Andrei Pleșu – polarități subiective
Genul acesta de antiteză în oglindă ales de domnul Pleșu pentru ultimul său editorial din Dilema Veche, ca să spargă monotonia, Â produce efect doar la contraste mari. Când e folosit unde totul e interșanjabil, ca aici, dă impresia de făcătură. Și în loc să nască umor grotesc naște suspiciuni la buna credință. (mai mult…)
O lecție neînțeleasă
(Acest comentariu a fost propus pe forumul articolului lui Andrei Plesu din Dilema Veche, articol accesabil la adresa: #comment-37031) Deși s-ar zice că-și propusese să ne împărtășească o lecție primită, domnul Pleșu ne strecoară, cu aerul său memorialistico - Â rabinistic, o lecție predată. Despre una dintre jucăriile sale preferate care s-a cam defectat, Dilema Veche, și cam cum au ajuns pe cale de dispariție meșterii ce-ar putea-o drege din elanuri nemercantile. (mai mult…)
Și dacă, totuși”¦?
Vreau să vă propun un exercițiu de imaginație. Știu că vă va fi destul de greu să vă conectați la premisa lui dar închipuiți-vă pentru un minut că, următoarea declarație a lui Teodor Baconschi, făcută ieri, ar fi adevărată: (mai mult…)
Muștruluieli și pulsiuni
(Comentariu postat partial la editorialul lui Andrei plesu din Adevarul, intitulat "Tara lui Seremi", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) Nu intâmplător în textele curajoase ale lui Andrei Pleșu, acolo unde muștruluiește puterea, Â apare ca un laitmotiv, ca o scuză a pătrunderii pe contrasens, sintagma "libertate interioară". (mai mult…)
Et pourtant…
(Acest comentariu a fost propus spre publicare la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche intitulat "Indicatii pretioase", articol ce poate fi citit accesand linkul ) J'arracherai, sans une larme, sans un cri Les liens secrets qui dechirent ma peau Me liberant de toi pour trouver le repos Et Et n'aime que (Charles Aznavour "“ Et ) Citesc și eu forumurile articolelor domnului Pleșu. Uneori mai și scriu pe ele. Mi se par interesante, crude, colorate, vii, și peluză grobiană de stadion dar și tribună promițătoare de cenaclu, pe scurt, mi se par adevărate. Adevărate nu în sensul absolut ci pentru lumea pe care o reprezintă, lumea cititorilor lui Andrei Pleșu. De aceea sunt surprins să constat că pentru analiza acestei lumi, totuși complexă și care, în plus, mai este și pleșucentrică, autorul a optat pentru mijloace reducționiste: scara binară și tonul persiflant. (mai mult…)
Apoimâine
(Acest comentariu a fost postat la editorialul lui Mircea Cartarescu din EVZ intitulat "PDL in revenire", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) Domnul Cărtărescu se comportă uneori, azi de pildă, precum acei boxeuri care, după ce au fost bumbăciți bine de adversari, prind un moment de respiro și-și mai trag singuri câțiva pumni în cap, să se îmbărbăteze. (mai mult…)
Complicitatea sinelui
(Acest comentariu a fost postat la articolul lui Andrei Plesu din Adevarul, intitulat " Morala ca ideologie", articol ce poate fi citit accesand linkul Jung: Sinele este o entitate supraordonată Eului, incluzând nu numai conștientul și inconștientul, ci și "scopul vieții". Când, comentând relația în care se complace cu actuala putere antinațională, l-am numit pe domnul Pleșu "un colaboraționist de omenie", Dilema Veche m-a cenzurat contrapunându-mi argumente semantice iar mulți cititori m-au combătut reproșându-mi statura si statutul insuficiente pentru a-mi legitima o astfel de cutezanță de profanator. (mai mult…)
Andrei Pleșu și sistemele sale de valori
În ultima vreme domnul Pleșu ne copleșește cu un soi de înfumurare eclectică. Moralizează în stânga și-n dreapta cu o bosumflată lehamite, dar nu aplicând un sistem de valori oamenilor ci improvizându-și sisteme de valori după oameni. (mai mult…)