Editoriale

Dubla masura: turnesolul lipsei de caracter

Motto Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. 2 Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. 3 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu observi bârna din ochiul tău?! 4 Sau cum poţi să-i spui fratelui tău: «Lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi!», când iată că tu ai o bârnă în ochiul tău?! 5 Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea clar să scoţi paiul din ochiul fratelui tău! Matei, 7   Târâtoarelor, opriţi-vă din compromiterea noţiunii de intelectual. (more…)
continuare...

Grupul pentru Dialog Social – agonia unei speranțe

  Am fost tot timpul adeptul schimbării din temelii a acelei Românii mutilate de comunism pe care am moștenit-o la revoluție. După 50 de ani de pervertire sistematică, la nivel de ADN național, a modului de a percepe valori identitare de bază precum istoria, cultura, limba, recâștigarea normalității nu se mai putea realiza printr-un simplu și lin proces de autoreglare.  Era nevoie de extirpări, de transplanturi, de detoxifieri și lungi convalescențe, pe scurt de un proces complex de regenerare și reeducare socială condus de elitele emancipate ale țării. Sub presiunea acestui imperativ și a unui uriaș val de entuziasm s-a creat, în decembrie 1989, Grupul pentru Dialog Social. (more…)
continuare...

Cifre, comparații, deducții logice

Ultimul număr al Revista 22 a apărut pe data de , cam odată cu articolul meu din Cotidianul „Eroarea care pune sub semnul întrebării credibilitatea Laurei Codruța Kovesi”. Incitat de un comentariu făcut pe acest blog de @Scrie opinia ta, am deschis pomenita revistă, în care se exhibă adeseori și Gabriel Liiceanu, pentru a citi articolul lui Andrei Cornea intitulat „Noua Alianță: Băsescu – Voiculescu”. Ce-am descoperit mi se pare surprinzător și cred că merită împărtășit: revistele băsiste și textierii băsiști nu mai au public nici cât să umple un stadion de Divizia B. (more…)
continuare...

Andrei Pleşu – polarităţi subiective

Genul acesta de antiteză în oglindă ales de domnul Pleşu pentru ultimul său editorial din Dilema Veche, ca să spargă monotonia,  produce efect doar la contraste mari. Când e folosit unde totul e interşanjabil, ca aici, dă impresia de făcătură. Şi în loc să nască umor grotesc naşte suspiciuni la buna credinţă. (more…)
continuare...