Cărtărescu și complexele sale de epigon
(Comentariu postat la articolul din EVZ publicat de Mircea Cartarescu pe 19 nov. 2010 si intitulat "De partea intunecata a fortei", articol ce poate fi citit accesand linkul ) De când s-a împătimit de Băsescu, cel mai ilustru dintre cititorii săi, scriitorul Mircea Cărtărescu s-a transformat în pistolar cu cuvintele. Dar nu dintre aceia selectivi, acrobați și epici din westernurile americane, chitind musca de pe borul lat al pălăriei rivalului și apoi castrând-o cu o lovitură măiestrit învârtită de la șold. Nu. Domnul Cărtărescu a devenit și este astăzi un servil pistolar năimit, identificabil doar prin numărul său de inventar, figurant cu vocație în plutoane de execuție în masă. El nu face altceva decât să pastișeze modelul reducționisto - binar folosit de seducătorul său, adică: sau mi-ești prieten și atunci ești bun ("da, Oprea, cu tine vorbesc, te-am reevaluat"), sau mi-ești dușman și te-am ciuruit ("da, popor român, ce te…
Ziariști de fond, de formă și de coloratură
EDITORIALUL DE JOI Mulți se vor fi mirat și, probabil, mulți încă se mai miră de niște aparente paradoxuri legate de ziariști. Cum unii pot scrie atât de prost, cum unii pot scrie atât de mincinos, cum unii pot fi atât de fățarnici, cum unii pot fi atât de slugarnici. Explicația stă în meseria de bază a acestora, în talentul și inteligența lor, în caracterul și vulnerabilitățile lor. Există ziariștii de fond, denumire căreia i-am subsumat talent, forță, viziune, foarte des credibilitate, uneori, penetrabilitate. Sunt puțini și nu sunt perfecți. Atunci când îi citești ai impresia că-ți deschid o fereastră către o perspectivă originală, verosimilă și incitantă. N-am spus "adevărată", n-am spus "convenabilă", n-am spus "profetică", n-am spus "artistică". Am un exemplu principal și patru secundare. Exemplul principal este Popescu. Nu pot uita două articole ale lui care au zdruncinat inerțiala și autosuficienta noastră clasă politică: despre Ritzi ("O fosilă…
Mircea Marian, serviciul și serviciile
(comentariu postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Marian intitulat " Basescu a pierdut politia. Urmeaza serviciile secrete?", care poate fi citit accesand linkul ) În articolul meu intitulat "Ziariști de fond, de formă și de coloratură", pe care il veți putea citi doar pe acest blog, domnul Mircea Marian este încadrat la subspecia "ziariști de formă". Practică deci la vedere o meserie de stilou și prompter doar pentru a acoperi un grad și o misiune. Cărui serviciu special aparține, mi-e greu să spun, deși am o bănuială. Cert este că aproape toate producțiile sale jurnalistice din ultima vreme se referă la servicii sau sunt documentate de acestea. "Nevolnicul" Emil Constantinescu, "zaharisitul" Gavril Dejeu, sunt două răbufniri resentimentare care ne arată de unde nu se trage MM. Previzibil. Doar nu ne-am fi așteptat să se tragă din zona profund anticomunistă a societății. De asemenea, "niciodată nu credeam că România…
Å¢ară cardiacă, interzis cafea!
Motto: Am iubit o fecioara, Eram print peste un regat. Am iubil o fecioara, M-au incoronat si am abdicat. Am iubit o femeie superba, Toti barbatii m-au pizmuit. Am iubit o femeie superba, I-am scris un poem si am fugit. Am iubit o curvă, M-au înnebunit îmbrățișările ei. Iubesc o curvă, Nu mai vreau alte femei. De 6 ani de când Președintele Băsescu își tratează poporul dimineața, la prânz și seara cu cafeaua tare a conflictelor sale perpetue, România a devenit o țară cardiacă. Nimeni nu mai regăsește calmul necesar dulcilor reverii vesperale; dispoziția aventurării în vraja unui preludiu de weekend a dispărut. Trăim pe fugă, gâfâit, impersonal, de mântuială, între două alarme de luptă lansate de la Cotroceni. Indiferent de tabără, în rândul combatanților s-a instalat astenia. Cafeaua prezidențială, neîndulcită și pe burta goală, nu mai revigorează ci dă tahicardie. Oamenii ar avea nevoie de puțină liniște, normalitate și…
Managementul schimbării unei puteri nereprezentative
CROCHIUL DE MARÅ¢I Recomand vizitatorilor acestui blog două cărți revoluționare, legate prin autor, Marcus Buckingham și prin Organizația Gallup sub egida căreia au apărut. "Manager contra curentului. Ce fac marii manageri altfel decât ceilalți". Cartea se bazează pe interviuri aprofundate, inițiate de Gallup Organisation cu mai mult de 80 000 de manageri din peste 400 de companii "“ cel mai extins studiu de gen realizat vreodată. "Descoperă-ți punctele forte cu Testul Clifton". Un program revoluționar rezultat în urma cercetării interviurilor realizate de Gallup cu peste două milioane de persoane. Ambele cărți au fost publicate în România, la Editura Alfa, în 2005. Se pleacă de la realitatea incontestabilă că orice ființă, organizație, produs, structură are, în raport cu mediul in care se manifestă, puncte slabe și puncte tari. Față de acest adevăr axiomatic, s-au dezvoltat două curente de gândire privind soluții de progres în managementul actual. Curentul tradiționalist insistă pe reducerea…
Ete d-aia, să-ntrebe proștii!
Mircea Mihăieș este azi confuz. I-a trecut o pietricică prin jambieră și i s-a așezat exact pe bătătura cauzată de pasul de defilare. El găzduiește două tipuri de bătături în cizmele sale lucioase de Sturmbannführer: cele mai multe de la călcatul în picioare a adversarilor politici și una de la onorul la președinte. Ei, tocmai în asta și-a găsit să se proptească acum al dracului șist. "Nu înțeleg însă de ce și actuala putere perpetuează ura. Dacă un asistent universitar e plasat în noua grilă de salarizare la nivelul unui răcan, iar profesorul universitar se menține, gâfâind, la vârful treimii de jos, la ce să te mai aștepți?" Observați? Alertă kaki de încălcare a zonei de maximă protecție, interesul propriu! Trebuie să vă reamintesc că, oricât de incredibil ar părea, dl. Mihăieș este profesor universitar. Și, ca și în cazul dlui. Cărtărescu, atunci când reforma bravului guvern Boc a căzut…
Așteptându-l pe „¦ Mihăieș
Samuel Beckett ne propune așteptarea lui Godot. Este o așteptare generoasă, pentru că Godot reprezintă iluzie, speranță, schimbare, o posibilitate mereu deschisă de "a mi se întâmpla și mie ceva bun" , atâta vreme cât Godot nu apare. În contrast, EVZ în coproducție cu ICR și Universal Studios Cotroceni, ne propune așteptarea, în fiecare luni, a lui Mircea Mihăieș. Așteptare chinuitoare, pentru că Mihăieș reprezintă kitsch, mânie și ură, pentru că nu te poți aștepta niciodată la ceva bun de la el și pentru că, inevitabil, apare. Eu aștept editorialul de luni al lui Mihăieș ca pe inundația hebdomadară a vecinului de deasupra. Ca pe o jalnică fatalitate de la care nu poți întoarce privirea dacă nu vrei ca igrasia și mucegaiul să te năpădească. Mă mai consolez cu citate din clasici, dar asta ține până mâine când, Mihăieș "“ bomba cu biogas (așa am apucat să-l alint), va lovi…
Concursul 2 – Saptamana 14 – 21 Noiembrie
Tema concursului: Înălbitul și înălbitorul Indicați o persoană publică, "înălbitul" (politician, om de afaceri, vedetă de orice fel etc.) care a comis o faptă reprobabilă, fapta care i-a pătat imaginea și "înălbitorul" (partid, om politic, organ de presă, ziarist, justiție etc.) care a încercat și a reușit, total sau parțial, să-i curețe imaginea de consecințele acestei fapte. Răspunsul va conține minimum următoarele elemente: - Numele "înălbitului"; - Fapta reprobabilă; - Numele" înălbitorului"; - Tehnica de înălbire utilizată. Succes! Și nu uitați nota de umor! E duminică, ne jucăm, vrem să ne distrăm!
Materia primă și plus-minusurile ei
REVISTA PRESEI DE SAMBATA 8 "“ 13 noiembrie 2010 Foarte rar și doar din motive punctuale, citesc alte ziare decât următoarele (în ordine alfabetică): Adevărul (A), Cotidianul (C), Evenimentul Zilei (EVZ), Gândul (G), Jurnalul Național (JN), România Liberă (RL) și Dilema Veche (DV). Preferatul meu pentru conținut, dar mai ales pentru editoriale, este Gândul. Găsesc aici și corozivitatea băilor de acid ale lui CTP, și umorul suprarealist, mereu proaspăt, al Leliei Munteanu, și analizele pline de materie activă ale lui Florin Negruțiu. Există însă și ceva care mă agasează la acest ziar, altfel bine decupat în peisajul cu multe locuri comune al presei de la noi: forumurile. Nu pot pricepe cum administratorii G se încăpățânează a păstra o ordine a postărilor cu prima postare mereu în deschiderea forumului, când, din o mie de motive, ar trebui să adopte metoda ultimul postat primul publicat. Le-am scris, le-am explicat, n-au înțeles, nu…
Mic dejun cu Pleșu și Cărtărescu
Vremurile palpită. Uneori cu frecvențe și intensități care nu ne lasă, pe moment, decât șansa contemplării. Privim lung la o situație nouă, încercând să o descifrăm în timp real, fără însă a ne fi actualizat înainte reperele. "Puștii nu mai citesc", afirmă amar Mircea Cărtărescu. Pare just. Dar, în logica lui "nimic nu se pierde, totul se transformă", parcă ar mai fi loc și de niște dubii. Nu cumva, totuși, ei, puștii, citesc, dar "altfel"? Nu cumva noi înșine am ajuns să citim "altfel"? Da, "valul distrugător de cultură "populară" a creat în jurul nostru un mediu, pur și simplu, neprielnic lecturii". Da, televizorul în primul rand, dar și oboseala zilelor de muncă prelungit - capitalistă, ne-au răpit plăcerea savuroaselor escapade în dimensiunea magică a lecturile vesperale. Această asuprire nu ne-a lăsat însă fără reacție. Ne-a obligat să căutăm și să găsim soluții. Astfel se face că ne-am refugiat cu…