Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

În politică, cele mai multe bătălii se câștigă prostind. E aritmetică elementară. Învingătorul e dat de majorități iar majoritari, la nivelul unui popor, sunt întotdeauna proștii.
Traian Băsescu și-a construit o aură de invincibilitate pentru că atunci când a trebuit să adune proști de partea lui s-a priceput la asta mai bine decât toți adversarii pe care i-a avut. În plus, a mizat și pe alte două categorii sociale la care noi, românii, stăm foarte bine: hoții și șantajabilii. Ba promițându-le zăhărelul, ba arătându-le pisica neagră, i-a aliniat în spatele său într-o geometrie și o disciplină a necrâcnirii, de asalt nocturn. Modul de operare era clar: ziua, adică în viața oficială, la vedere, picoteau regulamentar, întru adormirea vigilenței populare; iar noaptea, adică pe șest, la fereală, ieșeau la prăduit mai ceva ca briganzii. Așa ne-au condus 10 ani, după legile nescrise ale pirateriei, ca pe un vapor, nu ca pe o țară.
Cu astfel de palmares și năravuri, plus muniție grea pe stick-uri, Traian Băsescu n-a ezitat să declare război tandemului Coldea – Kovesi îndată ce acesta a cutezat să se atingă de Elena Udrea. Sperând într-un blitzkrieg în care adversarii să facă imediat pasul înapoi, intimidați, a fost complet descumpănit să vadă că aceștia escaladează conflictul, adâncind investigațiile în curs și deschizând noi fronturi (dosare) de luptă.
În stilul său pokeristic, cu care și-a adjudecat o mulțime de poturi importante, Traian Băsescu a supralicitat și el. Guantanamizare, procurori abuzivi, expertize măsluite la comandă, parteneriate nefirești între ÎCCJ și DNA, „marea problemă ROMPETROL”…
Suntem, așadar, în plin război Băsescu – Udrea contra Coldea – Kovesi. Un război în care Traian Băsescu nu are nicio șansă să mai câștige, un război ce o să-l îngroape definitiv politic și pe el și pe toți aceia care-l vor sprijini.
De ce afirm asta cu atâta convingere?
S-o luăm pe rând.
Adversarul.
Spre deosebire de toate marile sale victorii repurtate până acum, în care s-a luptat cu persoane și în care instituțiile statului sau au fost pasive sau l-au sprijinit (printre acestea din urmă evidențiindu-se CCR, SRI, STS, ANI), de data asta are ca principal adversar instituții extrem de puternice și sincronizate: SRI și DNA. Una e să ameninți cu arma șantajului și a represaliilor o persoană fizică (fie ea prim ministru sau judecător la CCR sau parlamentar sau mare om de afaceri), tu fiind președintele în funcție al țării, și alta să te rățoiești amenințător, ca simplu cetățean cu gura mare, la capii celor mai temute structuri militarizate ale națiunii. Un om poate ceda la intimidări; o instituție militarizată, doar când țara capitulează.
I-o avea Băsescu la mână cu ceva. Și pe Coldea și pe Kovesi. Să zicem că știe despre ei (și cu ceva probe pe stick) lucruri extrem de compromițătoare. Degeaba. Nimic mai grav decât căderea lor individuală nu mai poate provoca acum. În faza în care s-a ajuns cu cercetările și dezvăluirile, cu scurgerile spre presă din rechizitorii sau de pe surse, tăvălugul nu mai poate fi oprit. Traian Băsescu, Elena Udrea, Alina Bica, Horia Georgescu, au deja întocmite dosare care colcăie de probe beton. Confirmate, coroborate, parțial administrate. Pot să dispară în eter, pulverizați, Coldea și Kovesi; cei care le vor urma la comandă vor duce treaba până la capăt. Împinși, dacă nu de onestitate profesională și patriotism, măcar de procedurile și disciplina militară ce caracterizează instituțiile de care vorbim.
Dacă membrii tandemului nu au putut fi răzgândiți în faza nepublică a negocierilor (când Udrea, după propriile declarații, s-a dus la SRI și le-a spus cam ce secrete va detona dacă nu cad la pace), înseamnă că încă de pe atunci calculele fuseseră făcute și deciziile luate.
Muniția
Traian Băsescu mizează pe informații secrete limitate, obținute doar până la momentul părăsirii funcției supreme. După aceea, robinetul i s-a închis. Cum marea majoritate a informațiilor compromițătoare pe care contează i-a fost furnizată chiar de SRI, putem presupune că Florian Coldea cunoaște muniția adversarului său și își poate construi apărări cu care să o contracareze.
Învers, lucrurile stau total diferit.
Pe de o parte, SRI deține cu certitudine informații compromițătoare despre Traian Băsescu și apropiații lui, despre care acesta nu are habar. Nu doar forța de șoc intrinsecă a acestora poate fi devastatoare ci si elementul surpriză.
Pe de altă parte, SRI și DNA au mijloacele de a căuta și obține noi dovezi de natură penală cu care să-l reducă la tăcere pe Traian Băsescu. Dezgroparea cazului Haysam – Yassin, evoluțiile recente din dosarul Mircea Băsescu – Bercea Mondial, Ginerică și afacerea ANRP – iată doar câteva din pistele recent activate de tandem pentru a-și demobiliza inamicul. Iar dacă rezultatele nu vor fi satisfăcătoare, există și soluții extreme, pentru părinți neascultători: atacul la copii. Nici Elena Băsescu și nici Ioana Băsescu nu au sărit departe de tatăl lor când vine vorba de respectul față de lege. Dacă Traian Băsescu se va încăpățâna să pună bețe-n roate „justiției independente”, nimeni și nimic nu-i va putea împiedica pe capii acesteia să-și amintească cum a fost aleasă Elena europarlamentar și cam ce fel de afaceri a făcut Ioana cu rușii, cu CEC-ul și cu soțul ei, mare întreprinzător imobiliar.
Protecția SUA
Un argument al antibăsiștilor, sceptici când vine vorba de judecarea și condamnarea lui Traian Băsescu, este acela că fostul președinte ar fi fost și este încă protejat ocult de Administrația SUA, în schimbul unor servicii „murdare” pe care acesta a acceptat să le facă, în timp, principalului partener strategic al României. Cea mai invocată dovadă în susținerea unei astfel de temeri este sprijinul total și antipopular pe care oficialii americani i l-au acordat în ultima parte a mandatului său. Fără a încerca să neg evidența acestei constatări, îi adaug câteva observații făcute după încetarea mandatului de președinte al lui Traian Băsescu. Acesta a transmis în mai multe rânduri semnale ostile la adresa americanilor („ce ambasador?, eu l-aș suna direct pe Obama”, „guantanamizarea României” etc.). Pe de altă parte e din ce în ce mai nervos, mai agitat, și atacă furibund tocmai instituțiile justiției atât de preamărite de oficialii americani.
Întreb și eu: dacă s-ar ști și acum protejat de SUA ca în urmă cu un an, ar mai lansa el aceste atacuri? Ar mai fi atât de speriat? Logica îmi spune că nu. Și îmi mai spune că panica lui Băsescu ascunde dezamăgire și lipsă de puncte de sprijin temeinice.

Treptat – treptat, din tabăra lui Traian Băsescu vor dezerta toți.
Iată, Alina Bica i-a respins rugămintea, aproape patetică, de a o vizita. Iată, Mircea Băsescu nu neagă că i-ar fi dat 300 000 EUR. Iată, Yassin pune umărul la inculparea lui.
Și nici Elena Udrea nu e departe de capitulare. ÎCCJ a decis că va fi judecată în stare de arest.
Noroc cu Ion Cristoiu, bietul. Dar când s-o suci și el!!!

Contele de Saint GermainEditorialeAdministratia SUA,Alina Bica,ANI,ANRP,Basescu - Udrea,Bercea Mondial,bitzkrieg,CCR,CEC,Coldea - Kovesi,Elena Basescu,Ginerica,guantanamizare,Horia Georgescu,ICCJ,Ioana Basescu,Ion Cristoiu,Mircea Basescu,Mohhamad Yassin,Obama,Omar Hayssam,ROMPETROL,SRI,stick,STS,tandemul SRI-DNAÎn politică, cele mai multe bătălii se câștigă prostind. E aritmetică elementară. Învingătorul e dat de majorități iar majoritari, la nivelul unui popor, sunt întotdeauna proștii. Traian Băsescu și-a construit o aură de invincibilitate pentru că atunci când a trebuit să adune proști de partea lui s-a priceput la asta...Blog politic si polemic