Scorul acestui articol
[Total: 20 voturi. Media: 5]
Când spun „puternici” nu mă refer la acei indivizi cu funcții mari care se comportă ca niște oameni mici. Este plină lumea de astfel de moluște ce primesc pe mână, la un moment dat, destinele a milioane de semeni și care, la prima probă de risc individual, uită de misiunea lor nobilă și nu se gândesc decât cum să-și salveze pielea.

Avem recent exemplul generalului cu una dintre cele mai impetuoase ascensiuni militare pe timp de pace: Gabriel Oprea. „Șeful mafiei personale a lui Adrian Năstase”, apoi „reevaluatul lui Traian Băsescu”, acest obscur colonel de intendență în 2001 ajunsese, în 2008, posesor de trei stele mari! Într-un ipotetic război ar fi fost înalt comandant de oști, pe cutezanța, inteligența și spiritul de sacrificiu ale căruia poporul român ar fi trebuit să mizeze ca să iasă victorios.

Când colo, ce vedem? Un laș, incapabil de a mima, măcar, demnitatea, mai ales într-o situație în care se consideră victima unor abuzuri și, deci, ar fi cu atât mai îndreptățit să-și susțină prin toate mijloacele nevinovăția.

Dar nu despre conducătorii noștri slabi vreau să scriu acum ci despre câțiva, cât de cât puternici prin vorbe și/sau fapte, cu care istoria recentă ne-a blagoslovit. Din păcate (și de-asta am folosit verbul „a blagoslovi”) aceștia și-au folosit / își folosesc puterea în scopuri strict egoiste, beneficiile poporului de pe urma lor fiind practic inexistente.

Vadim Tudor și Traian Băsescu pot fi menționați aici din rândul politicienilor. Acești performeri ai oratoriei și manipulării în masă, cu ego-uri hipertrofiate parcă de amfetamine, nu au lăsat niciodată fără replică atacurile la onoarea și demnitatea lor. Chiar atunci când acuzele ce li se aduceau erau zdrobitoare, sprijinite pe probe dintre cele mai greu de contestat, au intrat în arenă și s-au luptat ca leii, cu toată muniția din dotare (viclenie, minciună, șantaj, atac la persoană etc.) neacceptând vreodată, pe grumaz, talpa de învingător fizic dar mai ales moral a celui cu care se confruntau.

Vor sări cititorii mei superficiali ori în misiune de patrulare să mă acuze de apologie adusă celor doi. Asta nu este apologie, este doar un exercițiu de sinceritate pe niște aspecte comportamentale ale respectivilor. N-am ce face. Asta simt, asta scriu! Îmi repugnă lașitatea și, prin contrast, admir curajul chiar și atunci când este izvorât din frică, chiar și atunci când este dovedit de oameni pe care, îndeobște, îi detest.

Cu toate convingerile și preferințele mele politice voi repeta, de câte ori va fi nevoie, că am admirat opțiunea Elenei Udrea de a ieși la luptă, cu orice risc, împotriva binomul SRI – DNA, în loc de a se umili, cerșind indulgențe de la inamici, cum au făcut Dan Șova și Varujan Vosganian. L-am apreciat pe șeful ANAF, Gelu Diaconu, scos din joc de DNA cu un dosar destul de subțire, pentru că nu și-a acceptat mazilirea cu capul în pământ ci a ieșit la contraatac, dezvăluind mașinațiunile din spatele demiterii sale. Și nu-i voi păstra o altă amintire decât de laș și de penibil fostului Procuror General Tiberiu Nițu care, pe un pretext caraghios invocat de DNA, s-a lăsat pus sub acuzare de subalterna sa Kovesi prezentându-i președintelui Johannis, la cererea acestuia, o demisie rușinoasă.

Tot în categoria puternicilor invocați la început i-aș include și pe liderii binomului: Laura Kovesi și Florian Coldea. Ei se dovedesc, zi după zi, puternici nu doar cu funcția ci și cu fapta. Chiar cei mai puternici, judecând după spaima pe care au băgat-o în toate instituțiile statului. Întrebarea care  se pune este dacă ceea ce se vede este chiar puterea lor sau ei sunt doar mandatați și susținuți de alții să exercite, practic, o putere de import.

Până în prezent, însă, nici Kovesi nici Coldea nu s-au confruntat cu adversari de calibrul lor. Rezistența ce li s-a mai opus pe ici pe colo, ba de unele posturi de televiziune, ba de anumite asociații profesionale din domeniul justiției, nu este edificatoare. Proba adevărului abia a început să se contureze și materia sa este furnizată de conflictul celor doi cu Traian Băsescu.

De fapt, aici voiam să ajung. La întrebarea – se teme Laura Kovesi într-atât de mult de muniția de șantaj a lui Traian Băsescu încât să nu se atingă de acesta oricâte dovezi de corupție și abuz o avea împotriva lui (dovezi furnizate de Coldea) și pe oricâte fronturi ar ataca-o acesta (TB)? – răspunsul pare a prinde contur: NU!

Atacul declanșat de DNA la Ioana Băsescu, fiica fostului președinte, reprezintă o escaladare a luptei de intimidare între cei doi până la limita apăsării pe trăgaci. Acest gest este, din partea Laurei Kovesi, o reacție de puternic autentic. Ea îl provoacă astfel pe Traian Băsescu să iasă din zona amenințărilor șantajiste și să dea cărțile pe față. Pentru un jucător la cacealma cum a fost toată viața lui de politician TB, acest all-in transmis de DNA prin intermediul fiicei sale este devastator. Căci i s-a dat de înțeles foarte clar: dacă continui lupta, miza nu ești doar tu ci și întreaga ta familie.

Într-un articol publicat pe acest blog cu câteva săptămâni în urmă am scris următoarele (http://www.conteledesaintgermain.ro/wp-admin/post.php?post=1852&action=edit):

„Cea de-a treia gafă a lui Traian Băsescu, și cea mai gravă, a fost răspunsul său la întrebarea lui Victor Ciutacu: „domnule președinte, nu vă e teamă de demersul pe care l-ați provocat”?

Printr-un amestec de clișeu și sinceritate ostentativă, fostul președinte a spus:

„ Nu mi-e teamă decât de Dumnezeu și de grija pentru familia mea. În rest, nu mă poate opri nimeni”.

Ce eroare! De calibrul unei înalte trădări! De sine!

Ca și cum le-ai da celor mai temuți adversari secretul îngenuncherii tale: atacați-mă la familie!”

 

Din păcate pentru TB, gafa pe care o semnalam în acel articol a început să fie exploatată de binom.

Ce soluții mai are la dispoziție „puternicul” Traian Băsescu acum?

Să fie atât de curajos – iresponsabil încât să-și sacrifice familia în încercarea de a muri de gât cu Kovesi si Coldea?

Sau să se oprească și să cedeze, din grijă pentru familia lui?

Aproape că aș înclina pentru a doua variantă dacă nu mi-aș aduce aminte că în joc mai este un personaj dur, care nu se lasă impresionat cu una cu două de niște lacrimi de familie: Elena Udrea.

Șansa ei de a nu putrezi într-o celulă la Târgșor este să fie salvată de TB. Dacă acesta abandonează lupta, ea va fi condamnată. De aceea va încerca să-l forțeze pe TB să se bată în continuare, cu orice riscuri, pentru a se salva și a o salva. Altfel, adevărurile ei teribile despre modul în care au condus împreună țara timp de 10 ani vor fi scoase la lumină.

Complicată tramă! Captivant spectacol.

Pentru Traian Băsescu pare o situație fără ieșire.

Doar dacă, în ultimul moment, nu intervine o minune care să-i destabilizeze adversarii. Cum ar fi, de exemplu, dezvăluirile Black Cube.

Contele de Saint GermainEditorialebinomul SRI-DNA,Black CubeAdrian Nastase,Dan Sova,Elena Udrea,Florian Coldea,Gabriel Oprea,inchisoarea Targsor,Ioana Basescu,Laura Kovesi,Tiberiu Nitu,Vadim Tudor,Varujan Vosganian,Victor CiutacuCând spun „puternici” nu mă refer la acei indivizi cu funcții mari care se comportă ca niște oameni mici. Este plină lumea de astfel de moluște ce primesc pe mână, la un moment dat, destinele a milioane de semeni și care, la prima probă de risc individual, uită de...Blog politic si polemic