Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

În urmă cu vreo lună, domnul Vasilescu răspundea în Dilema Veche unui comentariu al meu afirmând:

“Povestea cu “intelectualii lui Băsescu” e sucită pe toate feţele de ani întregi, deşi este un fals subiect: e un fel de “legendă” perpetuată aiurea pentru că la un moment dat cîţiva intelectuali şi-au manifestat încrederea în Traian Băsescu. Între timp, aceiaşi intelectuali şi-au declarat dezamăgirea ori l-au criticat ferm”.

Prin articolul său de astăzi, domnul Vasilescu mă ajută să-i dau replica.

Este adevărat: cu puţină acribie vom putea descoperi texte semnate de “intelectualii lui Băsescu” conţinând accente critice sau chiar suspine de dezamăgire vizându-l pe Traian Băsescu. Cum este şi acesta în subsolul căruia comentăm. Nimeni nu a negat. Când ridicăm însă privirea de pe izolatele cartonaşe colorate cu iz reprobator şi privim ansamblul puzzle-ului creat de publicistica ultimilor ani a respectivilor intelectuali, imaginea ne înfăţişează o opoziţie zugrăvită în sepia rece, respingătoare, cu unghiuri ascuţite, de un cubism ameninţător şi, prin contrast, o putere convenţional-benignă,  prelingându-se curbiliniu, fără geniu dar şi fără contorsionări , din indulgente pasteluri. defensivă şi pe alocuri imperfectă, dar oricând de preferat colţuroasei opoziţiei terifiante.

Da, indubitabil, în acest articol Mircea Vasilescu îl critică pe Traian Băsescu. Dar vă rog să remarcaţi: cu câtă felinitate (de la “felină”, nu de la “Fellini”) o face.

Preşedintele păcătuieşte prin a se transforma din “jucător” în “comentator”, observă vituperant dl. Vasilescu, dând dovadă de mare, mare temeritate. Într-adevăr, e infamant rău de tot să fii comentator (precum Cristian Ţopescu, d’un igzamplu’).

Autorul se face graţios a nu observa că, de pildă, Preşedintele, distribuit de Constituţie în rolul de arbitru, ţine morţiş, şi adrenalina îl ajută să şi reuşească, să fie şi arbitru şi jucător simultan. Ceea ce e mult, mult mai infracţional decât a aluneca din postura de jucător in cea de comentator. Dar, mucles!

Mai departe: Preşedintele nu spune minciuni cu nemiluita, de ne-a zăpăcit de tot cu ce e normal şi anormal într-o ţară europeană.  Preşedintele spune “banalităţi şi clişee”. Bravos maestre! “Pozitive şi negative”!. Aoleu, să nu ţi se tragă!

Înţelegeţi? Pricepeţi, dragi români ce nu v-ati adormit de tot creierii prin cârciumile păşuniste? “Intelectualii lui Băsescu” îl critică aspru pe Băsescu. Nici vorbă să fie ai lui. Ei sunt ai dreptăţii şi obiectivităţii! Ei sunt ai voştri şi vă vor binele.

Ascultaţi la ei: Băsescu nu e perfect! Vă mai minte, vă mai arde la buzunar dar, luaţi seamă şi apreciaţi: câte greşeli ar face, Băse e mai bun, infinit mai bun, decât Antonescu ori Ponta. Greşelile sunt omeneşti iar el, pe ale lui, le asumă şi vi le dedică: la comite de dragul vostru, de dragul dreptăţii, pentru voi, pentru români. El e singurul care se luptă cu comuniştii autohtoni însetati după restauraţie, el e singurul care ţine piept mogulilor al căror ideal transmis de la Moscova este să vă idiotizeze; în sinteză, el e singurul  gata să-şi dea viaţa pentru voi. Viaţa spirituală, evident, pentru că cea sexuală,deja, nu-i mai aparţine. A fost concesionată. Un erou naţional nu mai are viaţă sexuală. De-asta-şi şi inventează amante, ca să nu se vadă.

Astfel îl critică intelectualii lui Băsescu pe Băsescu: cu suprema grijă de a-l perpetua.

Băsescu, un preşedinte adjectiv!. Da, dar un adjectiv determinat de un complement circumstanţial de timp:”veşnic”. Băsescu, un preşedinte veşnic.

Contele de Saint GermainEditorialeAdevarul,Basescu,critica puterii,Dilema Veche,intelectualii lui Basescu,Mircea Vasilescu,presedinte adjectivÎn urmă cu vreo lună, domnul Vasilescu răspundea în Dilema Veche unui comentariu al meu afirmând: “Povestea cu 'intelectualii lui Băsescu' e sucită pe toate feţele de ani întregi, deşi este un fals subiect: e un fel de 'legendă' perpetuată aiurea pentru că la un moment dat cîţiva intelectuali şi-au...Blog politic si polemic