Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Mă abțin să-l calific în vreun fel pe Vadim Tudor tocmai azi, în ziua înmormântării sale. Soția, fetele lui suferă prea mult de pe urma pierderii stâlpului familiei, ca să le mai adaug È™i eu un praf de sare peste rană.
Există însă niÈ™te pilde în această prăbuÈ™ire ca de trăsnet. Pilde pentru cei care se cred atotputernici È™i deasupra condiției speciei din care fac parte.
1. Moartea nu le recunoaÈ™te niciun statut privilegiat. Sunt, aÈ™adar, cu toți linguÈ™itorii È™i bodyguarzii È™i relațiile È™i garanțiile lor, la discreția clipei. O fluctuație de presiune atmosferică, o miÈ™care bruscă, un gând crispant, un cheag de sânge poticnindu-se într-un fald de colesterol, È™i gata! Stop planuri, stop iluzii, stop măreție, stop tot ceea ce au încercat să construiască. Secunda încremeneÈ™te È™i devin, dimpreună cu tot ce miÈ™cau țanțoÈ™i spre o finalitate, un fel de Pompei, după erupția Vezuviului. Osificare. Ruină. Ceva ce nimeni, după ei, nu va mai veni să repare sau să termine. Ce-au făcut, cât au făcut, atât rămâne. Bun, rău, atât! Dar bun sau rău nu este egal. De aici, miza pentru cei ce pun cât de cât preț pe dăinuirea lor și „ždupă”.
2. Moartea nu le È™terge păcatele. Acestea îi vor însoți, în memoria lungă sau scurtă ce le va fi dedicată de urmaÈ™i, ca un recurs în anulare a tot ceea ce au făcut bun în viață. Este o formă de aplatizare, de tasare a reliefului personal, ce accelerează uitarea. Și aneantizează. Cei ce, îmbătați de o trecătoare înălțare socială deasupra semenilor, înțeleg să trăiască abuziv, să conducă abuziv, construindu-È™i triumfuri individuale de moment pe nenorociri de durată ale altora, iÈ™i vor pierde altitudinea deîndată ce îÈ™i vor fi pierdut pulsul. De aceea, păcatele, dacă nu au putut fi evitate (ceea ce ar fi ideal dar È™i utopic), ar trebui măcar recunoscute, regretate È™i acționat pentru iertarea lor încă din timpul vieții. Dar căința nu prea face casă bună cu orgoliul È™i cu cinismul specifice parveniților.
3. Moartea nu acceptă linguÈ™iri, cafele sau denunțuri. Nu doseÈ™te dosare la sertar, nu acționează la ordin È™i nici nu poate fi reclamată la CSM. Este, din punctul acesta de vedere, de un totalitarism monstru de inflexibil. Criteriile ei nu țin cont nici de religie, nici de naționalitate, nici de protecția licuriciului mare sau a doamnei Merkel, nici de nazurile inspecției judiciare. LoveÈ™te după un algoritm al altei ordini È™i singurul mod de a o înfrunta este pregătirea și întâmpinarea demnă.
Cu inevitabilul morții nu te poți lupta. Cu surpriza ei, însă, cu prinderea pe picior greșit de către aceasta, da. Atunci când moartea se-nfruptă dintr-un om bun, este considerată o ticăloasă È™i lumea o detestă. Atunci însă când moartea îl anihilează pe păcătos în plin păcat, nepocăit și agresiv, devine o eroină. Primește ovații și se vorbește de rolul ei binefăcător. Iar cel scurtat de coasă devine un reziduu tocmai bun de aruncat spre procesare bolgiilor Infernului. Uneori, însă, păcătosul se opreÈ™te la vreme, îÈ™i găseÈ™te timp de regrete și forța de a se căi. Când a apucat, înaintea vizitei terminale, să-È™i dea jos ochelarii cu lupe prin care se vedea grandios și să-È™i accepte dimensiunea minusculă, când a decis să se prezintă în fața morții senin, fără disperare, cu registrele completate la zi și cu conștiința împăcată, se poate spune că È™i-a învins moartea prin simpla ei retrogradare la „žși altele”.
Mă adresez autoînchipuiților zei, dintre noi, ai momentului. V-ați gândit că ați putea muri chiar mâine? V-ați gândit la cei, câțiva apropiați, ce vor rămâne în urma voastră, să vă plângă? Chiar vă este indiferent dacă vor trebui să plângă un om bun sau un netrebnic? Chiar nu vă pasă dacă moartea va fi aclamată sau hulită după ce vă va înÈ™făca? Și, până la urmă, de destinația finală, unde ea vă va depune, chiar nu vă sinchisiți deloc?

Contele de Saint GermainEditorialeAngela Merkel,cainta,CSM,Inspectia Judiciara,pacate,Pompei,utopic,Vadim Tudor,VezuviuMă abțin să-l calific în vreun fel pe Vadim Tudor tocmai azi, în ziua înmormântării sale. Soția, fetele lui suferă prea mult de pe urma pierderii stâlpului familiei, ca să le mai adaug È™i eu un praf de sare peste rană. Există însă niÈ™te pilde în această prăbuÈ™ire ca...Blog politic si polemic