Nu va fi niciun război mondial
La fel ca şi în criza rachetelor cubaneze din 1962, şi acum, în 2023, totul se va stinge prin diplomaţie. Cu atât mai mult cu cât de data asta există şi supapele Ukraina şi Fâşia Gaza unde excesul de violenţă şi intoleranţă se consumă cu un control strict (în ultimele zile) al limitelor teritoriale de manifestare.
E adevărat că, imediat după masacrul din 7 octombrie, lucrurile puteau degenera. Elementul surpriză şi şocul psihologic au fost atât de mari şi de o rezonanţă geografică atât de largă încât, sub imperiul emoţiilor de moment, orice s-ar fi putut întâmpla.
Noroc cu intervenţia promptă şi corect (supra)dimensionată a SUA, al cărei prim rezultat salutar a fost calmarea premierului Netaniahu aflat în şoc psihologic şi determinarea lui de a nu riposta iraţional, la nervi.
Apoi trimiterea în regim de maximă urgenţă a unei forţe navale uriaşe, fără precedent, în Marea Mediterană, pentru a susține Israelul după atacurile militanților Hamas, a contribuit decisiv la descurajarea celor care ar fi dorit să dea foc întregului Orient Mijlociu şi, de aici, planetei.
Desigur că Iranul, cu strategia sa de a lovi Israelul prin intermediari nestatali, a mizat pe un jihad condus ideologic de la Teheran dar desăvârşit, prin arme, de alţii. În acest scop a provocat lupte pe mai multe planuri: proteste masive anti – Israel în toate marile capitale ale lumii, acte de terorism comise, la ordin sau spontan, de lupi singuratici infiltraţi din timp în puncte cheie şi ţinuţi în adormire, atacuri cu rachete asupra bazelor americane din zonă. De asemenea, şi în plan diplomatic a reuşit pe moment destabilizarea fragilului echilibru ce se punea la cale prin extinderea acordurilor Abrahamice care, în esenţă, urmăreau să determine tarile arabe/musulmane să accepte o recunoastere statală a Israelului si, prin ricoşeu, să izoleze Iranul. După izbucnirea războiului din Fâşia Gaza, Omanul “a votat pentru incriminarea oricăror relații sau interacțiuni cu „entitatea sionistă””, în vreme ce Maroc, Sudan, Bahrain și Emiratele Arabe Unite au sistat negocierile.
Poziţionarea altor forţe mari ale planetei constituind aşa numita” axă a răului” (Rusia, China, Coreea de Nord) nu a fost pe măsura aşteptărilor Teheranului. În afara unei retorici anti SUA şi anti Israel deja banalizată prin clişee privind “tendinţele imperialiste” ale Americii şi “brutalitatea nesăbuită” a Tel Aviv – ului, nimic esenţial nu s-a produs care să indice dorinţa acestor puteri de extindere a conflictului din Orientul Mijlociu. China nu a apăsat pe pedala Taiwanului, Rusia nu a făcut demonstraţii de forţă îngrijorătoare în Ukraina iar preşedintele Kim Jong – un nu a depăşit nici el limitele prudenţei, rezumându-se să afirme că “Israelul a provocat vărsări de sânge în Gaza”.
Doar Turcia a avut o reacţie surprinzătoare prin violenţa acuzaţiilor aduse de preşedintele Erdogan SUA şi premierului Netanyahu. După care a urmat un miting uriaş la Istambul pro – Palestina şi anti – Israel (SUA) şi… gata. E drept că Antony Blinken nu a fost primit de Erdogan ci de ministrul de externe al Turciei, dar faptul că aceasta întâlnire a avut loc demonstrează că rolul Americii este decisiv în zonă.
Nu va fi niciun război mondial. În afara Iranului nimeni nu-l vrea. Rusia nu-l poate duce nici pe cel cu Ukraina, China nu are niciun interes să pună în pericol ascensiunea sa din ultimii ani şi, mai ales, paritatea la care a ajuns cu SUA. În plus, toate prognozele de evoluţie economică creditează China cu obţinerea supremaţiei mondiale în următorii 10 – 15 ani. Ar fi, deci, o nebunie din partea ei provocarea unui război global cu imprevizibilul şi riscurile aferente.
Cine a mai rămas, în afara Iranului (şi, poate, a Ukrainei) să dorească un război mondial? Vreuna dintre ţările arabe ostile Israelului? Exclus, la decalajul de putere militară faţă de SUA. Atunci, poate, Turcia?
Pentru cine nu a înteles ce joc face Erdogan, să mai explic odată. Iată câteva fragmente dintr-un articol bine documentat pe această temă:
“Turcia contestă din ce în ce mai mult influența regională a Iranului”.
„Turcia încearcă să își extindă influența în Asia Centrală. Așadar, există o tensiune care mocnește între Turcia și Iran”, explică Ilhan Uzgel, analist în materie de relații internaționale pentru portalul de știri Kisa Dalga.
“Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan depune numeroase eforturi pentru a-și consolida relațiile cu Turkmenistanul și Kazahstanul, țări bogate în resurse energetice”.
“De curând, liderul turc a reușit, totodată, și să își refacă relațiile cu Arabia Saudită, principala rivală a Iranului”.
Pe logica binară, dacă Iranul îşi doreşte un război cât mai extins iar Turcia se aliază cu Arabia Saudită (care este principala rivală a Iranului), rezultă că Turcia nu doreşte război în zonă ci doreşte pace. Iar Erdogan doreşte ca, în vremuri de pace, să devină liderul unei lumi islamice puternice şi nu divizate.
SUA şi occidentul european au înţeles ambiţiile de sultan ale lui Erdogan şi tocmai din acest motiv nu l-au contrat proporţional cu atacul său la civilizaţia vestică.
După cum observăm, deşi Israelul face ravagii în Gaza, vocalii săi ameninţători iranieni nu cuteză să intre în luptă “corp la corp cu el”. De ce? De frică! De frică de cine? Evident, in primul rand, de Statele Unite.
Se tot zvoneşte că SUA deţine o armă secretă devastatoare de care doar cine trebuia să afle a aflat! O armă care, odată folosită, ar putea distruge un întreg continent. Înainte ca vreun contraatac de la oricare dintre duşmanii ei să o atingă.
Eu, vorba aceea, “nu pot nici să confirm şi nici să infirm” acest zvon.
Dar, chiar şi ignorându-l, limitându-ne doar la ce se ştie cu certitudine, faţă de toate celelalte mari puteri ale lumii SUA deţine un avantaj crucial în cazul unui război planetar: este, geografic, departe de teritoriile acestor puteri. În timp ce ea are baze militare în proximitatea lor. Ceea ce, în termeni de timp de reacţie, poate fi decisiv.
Nu e momentul să dezvolt acum şi aici acest subiect. Să sperăm că nu va veni niciodată momentul necesar.
Ceea ce, însă, aş vrea să spun în încheiere este că în toată această ecuaţie complicată nu ar trebui să ignorăm natura umană.
Liderii de popoare sunt şi ei oameni. Au şi ei familii. Şi, pe deasupra, sunt mai bine informaţi, infinit mai bine informaţi, decât cei pe care îi conduc. Ei, aceşti lideri, mai deştepţi sau mai proşti, mai lucizi sau mai orbiţi de putere, mai morali sau mai corupti, mai curajoşi sau mai laşi ştiu cu certitudine că un război mondial, azi, ar fi, obligatoriu, un război nuclear. Iar într-un război nuclear şansele ca ei şi familiile lor să supravieţuiască (nu mai vorbesc de supravieţuirea popoarelor pe care le au în grijă), ar fi infime.
De aceea niciunul dintre ei nu va apăsa primul butonul roşu. Şi, chiar dacă va fi atât de nebun încât să vrea să o facă, sunt sigur că nu-l vor lăsa ceilalţi din jur să meargă până la capăt.
Cei mai puternici sunt şi cei care au cel mai mult de pierdut. Asta poate fi cheia siguranţei noastre!
https://www.conteledesaintgermain.ro/nu-va-fi-niciun-razboi-mondial/13-11-2023https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2023/11/porumbelul-pacii.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2023/11/porumbelul-pacii-150x150.jpgEditorialeal treilea razboi mondial,Erdogan,Fasia Gaza,Iran,UkrainaLa fel ca şi în criza rachetelor cubaneze din 1962, şi acum, în 2023, totul se va stinge prin diplomaţie. Cu atât mai mult cu cât de data asta există şi supapele Ukraina şi Fâşia Gaza unde excesul de violenţă şi intoleranţă se consumă cu un control strict (în...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint GermainComentarii prin Facebook:
Excelent scris.Ca odinioară. Chapeau!
Iata un articol scris de un personaj ce nu are legatura cu realitatea sau este ruda cu Israelitii.
Saint germain era un alt personaj calatorit prin secole sau poate milenii , el nu ar fi scris asemene KKT.
Nu mai calc pe siteul asta, incepe sa puta.
Pai ce ai căutat?
Ați vazut ce rezultate au avut tragerile armatei cu sistemele Patriot?
Despre ce razboi vorbiți?
Poate despre unul cu maciuci si prăștii, că doar la unul din ăsta ne caluficam.
@dan t. coman – noiembrie 15- Presupun ca , fiind in garantie, vom primi banii inapoi. Poate ar trebui incercate toate rachetele/lansatoarele, macar sa stim o treaba (!?); ca alte mld.Eur. se gasesc oricand si pe toate drumurile pentru a le inlocui!
P.S. La ala cu ma,Ciuca, sigur ne calificam!,
Irelevant.Noua ne vand doar ciurucuri.
@Adrian
(retro) ”Te las pe tine sa judeci consecintele unei astfel de politici si sa nu te mai intrebi de ce o buna parte din industria ceausista ineficienta economic (cu exceptiile de rigoare)- a colapsat dupa ’89.
O practica ce in economia capitalista- Slava Domnului- „nu se exista”!
Am inteles perfect. Inainte de 89 se producea si vindea la export neprofitabil….ceea ce la capitalisti ”nu se există”, zici.
Dupa ce economia socialista a colapsat firmele capitaliste in România mare parte straine, chiar multinationale, declara la sfârsit de an profit zero sau pierdere. Păi, ce facem cu ”nu se există”?
Dacă n-au profit de ce nu colapsează cum ar fi logic?
Nu mai continui cu rationamentul …am ajunge in zona eticii si echitatii…nu vreau sa abuzez de ospitalitatea contelui.
PS Nu-i voba de sarcasm din parte-mi! Cand ”dialogăm” imi imaginez că suntem față-n față cu cafeaua pe masă…fără coniac …la mine cel puțin :))
Sti bine! Munte cu munte e posibil ….darămite om cu om!
Tot…a bien!
@tagetes-14.11.Chiar „nu se exista”: profitu’ 0 (zero) e doar pentru filialele din tarile slugi, bune de muls. Profitul exista si la filialele din Romania, da’ o buna parte din venituri ( inainte de a deveni „profit”)se „repatriaza” patriotic(!) in tarile mama, unde se plateste impozit pe el. ACOLO! Cum? De ex.: eu, mamica din Fr. te-am imprumutat pe tine, fetita mea SRL din Ro. la un curs, iar tu mi-i returnezi la altu’,favorabil mie si cu dobanzi babane! Sau, o subsidiara a mea din Fr. iti da o consultanta- ca tu esti mai mica si mai prostutza ( in „bunii” ani 2000 se prelua cu copy-paste direct de pe net) -si pe care abia poti s-o duci, de ramai „saraca lipita”, tu din Ro.: da’ pe total profitu’-i acelasi, doar ca impozitu’ se plateste in Fr. si nu in Ro.( Iarasi te rog sa ma crezi pe cuvant; am info. direct de la surse foarte credibile)
Iar fenomenu’ e arhicunoscut in intreaga Uniune. Este ceea ce UE incearca sa stopeze, impunand reglementari privind „repatrierea” profitului si obligativitatea platii impozitului corespunzator in tara generatoare a acestuia.
P.S. Sunt bautor de ceai negru; ca cafeaua (sic!).
No offence!Pe mai departe!
Daca va fi sau nu razboi mondial, pentru Romania nu conteaza. Tara este oricum distrusa si consecintele incep sa apara tot mai pregnant de la o zi la alta.
Argentina a fost o tara foarte puternica si stabila economic. Incepuse sa duca o politica de independenta energetica si alimentara, cand la putin timp a inceput dezastrul.In final a ajuns pe mana FMI-ului care a distrus-o complet.
Romania, tot o tara care s-a vrut independenta energetic, merge pe urmele Argentinei.
Un mic filmulet despre situatia Argentinei. Va suna cunoscut scenariul ?
https://www.youtube.com/watch?v=b9431aEEc8s&t=243s
@ XX – noiembrie 14. Nu esti cumva prea prapastios? Romania a depasit in anii ’90 situatia Argentinei ( din micul filmulet, interesant): cam ce-a fost de privatizat ( aka furat) s-a petrecut in lipsa de reactie a populatiei, necunoscatoare ( spre deosebire de argentinieni, trecuti prin meandrele unor dictaturi-sotii Peron; Videla, Viola, Galtieri, cu interludii de democratie) a avea si drepturi; cu alte cuvinte, fara prea multe suparari. Singurele lucruri ce ne-au mai tulburat fiind-in ultimii ani- problemele de morala „mare”(?!), alea de ne-au mai scos „ai nostri” pe strazi . Si, de ce-am fi: nu avem FMI pe cap, accesam fonduri europene moca/dobanzi mici, de bine de rau imprumuturile nu sunt catastrofale, razbelu’ nu-i pe-aproape(?!), Prodanca nu se mai ia in bete cu Reghe, Tzanca Uraganu și Miraj Tzunami au îngropat securea războiului. (citez:„Se ceartă mațele între ele, dar om cu om?”), cetatenii par multumiti…
In ceea ce priveste independenta energetica, in 2015 eram deja pe locul 3 in Europa, iar perspectivele sunt- cum altfel- luminoase: „România va deveni independentă din punct de vedere energetic în 2026, graţie resurselor de gaze naturale, spune ministrul Energiei, Virgil Popescu.”
Nu ca spusele dlui V.M. ar conta cumva, dar realitatea da: dincolo de exploatarea zacamintelor noi de gaze, inca doua grupuri nucleare posibile la Cernavoda, f’o 10 hidrocentrale in executie ( blocate inca de asa-zisii „activisti de mediu”, da’ pe cale de deblocare), centrala hidro cu acumulare Tarnita -Lapustesti, panouri solare, mori de vant, etc. Toate proiecte economice fezabile, chiar daca cu termene mai mult sau mai putin apropiate si cu bani destui
( N-am bagat in ecuatie reactoarele nucleare modulare mici ( SRM) carora pare ca chiar taticii lor americani le canta prohodu’)
Sa fim optimisti, maine va fi mai rau!
La „invatamantul politic”( ala care era ca lumanarea pentru mort: te lumina da’ nu te destepta), am invatat ca detinerea unor arme nucleare in proportii relativ egale intre cei doi adversari( pe atunci, Occidentul si URSS) crea un echilibru care descuraja folosirea acestora (a se revedea criza rachetelor din Cuba). Pe atunci nu aparusera si alti detinatori: China, India, Pakistan, Israel, Iran. Unii confirmati, altii doar probabili. Iar lumea de azi nu mai e deloc bipolara; pe cale de consecinta, riscurile cresc. Intrebarea ar putea fi daca aceste riscuri justifica discursurile isterice privind necesitatea suprainarmarii Europei dar si a Romaniei
( pe plan local, vezi Radu Tudor, Doru Buscu, etc.). Desigur, ne-nucleare, dar tancuri, avioane, fregate, obuze, casti si veste anti-glontz, s.a.m.d par a deveni tot mai necesare la casa omului; si nici marii fabricanti de-alde de-astea, n-ar saraci! Si ca tot pomenii de „om”, cam cati volintiri romani( ca despre ieuropeni nu ma pot pronuntza), am vedea inrolandu-se intr-un razbel cam ca ce-l vedem la granita?! Si, ca tot pomenii de razbel, cine l-ar provoca: NATO contra Rusiei sau „vice-inversa”? Si-n aceste conditii, nu mai bine ne preocupam noi de dramele sentimentale ale lu’ Tzanca the Hurricane sau ale dnei. Prodanca?