Scorul acestui articol
[Total: 246 voturi. Media: 4.8]
 

Cazul de la Caracal este, în opinia mea, unul relativ simplu în comparație cu altele, celebre, devenite în timp subiecte de roman ori scenarii de film.

Am convingerea că dacă s-ar încredința acest caz unui investigator profesionist (fie acesta judiciarist, detectiv, procuror, jurnalist etc.), energic, onest, cu experiență și rezultate remarcabile la activ, adevărul ar putea fi descoperit rapid și cu probe indubitabile. În puține cazuri cu suspiciuni de omor multiplu există atâtea informații și, mai ales, atâtea posibile piste generoase de investigat ca în acesta. Înregistrări telefonice, descrieri, filmări, listinguri, mărturii, probe materiale, o casă și o curte pline de indicii, principalul suspect arestat etc. etc. etc!!!

Tot ce vedem în presă în ultimele zile este un amestec zăpăcitor de adevăr, ficțiune, fake-uri. În căutarea unor explicații plauzibile logica noastră, pe persoană fizică, se lovește invariabil de un val de informații contradictorii care, pe orice drum ai lua-o, la un moment dat te conduc către o fundătură. Da, nouă ni se pare complicat cazul pentru că nu avem posibilitatea să despărțim grâul de neghină, informația adevărată de cea falsă, supoziția de certitudine. Dar unui investigator experimentat, de bună credință, care are acces la toate piesele acestui puzzle și care ar avea puterea (prin sprijin instituțional și tehnologic) să verifice orice scenariu care i se pare promițător, nu ar trebui să i se pară atât de dificil.

Pentru obținerea unui cât de mic progres pe calea căutării adevărului, mi-am propus să analizez și eu, să încerc să abordez problema, dintr-un unghi oarecum diferit față de abordarea pe care o văd ca fiind aproape exclusiv adoptată și de oficiali și de analiști. Să mă las, așadar, mai puțin la dispoziția exploziei de știri care, pe zi ce trece, generează mai multă derută, și să încerc să înțeleg mai degrabă cum a gândit și a reacționat Gheorghe Dincă în anumite momente critice din aceste ultime zile.

Miercuri, după ce a răpit-o pe Alexandra, a dus-o la el, la casa groazei. Și-a făcut ritualul lui obișnuit și și-a petrecut cu Alexandra ziua și noaptea care a urmat fără a avea vreun indiciu ori vreo temere că de data asta lucrurile s-ar putea complica, că ar putea să meargă altfel decât în alte cazuri similare ce s-au derulat fără incidente neplăcute pentru el.  De obicei, psihopații care leagă violul de uciderea victimei comit crima sau în timpul actului sexual sau imediat după. Dincă nu a procedat astfel. Ceea ce înseamnă că pentru el ideea crimei nu era un declanșator sexual. El nu răpea pentru satisfacerea unei fantezii demonice la pachet: să violeze și să omoare. Dacă nevoia de a ucide ar fi fost dominanta comportamentului său deviant, atunci Alexandra nu ar mai fi prins, vie, dimineața zilei de joi. Dar ea, joi la ora 11:00, încă mai trăia.

Înseamnă că, în mintea și rutina lui Gheorghe Dincă, trebuia să fie o altă continuare cu Alexandra. Cel mai probabil să o predea cuiva. Cuiva cu care avea înțelegerea să nu discute prin telefon asemenea subiecte.

Joi dimineață îi spune Alexandrei o minciună, că pleacă la farmacie să-i cumpere alifie pentru răni, dar, în realitate, se duce în oraș ca să își informeze omul de legătură privind capturarea fetei și să stabilească pașii următori care trebuiau parcurși (așa presupun eu).  Tot în acest interval de timp (înainte de ora 11:00 când Alexandra avea să înceapă să dea cele trei apeluri la 112)  cineva relaxat o sună pe mama Alexandrei, se recomandă „viitorul ginere” și îi spune să stea liniștită că Alexandra va pleca cu el în străinătate să facă bani. Această persoană poate fi chiar Dincă, dar, mai degrabă, a fost omul de legătură proaspăt informat. Oricare dintre ei o fi sunat, a pus în aplicare un plan ce fusese deja folosit și în cazul Luizei. Și atunci, cu trei luni în urmă, mama Luizei primise un astfel de telefon despre fata ei de la un tip neidentificat de autorități. Prin urmare avem de-aface cu un tipar. Este ceva repetitiv.

Știre de ultim moment: mașina lui Dincă a fost staționată și filmată în fața unui hotel din Caracal joi între orele 9:00 și 12:13. (Știrea asta o văd chiar acum, pe un post TV, în timp ce scriu).

Dincă se întoarce acasă joi, înainte de ora 12:00 („Vine, vine…” striga Alexandra încheindu-și ultimul apel telefonic). Adus, conform stirii de mai sus, de o altă mașină decât a sa, condusă de o persoană necunoscută. El (sau ei) descoperă că fata a vorbit la telefon, se înfurie, se panichează (chiar și nebunii au instinct de conservare) și trebuie să ia o decizie gravă.

Ce gândește Dincă în acele clipe? Că în niciun caz Alexandra nu trebuie găsită la el în casă. Aceasta este urgența, dominanta. Nu știe cât timp mai are la dispoziție dar e obligat să o mute în altă parte. Vie sau moartă. Căci dacă polițiștii o găsesc acolo e nenorocire! E plină zi, e în criză de timp, toate planurile din scenariul inițial cad, din motive pe urgență. Trebuie să facă ceva, altfel e pierdut!

Strict în acest punct declarația lui făcută în fața anchetatorilor poate fi adevărată: că s-a enervat, că a lovit-o tare, până când fata a căzut inconștientă la pământ, că a lăsat-o în starea asta și el a plecat în oraș. Povestea cu orașul se verifică. Într-adevăr, în jurul orei 12:10 există filmări cu Dincă în zona centrală a Caracalului. Explicația că s-ar fi dus acolo doar ca să arunce bijuteriile fetei e neconvingătoare. Niște obiecte atât de mici, dacă vrei să scapi de ele, le poți arunca oriunde. Nu trebuie să bați atâta drum și să pierzi atâta timp, mai ales când ai alte urgențe de rezolvat.

Dincă, deci, s-a întors în oraș la nici o oră după ce de-abia fusese acolo. De ce? Pentru că a intervenit o situație neprevăzută. Trebuia neapărat să scape de corpul Alexandrei din casa lui. Iar pentru asta avea nevoie de ceva. Eu cred că s-a întors ca să-și anunțe complicele de încurcătură și să-i ceară sprijinul. Există însă și varianta „lupului singuratic” și anume că a încercat să rezolve singur problema, că a venit să cumpere un sac, o husă, ceva în care să poată transporta mai discret trupul fetei din casa lui până unde ar fi vrut să îl ascundă.

(N.B. Acest paragraf de mai sus l-am scris înainte de a vedea reportajul cu mașina lui Dincă parcată joi, între orele 9:00 și 12:13, în fața hotelului din Caracal. După vederea acestui reportaj apare o altă variantă, mult mai probabilă, a motivului pentru care Dincă s-a întors în oraș după ora 12:00. Mă voi referi la ea în continuare).

Ipoteza complicelui este cea mai plauzibilă. Altfel ar trebui să ni-l închipuim pe Dincă făcând niște operațiuni peste puterea unui om normal. Eliminăm de la început varianta cu tranșarea și incendierea fetei în curte, în cele 12 ore cât Dincă nu a fost deranjat de nimeni. Nu există urme de sânge, nici de incinerare recentă, nu există cadavru. E clar că, în intervalul de timp respectiv, corpul fetei (vie sau moartă) a fost evacuat și din acea casă și din acea curte.

Aruncarea corpului în lacul din apropiere, în Olt sau în Dunăre presupunea transportarea lui cu mașina până la locul respectiv (care mașină lasă urme și pe camerele de luat vederi dar și pe pământul de la malul apei). Apoi transportarea lui, pe brațe, de la mașină până la un punct cu apă suficient de adâncă unde să fie aruncat însemna, pe lângă efortul fizic considerabil, și o expunere, la lumina zilei, aproape imposibil de neobservat.

Ar mai fi de făcut comentarii pe ipoteza asta, a „lupului singuratic” dar nu insist pentru că există deja analize publice, făcute din alte unghiuri, care, practic, o desfințează.

Acum, în timp ce încerc să închei acest articol, mai văd odată filmarea cu mașina lui Dincă parcată în fața unui hotel din Caracal și nemișcată de-acolo joi dimineață între orele 9:00 – 12:13. Apoi ascult comentariul reporterului care spune că înainte de ora 12:00 Dincă s-a suit în altă mașină, condusă de un necunoscut. Se confirmă cu vârf și îndesat deci ideea complicelui pe care am lansat-o mai sus. Și faptul că Dincă a ajuns înainte de ora 12:00 la el acasă (și deci la Alexandra) însoțit de acest complice. Este așadar posibil ca trupul Alexandrei să fi fost imediat scos din casa groazei chiar atunci, în jur de ora 12:00, cu ajutorul complicelui și a mașinii lui. Iar Dincă să se fi întors în oraș doar pentru a-și recupera mașina proprie și a-și construi un alibi.

Dincă a avut mereu un complice, un om de legătură. Și Luiza, și Alexandra și cine știe câte alte fete ca ele, au fost extrase din familiile lor printr-o filieră. La capătul de început al căreia se afla Dincă și complicele lui din Caracal.

Un investigator adevărat trebuie doar să-l găsească pe acel complice imediat al lui Dincă. Acela trebuie căutat, fizic, în arealul infracțional al zonei din Caracal în care Gheorghe Dincă s-a mișcat în dimineața de joi, cât a lipsit de acasă.

E, totuși, destul de simplu. Dar, oare, vrea cu adevărat cineva să-l găsească?

P.S.

Îmi cer scuze pentru eventuale neclarități generate de textul acesta. El aproape fusese terminat, în ipotezele cu care pornisem la lucru, când am aflat de reportajul cu mașina lui Dincă parcată în fața hotelului din Caracal. Descoperirea făcută de prezentarea acestei filmări mi se pare uriașă. Această descoperire, pe lângă că îmi confirmă existența complicelui lui Dincă, schimbă cumva succesiunea unor fapte. De aceea m-am întors puțin pe text, încercând să-l ajustez cu clarificările aduse de filmarea respectivă.

http://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/08/complice.jpghttp://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/08/complice-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeCaracal,complice,criminal in serie,Gheorghe Dinca,lupul singuratic,trafic de carne vie  Cazul de la Caracal este, în opinia mea, unul relativ simplu în comparație cu altele, celebre, devenite în timp subiecte de roman ori scenarii de film. Am convingerea că dacă s-ar încredința acest caz unui investigator profesionist (fie acesta judiciarist, detectiv, procuror, jurnalist etc.), energic, onest, cu experiență și rezultate...Blog politic si polemic