Lupta anticorupţie luată în custodie

În editorialul de azi din RL, doamna Alina Mungiu Pippidi deplânge lipsa de rezultate a luptei anticorupţie din România şi afirmă: “Momentul potrivit (pentru declanşarea unei adevărate revoluţii anticorupţie - ) e acum, pentru că nu mai poate întîrzia. E destul să te uiţi că rata investiţiilor s-a prăbuşit, elita noastră cea mai educată se transferă masiv spre alte economii, iar de criteriile inegrării în zona euro nu ne-am apropiat deloc, ca să îţi dai seama că nu mai ai ce face. Ce moment mai bun decît o coaliţie cu două treimi din scaunele parlamentare? Traian Băsescu luptă pentru ultima sa redută, PDL, şi nu e o piedică în calea unui asemenea program, nu se poate da vina pe el aici”. (more…)
continuare...

“Morganatica” mediocritate a “ziaristului” Turturică

Elementul distinctiv al lui Dan Cristian Turturică, idiotiarist la România Liberă, este că produce articole foarte lungi, cu bătaie foarte scurtă. Instruit să stea cu puşca la picior şi cu urechea la perete,  ordinele actuale îl împing la improvizaţii. Sa pară analitic şi credibil, adică misiune imposibilă. (more…)
continuare...

Meniu la parastasul puterii portocalii

Cine vrea să înţeleagă gândirea contorsionată din spatele ultimelor mişcări ale lui Traian Băsescu, are o soluţie foarte simplă: să-l citească pe Sebastian Lăzăroiu. Omul ăsta, prin faptul că dispreţuieşte la fel de mult ca şi preşedintele inteligenţa românilor, prin faptul că are imaginaţia de a născoci scenarii la capătul cărora orice pare a fi posibil, l-a subjugat total pe Traian Băsescu. (more…)
continuare...

Întrebări retorice

“Oamenii de valoare respectă valoarea”. Cum se neagă această utopie? Unii ar răspunde astfel: “oamenii lipsiţi de valoare nu respectă valoarea”. Fals. Pot exista şi oameni mediocri care să respecte valoarea. Negaţia corectă logic este următoarea: “Cine nu respectă valoarea nu are valoare”. (more…)
continuare...

Mihăieş şi vulpea turbată

(Comentariu postat la articolul lui Mircea Mihaies din EVZ intitulat "Blazonul patat de muste", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Articolul de azi al domnului Mihăieş mi-a amintit următoarea scenă. Eram la munte. Un grup de turişti privea amuzat spre liziera pădurii. Acolo, un urs şi o vulpe. Ursul, întors pe trei sferturi cu spatele la vulpe, părea că o ignoră. O supraveghea insă cu coada ochiului pentru că, la răstimpuri, vulpea îl ataca. Cu un rânjet fioros, cu un schelălăit strident, agonic, se năpustea spre el. Ursul bătea câţiva paşi în retragere şi atunci vulpea îşi schimba direcţia ca să-şi înfigă colţii, smucind din cap, în trunchiul celui mai apropiat brad. De ce nu-i dă ursul o labă, să o potolească? a întrebat cineva. Vulpea e turbată, a venit lămuritor, pe mai multe voci, răspunsul. (more…)
continuare...