Scorul acestui articol
[Total: 79 voturi. Media: 4.8]
 

Atunci când nu se aud focuri de armă și când bombardiere ostile nu-ți survolează teritoriul, zici c-ar fi pace! Iar pacea nu e ca războiul, ca să parafrazez un mare șarlatan al zilelor și coșmarurilor noastre.

Dar când, într-o așa zisă pace, însuși statul își creează propria falangă decimatoare, ca un pluton de execuție în fața căruia poate aduce discreționar orice politician sau ziarist sau om de afaceri considerat ostil, pentru a-l scoate din joc, vinovat sau nu, asta cum se mai numește? Stat de drept? Democrație? Luptă împotriva corupției?

Sau terorism politic?!

Principala caracteristică a terorismului este că, pentru atingerea scopului său, de regulă unul abominabil,  încearcă să creeze, prin orice mijloace, frică.  Ignorând complet reguli sau precepte morale, exploatând animalismul și ascunzându-se la adăpostul unor idealuri hipnotice. Iraționalitatea din spatele unei astfel de acțiuni presupune executanți iraționali. Ușor de găsit dacă îi cauți printre rebuturi obsedate să evadeze, cu orice preț, din pubelă. Chiar cu prețul de a ajunge în incinerator!

Căci, ce altceva să fie iadul dacă nu un incinerator pentru păcătoșii care și-au râs de el.

Clasa politică a României de azi este paralizată de frică. Parlamentarii nu mai votează, primarii nu mai semnează, miniștrii nu mai guvernează, președintele țării nu mai arbitrează! De ce? De frică! Pentru că există undeva, într-un buncăr al oculților, cineva care ține in mână telecomanda arestării oricui.

Ba, mai mult, are la dispoziție și arme supersofisticate de manipulare în masă cu care poate mobiliza, spre a-i susține dictatul cătușelor,  imense trupe de manevră socială.

Acum, când executanții iraționali ai acestui terorism politic, precum Camelia Bogdan sau Mircea Negulescu, au inceput să fie scoși la lumină și înfățișați în toată decrepitudinea lor de instrumente ale răului, putem înțelege mai bine cinismul și venalitatea sistemului pe care l-au deservit.

Oare există cineva care încearcă să lupte cu această mașinărie infernală de stăpânire prin teroare? Cu acești dosariști fără scrupule, fără probe și fără de lege, cu acești arestatori fără balanță și fără temei? Care, în beția puterii lor, au ajuns să cheme în față unor lunetiști telecomandați, precum Mircea Negulescu, minștri, judecători ai CCR și ziariști, spre a-i intimida, sau, dacă nu, spre a-i distruge?

Da, există! Și de multă vreme vreau să le transmit, unora dintre ei, admirația și sprijinul meu. Chiar dacă sunt celebri, chiar dacă solidaritatea mea, infinitezimală, pare a nu conta pentru ei. Ba contează! Am simțit asta pe propria piele. Nu atât atunci când cineva m-a lăudat cât, mai ales, atunci când oameni ca ei, de la care speram o încurajare, m-au ignorat complet. Dar nu despre mine și lupta mea e vorba aici, ci despre niște persoane publice pe care le consider, în asaltul incredibil al oculților cu telecomanda arestărilor, adevărați eroi pe timp de pace.

Sunt mai mulți, dar acum voi nominaliza doar patru. Într-o ordine pe care o puteți relua, după propriile preferințe, începând cu oricare dintre ei.

Victor Ciutacu, Mircea Badea, Mugur Ciuvică, Răzvan Savaliuc.

Și, ca să scandalizez până la capăt pe toată lumea, aș fi gata să-l adaug aici, în mod excepțional și cu multe derogări, și pe Sebastian Ghiță. Cu o condiție: să ducă „jihadul” dezvăluirilor sale până la capăt.

Credeți-mă: am măsura răului și proprietatea termenilor. Nu există, în momentul de față, amenințare mai mare pentru România si pentru români decât imperialismul ocultei SRI – DNA.

De aceea doresc și pledez pentru reintrarea în legitimitate. Ceea ce înseamnă, cu alte cuvinte, reîntoarcerea la hegemonia urnelor. Să fie chiar imposibil?

Contele de Saint GermainEditorialebetia puterii,Camelia Bogdan,eroism pe timp de pace,executanti irationali,hegemonia urnelorfalanga a statului,instrumente ale raului,jihad,Mircea Badea,Mircea Negulescu,Mugur Ciuvica,oculta SRI - DNA,pluton de executie,Răzvan Savaliuc,Sebastian Ghita,terorism politic,Victor Ciutacu  Atunci când nu se aud focuri de armă și când bombardiere ostile nu-ți survolează teritoriul, zici c-ar fi pace! Iar pacea nu e ca războiul, ca să parafrazez un mare șarlatan al zilelor și coșmarurilor noastre. Dar când, într-o așa zisă pace, însuși statul își creează propria falangă decimatoare, ca...Blog politic si polemic