Editoriale

Politica si fotbalul, pilde de retinut

  Comparăm și învățăm: prostie + îngâmfare +  lipsă de viziune = lipsă de rezultate. În politica noastră s-au găsit niște deștepți (și jmecheri pe deasupra) care ce și-au zis: să-i lăsăm pe proști cu alegerile lor democratice, ha, ha, și să conducem NOI țara, hi, hi, cum credem NOI că e mai bine că ăștia oricum n-au habar nici de mama lor, cine-a fost și cu cine i-a făcut. (more…)
continuare...

“Un om (?) fără Dumnezeu” sau “un om (?) dat dracului”?

Deşi a doua formulare are şi conotatii laudative, de “decurcăreţ”, de “hopa-Mitică”, de “bun la toate”, eu aş prefera-o totuşi pe aceasta primeia, pentru sensul ei propriu mai substanţial malefic. Un om “dat dracului” nu este doar un om” fără Dumnezeu” (fără credinţă) ci este mult mai mult: un om care face rău din vocaţie. Care face rău nu din nebăgare de seamă ci premeditat, cu voluptate, împins de natura lui tenebroasă, de otrava zmoalei care-i ancrasează venele. (more…)
continuare...

Criză de subiecte

- Linişte!  - striga Elena Ceauşescu la ultimul miting al vieţii sale. A venit revoluţia. - Vreau linişte! - îşi dorea Ion Iliescu pe vremea CPUN. A venit Piaţa Universităţii şi apoi mineriada. - Linişte, dacă vreţi să scoatem ţara din criză! - ordona Traian Băsescu pentru a acoperi contraperformanţele guvernului Boc. A venit a II-a Piaţă a Universităţii. (more…)
continuare...

Andrei Pleşu – polarităţi subiective

Genul acesta de antiteză în oglindă ales de domnul Pleşu pentru ultimul său editorial din Dilema Veche, ca să spargă monotonia,  produce efect doar la contraste mari. Când e folosit unde totul e interşanjabil, ca aici, dă impresia de făcătură. Şi în loc să nască umor grotesc naşte suspiciuni la buna credinţă. (more…)
continuare...

Un podium al prostiei la politicieni

La acest sfârşit de săptămână s-au înmulţit declaraţiile stupide ale politicienilor arondaţi puterii. În siajul emoţiilor generate de constituirea USL şi pe fondul unui hiatus de coordonare propagandistică, s-au găsit închipuiţi maeştrii ai improvizaţiei care să creadă că ar putea umple tăcerea apăsătoare cu inteligente poziţionări proprii. Scăpaţi pentru o clipă de minima cenzură a unor minţi mai limpezi, au ieşit la rampă de capul lor, deconspirându-şi precarul IQ şi uriaşul potenţial de umor involuntar. (more…)
continuare...