Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Evenimentele recente de la graniţa sa de Est ridică valoarea de întrebuinţare a României nu doar pe piaţa NATO dar şi pe cea a UE. Efective ale alianţei din toate armele sunt concentrate în zonă iar influentul analist şi scriitor britanic Edward Lucas, autorul unei cărţi mult citate în ultima vreme, “Noul Război Rece”, avertizează în Daily Mail: “Dacă se ajunge la o escaladare militară a situaţiei din Ucraina, acesta ar putea fi începutul celui de-al treilea război mondial”.

 Format la şcoala securităţilor comuniste, ca şi Traian Băsescu, Vladimir Putin nu ezită să joace cartea intimidării şi chiar să lovească primul atunci când este încolţit. Pe principiul “cedează cel care are mai mult de pierdut”, el ştie că, între ruşi şi ţările din blocul NATO, cei care ar avea mai mult de pierdut în cazul unui conflict generalizat sunt adversarii săi de azi. De aceea sfidează tratate, invadează teritorii, face manevre militare ameninţătoare.

Cu atenţia şi priorităţile geo-strategice concentrate, până în urmă cu câteva luni, în  alte 5-6 zone sensibile ale planetei, americanii s-au văzut, brusc, obligaţi să focalizeze pe Ucraina şi proximităţi. Astfel România a căpătat , la Washington, o nouă greutate. Un statut special, de teritoriu fierbinte.

Având în vedere că, chiar şi atunci când ne clasau la “diverse”, considerând că nu suntem atât de importanţi încât  săşi numească un ambasador plin la Bucureşti, SUA şi-au propus şi ne-au impus, ca ţintă nenegociabilă,  reducerea corupţiei de la stadiul de flagel la cotele rezonabile ale unui fenomen controlat, putem să deducem fără a avea nevoie de prea multă intuiţie că acum, în noile condiţii, presiunea pe acest subiect va creşte şi mai mult.

Sub semnul acestei presiuni, cu multe şi ingenioase forme de manifestare, se va derula (că ne place sau nu ne place) acest dublu an electoral 2014 în România. An electoral în care, la momentul de faţă, se profilează un câştigător detaşat (40%) la europarlamentare, e vorba de USD, şi o luptă echilibrată, în turul doi, la prezidenţiale, între candidatul USD şi cel al opoziţiei la USD.

Miza principală a alegerilor europarlamentare a devenit, atât pentru USD cât şi pentru partiduleţele  aşa – zis de dreapta apropiate  preşedintelui Băsescu, una atipică, deloc legată de treburile de la Bruxelles: scoaterea din jocul prezidenţialelor a lui Crin Antonescu. Acesta, într-un gest pripit, de inutilă bravură, a apucat să promită că dacă PNL va obţine sub 20% la europarlamentare, el îşi va da demisia de la conducerea PNL. Brusc, toţi adversarii săi au ieşit din apaţie şi s-au simţit învioraţi de o nesperată motivaţie de campanie: să ţină PNL sub 20% şi să scape astfel de concurenţa lui Crin Antonescu la prezidenţiale. Doar că, şi în ipoteza demisiei lui Crin Antonescu, trebuie analizate două posibile continuări: a) congresul PNL să nu-i aprobe demisia şi el să candideze în continuare la prezidenţiale de pe poziţia de preşedinte al PNL sau b) demisia să-i fie aprobată dar, aşa cum a declarat deja, să-şi păstreze opţiunea de a candida în noiembrie dacă partidul îl va susţine.

La momentul acesta un lucru e cert: urmare a ruperii USL şi a umărului partizan pus de principalele televiziuni de ştiri pentru a-l face pe el principalul vinovat de această rupere, Crin Antonescu scade în sondaje. Este, aşadar, foarte posibil ca peste o lună PNL să nu poată trece pragul (devenit critic) de 20%. Ce se va întâmpla cu un Crin Antonescu erodat şi de acestă înfrângere? Greu de anticipat. Dacă partidul îi va aproba demisia, această mişcare de decapitare va căpăta sens şi potenţial doar urmată imediat de o alta: trecerea cu arme şi bagaje a celor care au votat-o, în tabăra Tăriceanu şi refacerea USL.  Căci să-l dai jos pe Antonescu şi să ţii partidul unit ar fi o performanţă ce ar presupune un înlocuitor cel puţin cu notorietatea celui inlocuit. Singurul de la PNL care ar îndeplini această condiţie ar fi Klaus Johannis. Care nu cred că ar accepta un astfel de joc fără consimţământul lui Antonescu, mai ales că a fost la dreapta lui pe toată durata negocierilor infructuoase cu PSD.

Şi ajungem astfel la prezidenţiale, turul doi. Un finalist – reprezentantul USD. Cel mai probabil Ponta dar posibil şi alţii: Oprescu, Geoană, Isărescu, Tăriceanu. Al doilea finalist, cel mai probabil Antonescu dar posibil şi alţii: Johannis, Predoiu, MRU, Boc, Udrea.

Oricare reprezentant al USD, confruntat cu oricare dintre Predoiu, MRU, Boc, Udrea, câştigă în turul doi detaşat.

Oricare reprezentant al USD confruntat cu Antonescu sau Johannis pierde 45% – 55%.

Ponta confruntat cu Antonescu sau Johannis, 50% – 50%.

La ora actuală finala cea mai probabilă este Ponta – Antonescu sau Ponta – Johannis.

Ea va fi influenţată major, dacă nu chiar decisă, de interesele SUA despre care vorbeam la început.

Dacă Ponta va convinge  că are forţa şi determinarea de a-şi lăsa baronii corupţi pradă justiţiei, va avea o şansă la victorie. Dacă însă se va comporta, ca acum, precum sclavul acestor baroni,  preşedinţia va fi câştigată de adversarul său.

O să mă întrebaţi unde este legătura acestor evaluări cu întrebarea din titlu din moment ce, în toate variantele prezentate, candidaţii lui Băsescu pierd? Cum ar putea reveni Băsescu la putere în aceste condiţii?

În niciun caz cu ajutorul lui Antonescu sau Johannis, în ipoteza în care unul dintre ei câştigă preşedinţia, cum se străduieşte să inducă prin toate tertipurile persuasive propaganda lui Victor Ponta.

Băsescu ar putea reveni la putere cel mai curând în 2016, nicicum mai devreme, adus de valul nemulţumirilor populare generate de o eventuală guvernare totalitaristă a PSD. Dacă, după prezidenţialele din noiembrie, PSD va redeveni partidul – stat, desemnând din rândurile sale şi primul ministru şi preşedintele, atunci, aproape cert, el îşi va recăpăta şi reactiva toate reflexele autoritariste şi de corupţie din vremea regimului Iliescu – Năstase.

Eu unul sper să nu se ajungă acolo. Sper ca destinul nostru, ca ţară, să nu se încăpăţâneze a ne demonstra că orice rău are mai-răul său. Sper ca pedepsele istoriei să se oprească la Traian Băsescu şi, desemnându-l pe acesta ca rău suprem, final de decădere, să intrăm, în fine, în zodia înălţării.

Contele de Saint GermainEditorialeBoc,Crin Antonescu,Daily Mail,Edward Lucas,Geoana,Isarescu,Klaus Johannis,MRU,NATO,Oprescu,PNL,Predoiu,PSD,Razboiul Rece,regimul Iliescu - Nastase,Tariceanu,Udrea,Ukraina,Victor Ponta,Vladimir PutinEvenimentele recente de la graniţa sa de Est ridică valoarea de întrebuinţare a României nu doar pe piaţa NATO dar şi pe cea a UE. Efective ale alianţei din toate armele sunt concentrate în zonă iar influentul analist şi scriitor britanic Edward Lucas, autorul unei cărţi mult citate în...Blog politic si polemic