Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

În fine, după multă vreme, Traian Băsescu a ajuns din nou în postura care i-a adus atâtea succese politice: aceea de combatant, alături de popor, împotriva puterii ticăloase. Odată cu instalarea guvernului Ponta şi, previzibil, cu deposedarea sa de prerogativele executive (pe care Constituţia nu i le acordase de fapt niciodată), Traian Băsescu îşi va putea dezlănţui  integral energiile războinice asupra celor ce-i vor capul.

Când s-a simţit mai în largul său şi când a fost mai eficient în lupta politică decât atunci când s-a putut prezenta electorilor drept un neînfricat  şi singuratic justiţiar, un opozant al administraţiei corupte, luptând cu pieptul gol şi verb mobilizator împotriva abuzurilor acesteia şi pentru binele obştii. “Singur împotriva tuturor”  pare a fi fost sloganul său, împrumutat de la un iubit club de fotbal, şi atunci când rodea stâlpii de susţinere ai guvernărilor Ciorbea şi Radu Vasile, şi când, ca primar al Bucureştiului, se văita de persecuţiile regimului Iliescu, şi, în fine, când ni se prezenta ca un fel de Corado Cattani gata a da un simultan de vitejie în încleştări cu tentaculele necruţătoare ale mafiei “naşului” Năstase.

Nu e greu de imaginat cât a suferit inchizitorul din el, pe vremea guvernelor Boc şi Ungureanu, primind, sub formă de informaţii confidenţiale, atâtea grenade ofensive de la servicii, cu potlogăriile camarazilor săi de jaf, şi neputându-le fructifica din simple motive de complicitate. A încercat să-şi defuleze clocotul  şarjând impotriva mogulilor, tonomatelor, presei disonante, dar efectele de seducţie asupra electorilor s-au dovedit derizorii.  Din înălţimile olimpiene ale lui “Băsescu – Zeus” s-a prăbuşit în hăul zmolit al lui “Băsescu – 8%”.

Şi totuşi nu sunt chiar atât de sigur că preşedintele va declanşa măcelul. Dacă ar fi avut la remorcă (sau la tractare) un partid cu măcar 20% susţinere populară, nu ar fi ezitat o clipă să scoată sabia. Aşa însă, ce să facă cu PDL-ul? Un tandem handicapat / însoţitor, cu roluri interşanjabile?

Cât despre ideea ridicării, peste noapte, a unei noi formaţiuni – partener, TB este prea animal politic, cum am mai spus, pentru a nu fi avertizat de instinct că în 8 luni o astfel de construcţie nu are nicio şansă în afară de aceea de a i se prăbuşi în cap, agravându-i şi mai mult situaţia.

În atari condiţii tot un instinct, cel de conservare, alăturat şireteniei native, s-ar putea să-i dicteze continuarea:  o coabitare prietenoasă cu noua putere (sau cu o jumătate a acesteia), încercarea adormirii pornirilor revanşarde din tabăra adversă.

Cum va fi, vom vedea curând. Eu unul, la acest moment, am un singur sfat către noii instalaţi: comandaţi de urgenţă, pentru fiecare minister, audituri independente, de terţă parte, pentru a şti exact ce vi se predă şi ce primiţi. Astfel veţi avea o necesară şi utilă situaţie de referinţă şi, în plus, vă veţi proteja de a fi făcuţi ţapi ispăşitori pentru ingineriile udriste ori igaşiste ori, în general, oranjiste, ce sunt în prezent în derulare şi care, tocmai prin aceasta, au un pervers potenţial de a vă exploda în palmares.

Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Nastase,Basescu,Boc,Ciorbea,PDL,Ponta,Radu Vasile,Ungureanu,ZEUSÎn fine, după multă vreme, Traian Băsescu a ajuns din nou în postura care i-a adus atâtea succese politice: aceea de combatant, alături de popor, împotriva puterii ticăloase. Odată cu instalarea guvernului Ponta şi, previzibil, cu deposedarea sa de prerogativele executive (pe care Constituţia nu i le acordase de...Blog politic si polemic