Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Pe măsură ce planeta devine tot mai populată, tot mai civilizată, vieţuirii noastre i se adaugă noi şi noi reguli sociale. Fiecare astfel de regulă ne mai ia o bucăţică din libertatea primordială, ne mai amână cu o secundă momentul  în care să putem spune: gata, a venit clipa să mă eliberez, să fac ce-mi place, să ascult şi de mine, nu doar de alţii. Nu sunt necesare acuităţi savante pentru a descoperi că omul de acum o mie de ani era mult mai liber decât cel de azi şi cu mult mai constrâns decât strămoşii lui de cu 2000 de ani în urmă.

Ne naştem visând să zburăm, crezând că spaţiul până la cer ne aparţine, şi apoi ne dăm seama, cu fiecare cerc adăugat trunchiului nostru, că avem de-a face cu cercuri ca de butoi, menite să ne încorseteze progresiv, să ne subjuge, nicidecum cu cercuri de apă expansive, îmbogăţitoare, eliberatoare.

Când greutăţile vieţii ne asaltează, când ambiţia destinului pare a fi aceea de a ne copleşi, de a ne pune la încercare limitele absolute ale rezistenţei noastre fizice sau morale, se activează ceva în noi care să ne dea curajul neabandonului, rămânerii în luptă.  Este gândul secret, aproape nemărturisibil, că, atunci când chiar nu vom mai putea suporta durerea torturii sau nedreptatea, ne rămâne ceva ce depinde doar de noi, ULTIMA LIBERTATE.

Pastila de cianură n-au inventat-o laşii ci temerarii.

Îl pot înţelege perfect pe Adrian Năstase, confruntat cu un duşman ce a sfidat tot timpul legile onoarei şi care, laş, s-a ascuns mereu în spatele forţei extraordinare a unor instituţii slugarnice. Nu a vrut să-i dea acestuia satisfacţia de a-l umili în public şi a apelat la ultima sa libertate, aşa cum uneori condamnatul, pe eşafod, îşi scuipă în faţă torţionarul. A ales să aibă el ultimul cuvânt, cu preţul vieţii proprii. Asta nu-i o alegere de dispreţuit. Şi nici supusă cenzurii exterioare.

Să ne luptăm pentru dreptul la ULTIMA LIBERTATE. Nimănui, nici chiar lui Cristian Tudor Popescu, nu trebuie să-i fie îngăduit a atenta la ea. Altfel riscăm ca din dar divin pentru unica fiinţă de pe lumea asta cu liber arbitru, viaţa să devină un diabolic supliciu.

Contele de Saint GermainPolemiceAdrian Nastase,Cristian Tudor Popescu,pastila de cianura,Traian Basescu,ultima libertatePe măsură ce planeta devine tot mai populată, tot mai civilizată, vieţuirii noastre i se adaugă noi şi noi reguli sociale. Fiecare astfel de regulă ne mai ia o bucăţică din libertatea primordială, ne mai amână cu o secundă momentul  în care să putem spune: gata, a venit clipa...Blog politic si polemic