mult de realitate, fie spaţial fie aspiraţional, te paşte riscul ratării detaliului semnificativ. Eşecul superficialităţii. Ca atunci când, stând prea îndelung departe de limba maternă, comiţi exprimări de genul “La asta votanţii au avut din nou două alternative: să stea acasă, ori să se ducă la vot”, confundând (evident din superficialitate, nu din neştiinţă) alternativa cu opţiunea.

O să mă întrebaţi: şi atunci ce propui? Să nu facem nimic? Să lăsăm răul să ne sufoce în continuare, inerţial?

Pentru a vă răspunde, apelez la înţelepciunea populară: “mai binele e duşmanul binelui”.

În democraţie, în lupta cu un rău consolidat, binele trebuie impus pas cu pas. Cei care amână acţiunile graduale în căutarea soluţiei perfecte,  au toate şansele să o găsească (dacă există) după ce trenul a plecat din gară.

Alegătorii din Baia Mare, transformaţi pentru o zi în popor local, şi-au transpus înţelepciunea în fapte: nu au aşteptat “mai binele”, candidatul perfect, ci au preferat doar “binele”: candidatul opoziţiei. Au înţeles, adică, prioritatea supravieţuirii.

Oare doamna AMP va învăţa ceva din această lectie de realism? Dar restul poporului, ce mâine îşi va juca din nou viaţa la urne?

Contele de Saint GermainPolemicealegeri Baia Mare,Alina Mungiu Pippidi,Doina Cornea,esecul superficialitatii,mai binele e dusmanul binelui,Romania Curata,Romania Libera(Acest comentariu a fost postat la editorialul din Romania Libera al Alinei Mungiu Pippidi, intitulat ' Azi la Baia Mare, maine in toata tara', editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/azi-la-baia-mare-maine-in-toata-tara-225049.html) Doamna Alina Mungiu Pippidi a devenit pentru mulţi români un reper moral. Mai ales după ce a avut...Blog politic si polemic