Scorul acestui articol
[Total: 4 voturi. Media: 3.8]

După statisticile mele, am publicat primul text pe acest blog pe 03.11.2010. De atunci au trecut 15 ani şi s-au strâns peste 1800 de articole care, puse între nişte coperţi simbolice, ar umple ceva rafturi de bibliotecă. Dacă mai adaug la socoteală şi comentariile ce mi-au fost publicate în subsolul editorialelor “intelectualilor lui Băsescu” din presa scrisă în neagra perioadă de domnie a lui Traian Băsescu, probabil că recolta s-ar dubla.

Oare asta înseamnă ceva? Mai ales că scrisul nu a fost principalul meu domeniu de activitate?

Pentru mine, da! Înseamnă dovada unei pasiuni pe care am întreţinut-o şi care m-a ţinut efervescent în toţi anii aceştia de dispute cu mine însumi şi cu lumea din jur.

Pasiune, microb, hobby, spuneţi-i cum vreţi. Nu eticheta contează ci faptul că sub ea există un generator de energie care încă funcţionează şi mă împinge, periodic, să nu rămân indiferent.

O parte dintre articolele mele de pe acest blog au fost preluate, sporadic, de publicaţii relevante: EVZ, Contemporanul, Naţional, Luju. Niciuna dintre acestea, însă, nu mi-a făcut onoarea de a mă băga în seamă atât de des cum a făcut-o Cotidianul lui Cornel Nistorescu, unde, într-o vreme, apăream aproape săptămânal. Nu am ţinut socoteala, dar e vorba, sigur, de multe zeci de articole.

Acum citesc o veste care mă întristează: Cornel Nistorescu şi-a vândut acţiunile de la Cotidianul. În editorialul său de sâmbătă explică:

“Am supraviețuit pînă azi, cînd am înțeles că și audiențele, și subvențiile, și publicitatea se „aranjează” și se rezolvă pentru cei „ascultători”, mai ales cîntăreți la ferestrele Comisiei Europene.

Gata, m-am săturat de unul singur!”

Aşadar, după 15 ani de lupte cu sistemul ale jurnalistului Cornel Nistorescu, Cotidianul a fost preluat de grupul Clever care mai deține și platformele Profit.ro și PrimaNews.ro.

O fi bine, o fi rău pentru cititori, vom vedea. Eu scriu aceste rânduri cu gândul la ce simte Cornel Nistorescu acum. Nu-i uşor să te desparţi de un copil pe care îl iubeşti şi în care ai investit 15 ani de profesie şi să-l dai la casa de copii, adică să-l încredinţezi altor părinţi, chiar dacă mai înstăriţi şi, probabil, bine intenţionaţi.

Câtă vreme Cornel Nistorescu m-a apreciat şi m-a publicat în ziarul său nu i-am întors niciodată aceste gesturi generoase prin mulţumiri sau texte laudative, tocmai pentru a evita interpretările maliţioase. În sinea mea, însă, i-am fost recunoscător pentru că mi-a arătat atenţie. Chiar, la un moment dat, când m-a invitat printr-un mail să încep o colaborare cu Cotidianul, m-am simţit oarecum vinovat că l-am refuzat.

În ultimii ani, cu pandemia şi războiul din Ukraina, editorialele lui Cornel Nistorescu din Cotidianul şi articolaşele mele de pe blog nu prea mai reflectau păreri convergente şi, în consecinţă, nu am mai fost preluat la fel de des ca înainte. Asta, însă, pentru mine nu a însemnat nicidecum o supărare sau o rupere de relaţie ci acceptarea libertăţii de a avea opinii diferite într-un dialog de la distanţă purtat cu argumente întemeiate şi cu bună credinţă.

Modul în care am deschis acest articol a încercat să explice de ce mă simt într-un fel solidar cu Cornel Nistorescu (desigur, păstrând proporţiile). Pentru mine niciodată ideea de a face bani sau notorietate din ceea ce scriu nu a fost prioritară. Scriu, pur şi simplu, pentru a răspunde unei nevoi cu care mă scol aproape în fiecare dimineaţă.

În dimineaţa asta m-am trezit cu nevoia de a-i mărturisi lui Cornel Nistorescu faptul că empatizez cu el (oricât de puţin ar conta asta) şi că-i mulţumesc. Pentru ce să-i mulţumesc? Cred că am fost destul de clar.

A, şi încă ceva: multe realizări în continuare. Evenimentele mari au nevoie de comentatori pe măsură.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/09/Nistorescu.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/09/Nistorescu-150x150.pngContele de Saint GermainEditorialeCornel Nistorescu,Cotidianul,grupul Clever,platformele Profit.ro si PrimaNews.ro,vanzareDupă statisticile mele, am publicat primul text pe acest blog pe 03.11.2010. De atunci au trecut 15 ani şi s-au strâns peste 1800 de articole care, puse între nişte coperţi simbolice, ar umple ceva rafturi de bibliotecă. Dacă mai adaug la socoteală şi comentariile ce mi-au fost publicate în...Blog politic si polemic