Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]
(Autorul acestui comentariu este Piticul Prono. Comentariul este publicat in cadrul rubricii (Musafiri pe blog”).

 

In vechea Grecie, tinutul era stancos si singurul mijloc de transport comun era marea. Aceasta a dezvoltat o societate mobila si dispersata, spre deosebire de marile imperii ale vremii. In timp, cum contactele cu alte orase mai puternice, apareau si potentiale conflicte, iar atunci, ca si acum, prima miscare a fost concentrarea puterii in mana unui singur om, talentat si puternic: tiranul. Acest individ avea puteri maxime si lua toate deciziile pentru salvarea cetatii. In mod fortuit, calca pe coada sau mai si executa pe unii care aveau alte pareri. Deci dupa ce pericolul trecea, sau cand o lua razna, inlocuirea nu putea aparea decat printr-o revolta, de obicei armata si snageroasa. Si colac peste pupaza, s-a descoperit un lucru fundamental, necunoscut in politica actuala romaneasca: doua sau mai multe creere gandesc mai bine decat unul, iar tiranii nu prea aveau obiceiul sa asculte de altii.
Déjà vu? Sunt vechi dom’le!
Ce au inventat baietii: o piata in care barbatii (nu e discriminare, era in general vorba de razboi sau constructii publice, nici acum doamnele nu prea se omoara cu asta) isi alegeau periodic un conducator. Iar daca liderul respectiv isi incalca prerogativele sau se comporta ca un tiran (he,he,he) era ostracizat, adica fiecare scria sau nu numele lui pe o scoica, si daca scoicile cu numele lui ieseau majoritare, nu mai avea voie sa calce prin oras. Marele sef era ALES pe o perioada, si dupa aia ISI CONTINUA viata ca un simplu cetatean. Multe motivatii ca sa se poarte bine. Cum chestinuile statului devenea mai complexe si specializate, ca sa mearga treaba bine, era nevoie de mult timp din partea alesilor si de mai multi alesi. Scarpinandu-se in capatele lor unse cu ulei de masline, grecii au descoperit ca doar cei cu averi pot ocupa functii, fiindca restul nu au ce manca daca faca moca activitati publice. Ori asta ducea la o autocratie, adica conducerea statului de grupuri restranse. Asa s-a nascut salariul suljbasului public, care trebuia sa fie corespunzator, ca sa il faca pe om sa-si lase atelierul de olarit sau maslinii si sa masoare ziduri, sa numere baloti in port sau sa scrie legi. Asta insa era doar pentru cetateni. Strainii erau bine primiti, insa taxati la greu. Se vede insa treaba ca merita. Fiindca nu plecau de acolo, si afacerile erau foarte bine protejate de emulatia democratica de prin agora.
Dilema asta cam cat ar trebui sa primeasca un slujbas public pentru o treaba bine facuta si de ce avem practic o autocratie in politica e inca in dezbatere in Jamahiria Romania, ortodoxa si liberala.
Democratia era o moneda cu doua fete: una era agora. Cealalta era lupta. Nu se putea una fara cealalta. Cetatile libere avea nevoie de armata. In mercenari nu se putea avea incredere si costau mult. Nobilii erau putini si ineficienti si avizi de putere. Asa s-a trecut de la carele de lupta cu vizitiu si servitor ale perioadei homerice la falanga. Un sir compact de soldati in armura, cu sulite. Omul liber, medium class, nu avea cal si servitor, in schimb isi putea permite armura pentru apararea cetatii din banii proprii. Era ieftin si eficient, isi carau singuri mancarea si panoplia. Stilul de lupta era brutal si efficient, un zid de fier si bronz ridicat in calea dusmanului. Obsesia era alinierea scuturilor si precizia loviturilor de sulita. Cand cadea un soldat, cel din spate ii lua repede si fara figure locul. Pentru armatele de tarani, echipati usor manati de la spate de nobili, falanga era moartea. Pentru nobilii calari zidul de sulite era aproape impenetrabil, de obicei fugeau. Oamenii liberi au gasit cea mai buna tactica. Protectia individuala era ridicata: avea scut, platose, coif jambiere de fier. Omul liber era zgarcit cu sangele, de aceea ramaneau mai multi oameni pe campul de lupta din armata oamenilor liberi deci ieseau invingatori. Comandantii erau alesi dintre cei mai merituosi dintre ei. Cum ciocanelile erau dese, aveau de unde alege. Se antrenau frecvent si in vazul multimii. Esecul lor in lupta insemna sclavia lor, a familillor lor si moartea copiilor lor. Nu prea aveau de ales. Prin atrenament meticulos si perfectionarea tehnicilor de lupta a reiesit cea mai feroce armata a timpului lor.
Fara HOPLITI nu ar fi existat democratie. Fara HOPLITI nu ar fi existat Europa, am fi fost toti persani acum.
Deci cum a inceputul totul? Sacrificiu si risc personal. Timp smuls muncii sau distractiei. Tenacitate, incredere unii in altii si camaraderie. Scrie in cartile de istorie de clasa a V-a.

Contele de Saint GermainMusafiri pe blogGrecia,Hoplites,Musafiri pe blog(Autorul acestui comentariu este Piticul Prono. Comentariul este publicat in cadrul rubricii (Musafiri pe blog').   In vechea Grecie, tinutul era stancos si singurul mijloc de transport comun era marea. Aceasta a dezvoltat o societate mobila si dispersata, spre deosebire de marile imperii ale vremii. In timp, cum contactele...Blog politic si polemic