Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 5]

Popularitatea preÈ™edintelui Johannis a luat-o la vale rău de tot. Dar acesta nu este lucrul cel mai grav care i se întâmplă domnului Johannis. Autoritatea i se prăbuÈ™eÈ™te galopant.
Niciodată puterea nu a impus respect doar prin prerogativele ei de pe hârtie. Dacă acestea nu sunt exercitate, este ca È™i cum nici n-ar exista.
Când a ajuns la Cotroceni, Klaus Johannis a crezut că îi va fi suficientă mandatarea populară pentru ca toți, după aceea, să-l asculte fără crâcnire. În săptămânile imediat următoare înscăunării, chiar aÈ™a s-a È™i întâmplat. A cerut PreÈ™edintele 2% din PIB pentru armată? S-a aprobat în regim de urgență È™i fără comentarii. A sugerat PreÈ™edintele directorului SRI să demisioneze? Îndată È™i fără valuri.
Învăluit în armura de Iron Man a lui Traian Băsescu, Johannis era perceput de adversari la fel de puternic ca predecesorul dar È™i mult mai periculos decât acela, prin faptul că avea poporul de partea sa.
Toți stăteau în expectativă, aÈ™teptând să se lămurească asupra noului stăpân. Cum îÈ™i va folosi acesta forța uriaÈ™ă? Va împânzi instituțiile cheie cu oamenii lui? Se va debarasa de neobedienți? Va apela la structurile de forța pentru a face jocuri politice? Va fi răzbunător ca Traian Băsescu? Va umple puÈ™căriile cu cei care i se opun?
Mai nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Au apărut, în schimb, derutante enunțuri de voință prezidențială.
A cerut, ritos, demisia Primului Ministru. Victor Ponta a refuzat. Este încă în funcție È™i chiar È™i-a consolidar poziția. Ghinion!
A anunțat, cu emfază, că România nu va primi mai mult decât 1785 de refugiați. S-a întors de la consiliul JAI cu 2400. Ghinion!
L-a „žsfătuit”, cazon, pe Gabriel Oprea să demisioneze. Gabriel Oprea i-a dat cu flit. Un general al armatei române îl ridiculizează, prin nesupunere, pe Comandantul Suprem. Ghinion!
Lumea a început să se dumirească: avem de-aface cu un preÈ™edinte contemplativ. Chiar fatalist. Care îÈ™i închipuie că rolul lui se rezumă la a spune domol, psalmodiat, ce crede. La a-È™i da, rabinic, cu părerea. După care, ce-o fi o fi. Dumnezeu cu mila. El nu va miÈ™ca un deget să-mpingă vorbele spre fapte.
O astfel de percepție a celorlalți despre el e dezastruoasă pentru Klaus Johannis. Venit la Cotroceni în urma unui preÈ™edinte excesiv de puternic, care a construit un sistem dependent de autoritatea È™i abuzurile sale, actualul preÈ™edinte începe să treacă în ochii nu doar ai populației ci È™i ai sistemului, drept un om de paie. Incapabil să-È™i impună voința, să-È™i conducă edictele spre împlinire.
Cu decepționarea populației, mai treacă „“ meargă. Scăderea în popularitate se decontează din 5 în 5 ani. 2019 e încă departe.
Problema cu adevărat alarmantă pentru Klaus Johannis este însă prăbuÈ™irea autorității lui în fața sistemului. Cei trei ai lui Băsescu, care i-au arestat pe ceilalți trei ai lui Băsescu, au fost obiÈ™nuiți de tătucul care i-a ales È™i pus în jilțuri să aibă un far călăuzitor. O busolă. Un pol magnetic care să le asigure gravitația funcției precum gravitația pământului. Să stea cu ochii È™i ordinele pe ei, să nu-i lase, adică, în voia imponderabilității. Ce să facă domniile lor, acum, presetați cu zgardă È™i lesă, când tătucul a fost înlocuit iar noul venit îi lasă în voia sorții? Ce altceva decât să-È™i ia nasul la purtare È™i să încerce a inversa rolurile. Zgarda pe gâtul lui, lesa în labele lor!
Percepția că pe Johannis îl poți înfrunta, chiar lua la miÈ™touri folclorice („žse duce la Bruxelles ca surda-n horă”), fără să pățeÈ™ti nimic, devine tot mai răspândită. Autoritatea sa este în plină disoluție. Nimeni nu îi mai È™tie de frică. În curând nimeni nu îl va mai asculta. Doar dacă…
Și aici mă întorc la titlul articolului.
… Doar dacă, exasperat de pierderea de viteză, de incapacitatea lui de a rezolva constituțional confruntările inerente funcției, nu se va înfuria la un moment dat È™i va decide să-È™i arunce pardesiul pe capota maÈ™inii. Să ceară adică, binomului, nostalgic după faptele de vitejie de pe vremea lui Traian Băsescu, să se ocupe cum se pricepe el mai bine de Ponta È™i Oprea, să-i bage puțin în sperieți pe tupeiÈ™tii care-È™i permit din ce în ce mai multe „žaroganțe” cu „žÈ™eful statului” È™i, mai pe înțelesul celor grei de cap, să afle tot poporul interesat că jupânul n-a murit.
Prevăd că perioada de cumințenie constituțională a lui Klaus Johannis, legalismul lui ostentativ, refuzul, din inabilitate sau din comoditate, de a intra în jocuri subterane pentru a-È™i atinge scopurile, se apropie de sfârÈ™it.
Puterea tentează, puterea îmbată, puterea incită, puterea corupe. Pe de altă parte scăparea ei printre degete, după ce ți-a aparținut în totalitate, este traumatizantă È™i greu de acceptat.
Confruntat cu scăderea dramatică în sondaje, cu creÈ™terea nesupunerii individuale È™i instituționale față de voința sa, domnul Klaus Johannis va avea în curând o revelație: că nu există doar abuzuri rele ci È™i abuzuri bune. Încărcat energetic de acest salvator sofism, va începe o nouă viață de preÈ™edinte, mult mai plină de voluptăți È™i victorii decât cea de până acum. Și va regreta amarnic lunile din mandat pierdute prosteÈ™te din prea multe scrupule, în urma unor pariuri, fără viziune, pe principialitate.

Contele de Saint GermainEditorialeautoritate,binomul SRI-DNA,consiliul JAI,Cotroceni,Gabriel Oprea,Iron Man,Klaus Johannis,popularitate,SRI,Victor PontaPopularitatea preÈ™edintelui Johannis a luat-o la vale rău de tot. Dar acesta nu este lucrul cel mai grav care i se întâmplă domnului Johannis. Autoritatea i se prăbuÈ™eÈ™te galopant. Niciodată puterea nu a impus respect doar prin prerogativele ei de pe hârtie. Dacă acestea nu sunt exercitate, este ca È™i...Blog politic si polemic