Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Nu trebuie să fii psiholog sau fiziologist ca să pricepi din prima, uitându-te la chipul lui Traian Băsescu de aseară, de la ceremonia de depunere a jurământului de către noii judecători ai CC, că omul nu se simțea bine deloc. Cu o musculatură a feței lăsată, cu pungi sub ochi care se lăbărțaseră până la jumătatea nasului, cu fălci căzute, trăgând după ele în jos colțurile gurii ca o ceară topită de lumânare de priveghi, înfățișa un om ajuns cu mare eforturi acolo și abia așteptând să plece.
Primirea pe care Merkel i-a rezervat-o lui Ponta a declanșat în răsfățatul de până mai ieri al Germaniei o gelozie furibundă, tipică deficitarilor în rafinament. Pe care și-a arătat-o atacând scrâșnit din prima clipă tot ce festivitatea îi scosese în față: proiectul de revizuire a Constituției, pe Crin Antonescu, regionalizarea (și, implicit, USL-ul ca artizan al acesteia), viața, în general, dacă e astfel gândită încât părerea lui să nici nu mai conteze.
Cât despre judecătorii CC, aproape că-i făcea rău fizic să-i tot privească și să-i numere și să nu-i mai iasă la socoteală cum îi ieșeau pe vremuri. Căci, să recapitulăm: această falangă, cu care se salvase în extremis la Referendum convertind-o pe doamna Aspazia (prin metode atât de dragi lui) să îl susțină, acum, tocmai acum, își schimba componența într-un mod nefast, răsturnând raportul de forțe. Plecau doi de-ai lui și un USL-ist, veneau doi de-ai USL-ului și un băsist. -1, deci.  În plus (vorba vine „în plus”, căci de fapt e tot în minus), judecătorul din CC propus de UDMR, cel care l-a susținut cu zel în anii trecuți, va fi pe viitor ca și pierdut pentru cauză din moment ce libidinosul ăsta de Ponta îi curtează pe boangheni mai ceva decât pe Daciana, când s-a hotărât să-i tragă clopotele și să-i pună pirostriile. Iar bomboana de pe colivă o reprezintă chiar blonda lui acadea vaporoasă, Iulia Motoc, vestimentată, iat-o, ca o preoteasă de rit păgân, ce tocmai se pregătește să plece judecător la CEDO. Ispitită acolo oare de cine altcineva decât de blestemul vieții lui din cel de-al doilea mandat de președinte, de „micul Titulescu”,  lansat pe orbită de un Adrian Năstase zâmbind parșiv, monalisistic, parcă anume să-l distrugă pe el.
Nu-i ieșeau din minte imaginile de la Berlin, cu mașina lui „dottore Ponta” excortată de motocicliști, cu Angela întâmpinându-l jovială pe covorul roșu și oferindu-i onorurile supreme, cu fanfară, imn și un tete-a-tete în chiar biroul ei privat de cancelar.
Ce mai, se simțea învins și abandonat precum Camilla Parker când Charles a cerut mâna Dianei. Cu o durere la lingurică, cu o revoltă și o sete de răzbunare pe care doar speranța într-un accident (ca acela…) de mașină (sau, de ce nu, de avion) al mișelului le mai putea îndulci.
Cât poate, totuși, duce un politician, fie el chiar și cu stomac din tablă galvanizată, chiar și cu obraz din toval, când viața îl stropșește de vreun an și jumătate încoace tot cu nasoale și nasoale? Făcându-l să nu-i mai tihnească nici irigațiile cu single malt, nici stenogramele compromițătoare despre inamicii politici, servite ca fursecuri la cafeaua de dimineață, nici măcar degustările de nuri blonzi, livrati în clandestinitate, după miezul nopții, la palat.
Apropo: doamna Udrea divorțează.  Încă un semn, după părerea mea, că fregata portocalie ia, iremediabil, apă.
Divorțul acesta prevestește niște puneri sub acuzare iminente, cu sechestre pe avere și alte nenorociri. Tot ce-a mai putut face căpitanul pentru limitarea pagubelor acestui naufragiu (despre care l-au prevenit dragile lui servicii) a fost să-și avertizeze jumătatea ilegitimă să pună la adăpost ce se mai poate pune. Un divorț oferă inimaginabil de multe și subtile soluții pentru așa ceva.
Tic – tac, tic – tac … Nici șantaje, nici ascultări ambientale, nici interese ale PPE, nici suptul la marele licurici nu pot opri timpul în loc. Acest monstru implacabil își face mendrele, devoră tot, chiar și președinți cărora puterea le-a luat mințile făcându- i să se creadă, pentru o clipă, nemuritori.
Traian Băsescu își pierde tot mai mult luciditatea. Surparea sa lăuntrică i se citește pe chip. Nu are nici credință, nici educație, nici cultură să-și ușureze drama. Are doar instincte și deprinderea de a trișa. Și câțiva paraziți ce-l frecventează din neputință, amăgindu-l că încă ar mai avea sânge.
Tic – tac, tic – tac … Într-adevăr, se poate înnebuni din asa ceva.

Contele de Saint GermainCrochiul de martiAngela Merkel,Aspazia Cojocaru,Basescu,Camilla Parker,CEDO,Charles si Diana,Crin Antonescu,Curtea Constitutionala,Daciana Sarbu,divort,Elena Udrea,Iulia Motoc,marele licurici,Ponta,PPE,sechestru pe avere,UDMR,USLNu trebuie să fii psiholog sau fiziologist ca să pricepi din prima, uitându-te la chipul lui Traian Băsescu de aseară, de la ceremonia de depunere a jurământului de către noii judecători ai CC, că omul nu se simțea bine deloc. Cu o musculatură a feței lăsată, cu pungi sub...Blog politic si polemic