Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Crin Antonescu a remarcat ieri un lucru ce mi se pare esenţial în evaluarea situaţiei create de Victor Ponta prin gestul său intempestiv: “Premierul s-a pus astfel la mâna Preşedintelui. Va putea câştiga doar dacă va binevoi Băsescu”.

Într-adevăr: acum Traian Băsescu îl poate juca după bunul său plac în problema numirii procurorilor. Şi, după cum îl cunoaşteţi, cum credeţi că-l va juca? Cu prietenie sau cu ură? Cu sufletul sau cu viscerele? La blat sau la rupere? În interes naţional sau în interes personal?

Are toate cărţile în mână! Nici măcar nu trebuie să blufeze de data asta. Parcă mi-l şi închipui frecându-şi palmele de satisfacţie, ascuţindu-şi şi înroşindu-şi la focul revanşei instrumentele torturii, savurând fiecare clipă  de prelungire a supliciului aşteptării pentru duşmanul său.

Prima lovitură i-a şi dat-o, prin termenul stabilit de CSM pentru discutarea propunerilor. Două luni! Ce băscălie! “Ia d’aci imagine si încredere europeană, bruneţel migdalat şi nerăbdător. Te-nvaţă moşu’ candriu şi zbanghiu de’a fiertu’ în suc propriu, de-a mişcările subtile. Vei avea ziua şi efectul. Seara şi defectul.”

Iar în timpul acesta le pritoceşte: îl termin direct sau prin interpuşi, îl frăgezesc cu ciocanul sau îl fezandez în baiţ, îl prepar în aspic sau în sânge? Etc. etc. etc…

Un lucru e clar: scenariştii de la Cotroceni nu vor evalua nicidecum diversele posibilităţi de răspuns în funcţie de interesul naţional. Tot ce-i va interesa va fi să găsească soluţia cea mai avariantă pentru inamicii lor politici, icul pe care să-l îndese în fisura deja creată în USL până la fracturarea finală.

Ieri am spus că mutarea lui Ponta, pe lângă mult risc şi potenţial autodistructiv, a avut şi o calitate: surpriza. Acum vreau să rectific: ar fi avut această calitate, surpriza, dacă ar fi presupus, din partea adversarilor săi, un răspuns rapid.  Aşa însă, când aceştia şi-au luat un timp de gândire două luni pentru a reacţiona, avantajul elementului surpriză a fost anihilat. De fapt, şiret şi exploatând exact acest punct slab al planului încropit de Ponta, Traian Băsescu tace. Tace şi se delectează, cu un sentiment al revanşei mai viguros ca oricând, pipăind, dezmierdând, gustând cu vârful limbii multiplele continuări decisive pe care le are la dispoziţie.

Sunt aproape sigur că până la urmă trocul propus de Ponta va fi sau respins de la Cotroceni sau acceptat doar parţial, pentru jumătatea convenabilă a listei. Această din urmă posibilitate mi se pare cea mai probabilă deoarece ea ar putea împăca şi anumite orgolii (veto-uri) ale CSM (bine cântărite şi convenite dimpreună cu  preşedinţia) şi interesul ardent al lui Traian Băsescu de a-şi vedea înscăunaţi favoriţii, cu acte în regulă.

Mai trebuie să atrag atenţia asupra efectului devastator pe care o astfel de rezolvare a situaţiei l-ar avea asupra lui Victor Ponta?

Premierul încă mai are timp de o răzgândire reparatorie (pretextând, de pildă, presiuni de neignorat de la Bruxelles). Încă ar mai putea să se salveze cât de cât onorabil de la umilinţa majoră pe care i-o pregăteşte, încălzindu-se intens în clincheţit de cuburi de gheaţă, avidul după revanşă Traian Băsescu.

Mi-e teamă însă că Victor nu a depăşit complet condiţia de Victoraş şi, cu vanitatea câştigătorului de bătălii cu sabia de lemn, se va împletici lamentabil în acest război cu arme adevărate.

Contele de Saint GermainEditorialul de joiBasescu,Crin Antonescu,CSM,Ponta,razboi cu sabia de lemn,USLCrin Antonescu a remarcat ieri un lucru ce mi se pare esenţial în evaluarea situaţiei create de Victor Ponta prin gestul său intempestiv: “Premierul s-a pus astfel la mâna Preşedintelui. Va putea câştiga doar dacă va binevoi Băsescu”. Într-adevăr: acum Traian Băsescu îl poate juca după bunul său plac în...Blog politic si polemic