Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Există glorii dobândite instantaneu È™i glorii construite cu migală, pas cu pas. Primele, bazate pe puseuri de emoție spontană, exploatează factorul surpriză È™i durează cât memoria individuală. Celelalte, bazate pe un crescendo al aÈ™teptărilor confirmate, se imprimă în memoria colectivă È™i urmează fluctuațiile acesteia.
Lupta anticorupție din România conține forțe, acțiuni È™i finalități controversate. Un popor spectator, de strapontină, exasperat de hoția generalizată È™i neîncrezător în bunele intenții ale guvernanților, observă că de la o vreme se întâmplă în republică ceva neaÈ™teptat de spectaculos pentru banii puțini dați pe bilet: oameni importanți, intangibili până nu de mult, întră la puÈ™cărie. El, poporul, din râna din care priveÈ™te, se bucură văzând asta. ÎÈ™i trage chiar o energie ascensională din fiecare prăbuÈ™ire de mahăr. Prinde aripi È™i aÈ™teaptă cu sufletul la gură episodul următor. Asistă la cel mai tare serial de tip cíné-vérité vorbit în limba sa iar scenariul, evident în crescendo, propune încleÈ™tarea binelui cu răul într-o formă foarte captivantă pentru el. Răul suprem, întruchipat de un fost preÈ™edinte pe care-l urăÈ™te din toți rărunchii, este hărțuit (doar hărțuit, deocamdată) de un fel de cyborg administrativ, în care regizorul a amestecat È™i calități È™i defecte, È™i slăbiciuni umane È™i virtuți instituționale. Dacă în final răul va fi răpus, învingătorului i se vor ierta toate păcatele È™i va fi răsplătit cu gloria temeinică, cuvenită binelui. Dacă, în schimb, diavolul va scăpa nepedepsit, cum se întâmplă adesea în cíné-vérité-uri, dezamăgirea populară va fi atât de mare încât cel în care s-a investit speranța happy-end-ului va trebui să dispară din distribuțiile viitoare.
Am folosit această paralelă telenovelistică pentru a încerca să sugerez mai bine cât interes social, câtă pasiune vindicativă È™i ce set radicalizat de aÈ™teptări È™i reacții stârneÈ™te asaltul pornit de tripleta SRI „“ DNA „“ ÎCCJ împotriva corupției È™i corupților din România.
Această tripletă, pe lângă simpatia È™i sporul de imagine pe care i le-au adus acțiunile ei hotărâte de plivire parțială a ogorului nostru politico „“ economic, a reuÈ™it să genereze în cea mai mare parte a populației din România (reprezentând, probabil, chiar mai mult decât cele 7.5 milioane de votanți de la Referendum) È™i o imensă aÈ™teptare: de a duce lucrurile până la capăt.
Progresele realizate până acum sunt notabile dar fragile. Există în mentalul colectiv suspiciuni È™i chiar acuzații grave referitoare la comportamentul SRI, DNA, ÎCCJ, de pe vremea când preÈ™edinte era Traian Băsescu. Obediență, slugărnicie, protejarea clicii prezidențiale È™i decimarea adversarilor ei, pe scurt: partizanat È™i complicitate la acțiuni de poliție politică. Lumea nu a uitat toate aceste nereguli. Doar că, oarecum mulțumită de ceea ce se petrece după venirea la Cotroceni a unui nou preÈ™edinte, a decis să închidă puțin ochii È™i să le mai acorde o È™ansă celor trei copii rebeli ai lui Traian Băsescu, dezavuați public de acesta.
Cu spatele acoperit de greii SUA È™i UE, cu suportul popular demonstrat de procentele din sondaje, cu preÈ™edintele Iohannis fan discret, nemânat, deocamdată, de orgolii personale, tripleta SRI „“ DNA „“ ÎCCJ a început anul 2015 printr-un galop de sănătate. Părea că nimeni È™i nimic (în afară de eventualele limite ale propriilor ambiții) nu o poate opri din marÈ™ul triumfal spre despăducherea țării È™i spre cucerirea totală a inimilor românilor.
Până când arestarea Elenei Udrea a tulburat apele. Din care ape tulburi a apărut, în chip de zeu al războiului, năclăit de aluviuni, Traian Băsescu.
Ce a urmat, se È™tie! Un autodenunț de È™ef de clan ce a condus, discreționar, toate tunurile date bugetului de stat în ultimii ani. Prin cine? Prin cei È™ase „žcoechipieri” aÈ™a zis „žindependenți”, pe care i-a numit È™i care, contrar cutumelor gangstereÈ™ti, au ajuns să se aresteze între ei.
Și a mai urmat un atac smintit al ex-presedintelui, la „ždefectorii” Coldea, Kovesi, Stanciu, acuzați de relații instituționale nefireÈ™ti È™i de guantanamizarea țarii. În binecunoscutu-i stil È™antajistic, a dat de înțeles celor trei că, dacă vor continua pe aceeaÈ™i linie, nu trebuie să se aÈ™tepte la surprize plăcute din partea lui.
Și astfel ajungem la întrebarea din titlu: ce s-ar întâmpla dacă tripleta SRI „“ DNA „“ ÎCCJ ar face, acum, un pas înapoi?
Răspunsul e simplu: ar fi dezastruos pentru ea (tripleta) È™i doar provizoriu bine pentru el (Traian Băsescu). Iar pentru Klaus Iohannis ar fi catastrofal. Iată de ce.
Prin acțiunile în forță dar È™i prin abuzurile sale de nimeni amendate, tripleta È™i-a câÈ™tigat, în ultimele luni, un statut de supra-putere. Nimic nu-i stă în cale. Nici Parlament, nici CCR, nici DIICOT, nici ANI, nici Guvern. Un fel de Abrams M1A2 sau de Challenger 2 care striveÈ™te totul sub È™enile È™i care impresionează, până la seducere totală, galeria avidă de jertfe. Să se oprească din ascensiunea fulminantă, ba, È™i mai rău, să facă pasul înapoi de frica amenințărilor lui Băsescu, ar însemna dezonoarea. Ar însemna oprobriu generalizat. Ar însemna eÈ™uarea lamentabilă a luptei anticorupție. Nimic din ce s-a făcut bun până acum nu ar mai conta, din moment ce în fruntea simulacrului de justiție independentă (căci despre asta ar fi vorba) au stat niÈ™te marionete, niÈ™te laÈ™i, niÈ™te momâi de bălegar.
Traian Băsescu ar repurta un succes provizoriu. Ar stopa, pentru o vreme, asaltul împotriva sa È™i al Elenei Udrea. În plus, ar da un semn că încă are putere, că încă mai contează. Euforia nu ar dura însă mult. Mareea indignării populare s-ar năpusti curând peste el È™i ai lui, ca un tzunami, ducând cu ea, la reflux, È™i pe conducătorii lamentabili ai celor trei instituții.
Nici Klaus Iohannis nu ar ieÈ™i bine dintr-un eventual balet defensiv al tripletei. Tăcerea lui, apreciată în prezent ca o virtute (neimplicarea în actul de justiție, acordarea libertății depline) ar fi brusc reevaluată de electorat. „žÄ‚È™tia fac blaturi sub ochii tăi È™i tu le ții de È™ase?”. Te au È™i pe tine la mână? Noi de-asta te-am votat?”
Sunt convins că blânda, ignifuga noastră societate, ar lua foc.
Și va lua foc dacă, printr-un improbabil (după mine) pas înapoi, tripleta nu va merge până la capăt. Asta însemnând în primul rând, de departe, judecarea lui Traian Băsescu. Dar nu numai a lui. Căci importante alte componente ale infernalei sale maÈ™inării de devalizat țara trebuie să răspundă È™i nu au fost încă strigate la catalogul DNA. Iată, de exemplu, la litera B: după Băsescu ar trebui să urmeze Blaga, Blejnar, Boc… Și alfabetul continua!

Contele de Saint GermainEditorialeAbrams M1A2,ANI,autodenunt,Blaga,Blejnar,Boc glorie,CCR,Challenger 2,DIICOT,Elena Udrea,Florian Coldea,guvernul Romaniei,ignifug,Klaus Iohannis,Laura Kovesi,Liana Stanciu,lupta anticoruptie,maree,Parlament,Referendum 2012,reflux,SUA,tripleta SRI-DNA-ICCJ,UEExistă glorii dobândite instantaneu È™i glorii construite cu migală, pas cu pas. Primele, bazate pe puseuri de emoție spontană, exploatează factorul surpriză È™i durează cât memoria individuală. Celelalte, bazate pe un crescendo al aÈ™teptărilor confirmate, se imprimă în memoria colectivă È™i urmează fluctuațiile acesteia. Lupta anticorupție din România conține forțe,...Blog politic si polemic