Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 3]
A fost schimbat un procuror şef de la DNA pentru că i-au expirat cele două mandate pe care i le permitea legea. Tragedie galactică, ce să spun! Eschil, Sofocle, Euripide ar da în gălbinare de pizmă să vadă corurile noastre elegiace, mai ceva decât pe vremea lor, patetizând prin redacţii de ziare şi televiziuni, jelind împilarea justiţiei române, asaltând cerul şi Comisia Europeană cu vaierele lor apocaliptice, cu şuierăturile lor dispeptice.
Toate isteriile alimentate de angoasă ale profitorilor băsişti s-au dezlănţuit. Un spectacol al ridicării poalelor în cap mai ceva ca la cancanurile ţigăneşti a inundat media românească. O sufocare de sulf magmatic a început să-i cuprindă pe spectatori. Ce Roşia Montană, ce eutanasierea maidanezilor, ce cutremurele de la Galaţi? Un val difuz de minciună groasă, de propagandă pestilenţială, s-a lăsat brusc peste audienţă, făcând-o să-şi tragă fularele peste nas şi gură şi să-şi înfunde câlţi în urechi. “Ponta s-a băgat cu bocancii în justiţie”!!!
Şi totuşi, din generalizata cacofonie hăuitoare a răzbătut azi distinct până la mine, amuzându-mă copios, o isterie mai aparte, a unui războinic chelios. Nu, nu este cel la care vă gândiţi prima dată. Acela nu mai pătrunde, nu mai răzbate ci doar râcâie cu unghia de la degetul mic răbdarea pe sfârşite a poporului său.
Pe mine m-a amuzat (de parcă aş fi văzut-o pe Bianca Drăguşanu rotunjindu-şi până şi mărul lui Adam cu silicoane), irepresibilul, irepetabilul,  irefutabilul Cristian Tudor Popescu.
Acest ziarist nepereche, pe care propria lui breaslă l-a pus în carantină ca pe un lepros din care  nu se desprind nasuri, urechi şi falange ci, oroare,  chisturi de tenie turbată, a percutat şi el, în stilul binecunoscut, la înlocuirea lui Papici, mângâindu-l pe Ponta cu cioturile limbii sale necrozate, numindu-l “năpârcă la maturitate” şi acuzându-l că, prin declaraţia sa de ieri („Papici e un procuror băsist care a făcut dosare politice”), ar fi administrat o “lovitură de ghioagă independenţei justiţiei române”.
Câtă ipocrizie. Adică justiţia română cea de azi, a lui Traian Băsescu, este curată, este independentă, a fost adusă cu sacrificii la acest statut de un preşedinte-patriot, şi vine Ponta să o ponegrească, acuzând-o de curvăsăraie.
Da, trebuie spus răspicat, până înţeleg şi idioţii: Papici (ca şi Morar şi Kovesi şi Macovei) a dovedit în timp şi cu temeinicie că este un vajnic procuror băsist, că a făcut dosare politice la comandă, unidirecţionate. Da, justiţia română de azi este grav aservită lui Traian Băsescu (cel puţin la nivelul înalt, al deciziilor majore) şi da, a elibera sistemul judiciar de instrumentele băsiste plasate acolo cu cinism şi sete dictatorială este un act de ecarisaj, de deparazitare, de însănătoşire şi nicidecum un atentat la (inexistenta) independenţă a justiţiei.
Admit şi eu că declaraţia lui Ponta nu a fost cea mai inspirată, că uneori adevărul mai trebuie să lase loc şi diplomaţiei. De aici însă şi până la mesajul subiacent, profund mincinos, al lui CTP, că justiţia română ar fi în acest moment independentă, este un drum otrăvit, drumul scârnei şi al germenilor criminali de intoxicat prostimea.
De ce, totuşi, m-a amuzat copios isteria scrâşnită a lui CTP? Pentru că acesta, ca şi Traian Băsescu, îşi scapă, la răstimpuri, dârlogii şi, din toată elaborata pedanterie de a-şi crea o imagine de personaj de prim rang, se alege praful. Rămâne la vedere doar împăratul gol, aşa cum l-a greşit mămiţica lui şi, ce să fac, am şi eu o slăbiciune: când văd stârpituri în puţa goală mă apucă o veselie nasoală.
Asta inseamnă tranziţia la români: de la inflaţia de lei, la inflaţia de farisei.

Contele de Saint GermainEditorialeBianca Dragusanu,Cristian Tudor Popescu,cutremure Galati,DNA,Eschil,Euripide,eutanasiere,Kovesi,Macovei,Morar,Papici,Ponta,Rosia Montana,Sofocle,Traian BasescuA fost schimbat un procuror şef de la DNA pentru că i-au expirat cele două mandate pe care i le permitea legea. Tragedie galactică, ce să spun! Eschil, Sofocle, Euripide ar da în gălbinare de pizmă să vadă corurile noastre elegiace, mai ceva decât pe vremea lor, patetizând prin...Blog politic si polemic