Scorul acestui articol
[Total: 113 voturi. Media: 4.6]

 

Știința de carte nu garantează un caracter exemplar. Dacă învățătura nu se aÈ™terne la momentul potrivit È™i peste o minte echilibrată, ea poate produce exact efectul distrugător al  zilelor calde, primăvăratice, rătăcite prematur în miezul iernii: ghioceii se deschid, merii înfloresc, natura se lasă înÈ™elată, apoi vine înghețul È™i praful se alege atât de recoltă cât È™i de normalitate.

Știința de carte e o chestiune de acumulări. Caracterul e o chestiune de dat, organică. Precum culoarea ochilor.  Îl ai cum îl primeÈ™ti È™i aÈ™a îl vei purta cu tine toată viața. Îți va determina opțiunile. Degeaba citeÈ™ti eseuri despre virtute, despre generozitate, altruism, compasiune,  dacă dominanta ta călăuzitoare e egoismul. Dacă Dumnezeul tău absolut este propriul ego. Vei crede că sensul vieții tale este să fii mai È™mecher decât ceilalți. Și atunci îți vei folosi È™tiința de carte căutând disperat soluții de parvenire în disprețul moralei, al adevărului, al anatemei pe care viitorimea obiectivă o va pune asupra efemerei tale dări din coate.

Toate națiunile au avut, de-a lungul istoriei, intelectualii lor defecți. Genul de lepre pavoazate cu diplome È™i onoruri primite contra slugărniciei È™i a vânzării de țară. Cel mai uÈ™or de cumpărat sunt orgolioÈ™ii lipsiți de Dumnezeu.

La capitolul acesta noi, românii, am fost mereu printre medaliați.

Nu voi face o retrospectivă a intelectualilor noÈ™tri defecți, care ne-au amărât viața în ultimele decenii cu balele È™i poltronismul lor. Sunt bine cunoscuți, iar cei mai proeminenți dintre ei chiar È™i-au câÈ™tigat un apelativ care îi leagă nemijlocit de numele unui preÈ™edinte satanic.

Ceea ce mă frapează însă până la iritarea de a le consacra acest articol este forța celor mai purulenți dintre ei de a naÈ™te epigoni.

În ultimele zile nu mai puțin de trei astfel de epigoni, de specimene dizarmonice, apărute din spuma de fiertură murdară a unor aÈ™a ziÈ™i mentori ideologici, mi-au atras atenția. Și prin tupeu, deÈ™i la capitolul acesta ne-au obiÈ™nuit că sunt de neîntrecut, dar, mai ales, prin prostie. E, totuÈ™i, hilar, să-I vezi pe unii care în sinea lor se consideră deÈ™tepți nevoie mare cum dau în gropi de atâta nătângeală fudulă.

Vă mai amintiți de Florin Călinescu? Realiza, pe vremuri, un talkshow de succes cu È™i despre politicieni. Garagață, miÈ™touri de bodegă, ,fonfleuri, decolteuri, recuzită de tabloid. Mergea! Lumea se amuza, mai o bere, mai o râgâială È™i trecea seara. A doua zi toți uitau de emisiunea lui È™i gata, ce ne-am mai râs. Începeau o nouă săptămână cu frunțile descrețite. Acum, de-o vreme, de indignare față de ciuma roÈ™ie, domnul Călinescu È™i-a ieÈ™it din pepeni. Cum toți sunt niÈ™te idioți, s-a hotărât să candideze EL la prezidențiale, să-i distrugă EL pe pesediÈ™ti cum È™tie EL mai bine. Cu intenții serioase, cu declarații oficiale, nu la vrăjeală. Până aici totul e OK. Doar că limbajul i-a rămas acelaÈ™i: caterincă de Dorobanți, flegme aruncate prin strungăreață, tot tacâmul de derbedeiaÈ™ de cartier, ce mai! Iată o mostră:

„Întors din vacanță, repetentu”™ livulică postează o poză cu niște nătărai. Și cu un alt repetent. Cel puțin. moliceanu. Zice că viitorul arată bine. Pentru el. Normal. Acuma, ar trebui să precizeze cu care din damele lui a fost în recreație, de nu a putut să își expună fățăul la ceremonia de la Ateneu. Când cu președinția Europii…sau poate nu a avut cravată”.

Eu vă întreb doar atât: ce român normal la cap (evident că nu mă refer aici la alde Bot sau Sandy sau Dide care, accept, se pot simți reprezentați de textele lui Florin Călinescu) È™i-ar arunca votul pe un asemenea candidat, care nu e în stare să iasă din pielea lui de cabotin de doi bani pentru a demonstra măcar pentru câteva secunde că È™tie să fie È™i serios atunci când e nevoie. De-asta spun că la acest domn prezidențiabil e vorba de prostie multă. De prostie crasă. Cum să interpretezi un rol de preÈ™edinte de țară, serios, cu dume de berărie cu pufuleți?!

Un al doilea epigon, strivit după cum se pare de personalitatea paternă, este juniorul Caramitru. Andrei Caramitru. Acesta È™i-a a băgat capul în poză exact ca neghiobul vânător de muÈ™te cu limba care È™i-a prins gâtul în ventilator, părând a dori să se revendice direct din duhneala național – socialistă a lui Mircea MihăieÈ™. Tot ce pot spune despre acest fiu jalnic este că îmi pare rău de tatăl lui. Să investeÈ™ti atât într-o odraslă (È™i bani, È™i aÈ™teptări, È™i timp, mult timp „“ „copilul” înțeleg că a adunat peste 40 de ani până la acest debut politic fulminant) È™i să iasă aÈ™a ceva”¦ Durere mare. Cum s-o simți regalistul Ion Caramitru defilând sub lozinca Nihil sine Deo cu un vlăstar care propovăduieÈ™te arestarea la grămadă a celor care nu gândesc ca el È™i chiar arderea acestora pe rug, precum a cărților interzise pe vremea inchiziției. Doamne fereÈ™te!!!

În fine, ca să È™i râdem puțin la sfârÈ™it, un recidivist în ale enormităților lansate cu aerul de cimpoi al ventrilocului ce vorbeÈ™te cu burta, altfel zis din vintre: Radu Banciu. Se È™tie că omul lucrează sub presiune. Înainte de orice emisiune se cuplează la un compresor, iar la 3, 2, 1, Start i se scoate dopul. Ce urmează după aceea este vria turbo specifică baloanelor umflate, cărora li se dă drumul la gură. Scăparea de sub orice control logic, de sub orice disciplină a raționamentului riguros.

Zilele trecute i se pusese pata pe Serbia È™i pe azilul politic acordat de judecătorii acestei țări lui Sebastian Ghiță. După ce i-a caracterizat pe sârbi mai ceva ca la „blagosloveniile” de legat din Cuțarida, a dat sentința cam în următorii termeni (reproduc din memorie): dac-aÈ™ fi autoritate română aÈ™ întrerupe pur È™i simplu relațiile diplomatice cu această țară subdezvoltată. Adică noi suntem în UE, ei nu, È™i ne dau ei nouă lecții de justiție? Oricum ar fi fost procesul lui Ghiță în România cum să vii tu, comparabilă cu țările africane sau È™i mai rău, È™i să spui că justiția din Româia e de căcat, că se falsifică probe È™i se încalcă drepturile omului? Inadmisibil!.

De-asta spun: mare e grădina lui Dumnezeu È™i mulți zbanghii cu niscai diplome la active dar caracter ioc se joacă de-a „țară, țară, vrem ostaÈ™i”. Și cu coarda, È™i cu elasticul dar, mai ales cu răbdarea oamenilor normali care se întreabă ce s-ar întâmpla dacă acestor descreierați le-ar pune cineva într-o zi, în mână, un pistol adevărat, cu gloanțe adevărate.

Nu-s de luat în serios dar nici de luat în glumă. Trebuie doar luați într-o severă supraveghere medicală.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/01/diavol-500x359.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/01/diavol-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeAndrei Caramitru,ciuma rosie,epigoni,Florin Calinescu,intelectualii lui Basescu,Nihil Sine Deo,Radu Banciu,statul paralel  Știința de carte nu garantează un caracter exemplar. Dacă învățătura nu se aÈ™terne la momentul potrivit È™i peste o minte echilibrată, ea poate produce exact efectul distrugător al  zilelor calde, primăvăratice, rătăcite prematur în miezul iernii: ghioceii se deschid, merii înfloresc, natura se lasă înÈ™elată, apoi vine înghețul È™i...Blog politic si polemic