Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]


Traian Băsescu este un impulsiv, un impetuos, o acumulare cu cota de retenţie mereu aproape de radier. E suficientă o ploaie scurtă de vară ca să se umfle, să se învolbureze şi să dea pe-afară.

Firea asta i-a adus nenumărate necazuri (şi lui dar mai ales nouă, ca popor) dar şi succese remarcabile în cariera politică. Oamenii l-au votat pentru că e bătăios şi nu dă înapoi, duşmanii l-au evitat ştiindu-l în stare de orice. Intrigant, răzbunător, lipsit de scrupule când e-n primejdie, Traian Băsescu pleacă în orice luptă de la ideea că fiecare adversar are ceva de pierdut la care ţine mai mult decât la iluzia victoriei. Şi nu uită ca, prin fiecare gest războinic, să-l avertizeze: mă cunoşti, şti că voi merge până la capăt. Chiar eşti dispus să pierzi totul?

Vasile Blaga se plasează la polul opus. Interiorizat, calculat, defensiv. Nu-mi amintesc vreun gest spectaculos al acestuia, în care să-şi asume cu temeritate o miză majoră şi un risc personal pe măsură, în care să joace tranşant pe o carte incertă. Este genul de combatant de stat major care, detaşat într-o acţiune de tranşee, se deranjează brusc la stomac.

Nu am crezut niciodată în speranţele subversive pe care adversarii lui Traian Băsescu şi le puneau în Vasile Blaga. “Buldogul”, “ghimpele din coasta preşedintelui”, sunau mai degrabă a apelative născute din auto-amăgire decât a etichete lipite pe un produs conform. Nici măcar la umiliri de calibru (mătrăşirea de la Interne, expunerea în pandantiv a numelui său la decolteul corupţiei din vămi), “ferocele” nu s-a aplecat să ridice mănuşa ce i-a şfichiuit fălcile. S-a păstrat într-o prudenţă laşă, şezut pe labele din spate şi mârâind printre buzele aproape imobile câte o replică sibilinică de genul “n-am auzit că dl. Boc ar intenţiona să-şi dea demisia”.

Asta este toată opoziţia lui Blaga la Băsescu, maximum de frondă ce poate el produce. Sub pretextul că ar fi adeptul unui alt tip de luptă, cu aşteptatul la cotitură şi trasul preşului de sub picioare, s-a resemnat de mult să nu insemne altceva decât o perpetuă şi neîmplinită ameninţare.

În ultimele zile, graţie miopiei unor gazetari şi analişti, frenezia preşedintelui de a trece trenul, fără macaz, de pe o linie pe alta ne este prezentată ca o încleştare de forţe, ca un macrameu de manevre, în vederea anihilării lui Blaga. Dar Blaga e deja anihilat de propria laşitate. Şi Băsescu ştie prea bine asta. A ştiut-o de la început. Nu de Blaga îi e lui acum. Poate, până la un punct, de ceea ce cred alţii că ar putea fi Blaga. Dar se vor lămuri şi aceştia (dacă nu s-au lămurit deja) văzând ce încasator perfect şi fără replică le este liderul de la coteţ.

Lui Băsescu îi este de pielea lui, în pericol a fi expusă în băţ, peste două săptămâni, după congresul UDMR-ului.  Ştie foarte bine, de la servicii, ce au aceştia de gând să facă după Congres şi incearcă să inventeze la repezeală ceva, să-i întoarcă. Poate o ofertă cu mai multe posturi de ministru într-un nou guvern, poate un prim-ministru cu altă limbă maternă decât româna, poate un PDL nescindat după alegeri, poate… poate…

Contele de Saint GermainEditorialeCongresul UDMR,Emil Boc,Primul Ministru din umbra,Traian Basescu,Vasile BlagaTraian Băsescu este un impulsiv, un impetuos, o acumulare cu cota de retenţie mereu aproape de radier. E suficientă o ploaie scurtă de vară ca să se umfle, să se învolbureze şi să dea pe-afară. Firea asta i-a adus nenumărate necazuri (şi lui dar mai ales nouă, ca popor) dar...Blog politic si polemic