De-a regele și bufonul!
Vă recomand editorialul plin de umor și culoare al lui Andrei Pleșu din Dilema Veche: http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/criza-subiecte
Un joc de-a regele și bufonul, cu un rege amuzat să înlocuiască pentru o clipă gaura cheii cu o glory hole. Trecerea de la pasivul „a privi” la participativul „a primi și a răspunde” transformă lectura cititorului într-un deliciu al coparticipării.
Acest contrast între sobrul „rege” Pleșu, cu straiele lui cenușii de moralist, și multicolorul său bufon, „Forumistul”, slobod la gură și cu biciul sculat strecurându-se prin toate fisurile, face toți banii.
Doar un rege înțelept știe să asculte adevărurile necioplitului bufon și să le transforme în rășini pentru mumia ce-l va reprezenta peste timp. Articolul de azi, sunt sigur, va conserva din Andrei Pleșu una dintre însușirile ce l-au scos din anonimat la începuturile sale literare și pe care o cam dădusem dispărută de când cu publicistica politică: geniul autoironiei.
Trebuie să recunoaștem că, dacă meritul rețetei acestui savuros text îi aparține lui Andrei Pleșu, ingredientul care-l transformă într-o delicatesă îl constituie replicile Forumistului. Acestea, excelent selectate, devin printr-o metamorfoză condusă cu har artistic adevărate pilule de spontaneitate și folclor. Accentele de limbaj tare, pentru nasuri și urechi înfundate, dispar în tâlcul zicerilor „pe românește”. Ca atunci când înjură Moromete și tuturor ni se pare că ni s-a adresat însuși poporul român.
Ce diferență între un inteligent ascultător și valorificator de forumuri și șleahta proștilor fuduli care întorc spatele criticilor lor anonimi, inspirați de un celebru personaj care procedează așișderea cu „forumiștii” din Piața Universității.
https://www.conteledesaintgermain.ro/de-a-regele-si-bufonul/13-02-2012Editorialeandrei plesu,Dilema Veche,forumistul,Moromete,Piata UniversitatiiVă recomand editorialul plin de umor și culoare al lui Andrei Pleșu din Dilema Veche: http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/criza-subiecte Un joc de-a regele și bufonul, cu un rege amuzat să înlocuiască pentru o clipă gaura cheii cu o glory hole. Trecerea de la pasivul 'a privi' la participativul 'a primi și a răspunde'...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Într-adevăr,articolul lui Pleșu este savuros,umorul fin al autorului fiind pus în opoziție cu umorul grosier al postacilor ciumpalaci.Uneori este păcat că astfel de texte apar în jurnale,ele ar trebui să apară numai în cărți de autor.Fiindcă ăsta este paradoxul jurnalismului virtual:”cititorul/postacul/ciumpalacul” poate reacționa on-line asupra textului.Lipsit de spirit critic,ciumpalacul se va da în bărci cu o opinie după capul lui,bineînțeles postată la subsol și bineînțeles negativă(de ce să nu i-o tragă el filozofului,mai ales că are PC,știe să scrie și are și libertate de acces la respectivul site?).Pe mine mă distrează cum că toți „scriitorii clasici” sunt foarte enervați de existența virtualului unde toți cititorii își dau cu părerea,criticând măreața operă a Maestrului.Care postaci nu ar trebui să facă asta,dar ai dracu,există!Este un nou aspect al libertății de exprimare pe care „clasicii” nu-l înțeleg și nu-l acceptă.Uneori mai fac mișto de situație,un mișto simpatic dar cam strepezit;cam cum face dl.Pleșu în acest articol…
Ehe,am trait s-o spun si p’asta…Imi place scriitura ta de azi,Conte.Nu credeam sa mi se intample prea curand.Ar fi fost chiar perfecta,dupa gustul meu,daca…lipsea tusa politica groasa din final.
Conte,nu cred ca ai dreptate numindu-l pe Plesu „inteligent ascultator si valorificator de forumuri”.Nu mi se pare ca Plesu „valorifica”ceva,din contra,sensul este de satira ascutita brici la adresa nebuniei generalizate de pe forumurile si blogurile autohtone,despre intoleranta,lipsa de civilizatie,autism,incapacitate cronica de dialog.Nici n-are ce valorifica.Desi c-un har inegalabil,imbracata in glazura delicioasa a umorului robust si a auto-ironiei izbavitoare,mie imi suna mai degraba ca vocea trista a unui intelectual onest prins in „no man’s land” in tirul incrucisat salbatic intre cele doua transee inamice.
Repet,Conte,scriitura ta de azi mi-a placut mult.Sprintara,imaginativa,in consonanta,pana la un punct,cu spiritul si fibra articolului Maestrului.Pacat ca vremurile ce traim ne-mping cu o forta irepresibila sa politizam pana si ce e cu adevarat frumos.
PS Si o mica rautate,de final:nu stiu daca maestrul Plesu,cand si-a documentat articolul,a folosit si bogatul material de pe acest blog.Ar fi putut s-o faca,colectia de dulci „alinturi” si sincere „urari” ce i-au fost adresate de vizitatorii blogului Contelui de-a lungul timpului,i-ar fi oferit material berechet.