Pe Traian Băsescu È™i Ion Cristoiu îi uneÈ™te minciuna groasă
Ion Cristoiu a publicat ieri, pe blogul lui, unul dintre cele mai proaste articole din ultima vreme (http://www.evz.ro/ce-se-ascunde-in-spatele-diversiunii-anaf-versus-antene-contracararea-unui-pericol-de-moarte-pentru-coruptii-din-romania-recuperarea-prejudiciilor-romania-lui-cristoiu.html).
Nu doar că textul este descurajant de lung, dezlânat, plin de repetiții inestetice și virgule puse aiurea dar totul dă impresia de încropeală, de improvizație, de siluire a logicii factuale de dragul unui soi de teribilism al senectuții, de refuz al propriului amurg.
Domnul Cristoiu susține fără vreo crampă de îndoială că, în cazul acțiunii ANAF împotriva trustului Intact, ““¦asistăm la o Diversiune ieftină, dar eficientă, la un Popor dispus să înghită orice găluÈ™că stricată, după care se vaită care diaree“ (nu mi-am permis să intervin asupra ortografiei originale a autorului). Diversiunea ar fi pusă la cale de cele două entități pomenite, ANAF și trustul Impact, care s-ar fi înțeles să reediteze scene din O Scrisoare Pierdută, într-o operațiune de prostire a plebei, ANAF pastișându-l pe Pristanda iar trustul Intact pe Cațavencu. Argumentația care urmează în articolul lui Cristoiu este pe măsura sforțării la care te supune o astfel de paralelă constipată (de-asta, probabil, Maestrul simte nevoia să apeleze la o metaforă laxativă și olfactivă precum cea cu gălușca stricată și diareea). Puțin mai jos, pentru a-și marca ascendentul asupra unei lumi derizorii, pe care el o are la degetul mic, cel cu unghie ascuțită, introduce în demonstrație și două personaje pe măsura sfredelitoarei podoabe cornoase: un polițist ce scuipă un șofer și un jurnalist care se urinează în plină stradă. Deh, riscurile mediului în care te dezvolți: când mahala împărățești, de mahala te molipsești.
Ion Cristoiu îÈ™i continua însăilarea suprarealistă, crezând că dă neantului din imaginația lui SF un sens: “ În aceste condiții, ciudățenia întruchipată de acțiunea în forță, de tip milițienesc, asupra Antenei 3, se dezleagă. Se dezleagă, repet, È™i dacă observăm că nici un orator de la Antena 3 n-a arătat cu degetul către Regim. S-au proclamat cu toții victime. O victimă presupune un Călău. Cînd a venit vorba de Călău, toți oratorii, la ordinele date de Mihai Gâdea, au scăldat-o. S-a ajuns astfel la absurdul tipic românesc: Toată lumea vorbeÈ™te de un abuz împotriva libertății de exprimare. Cînd se pune problema cine comite Abuzul, toată lumea ridică din umeri.“
Aici avem de-aface cu o minciună groasă, È™i anume că “nici un orator de la Antena 3 n-a arătat cu degetul către Regim”¦ Cînd se pune problema cine comite Abuzul, toată lumea ridică din umeri“. Dacă ar fi să cităm numai de câte ori a indicat Mugur Ciuvică SRI-ul È™i pe generalul Coldea ca fiind în spatele acestui abuz È™i ar fi mai mult decât suficient. Dar aceiaÈ™i vinovați au mai fost numiți în clar È™i de Dana Grecu È™i de Radu Tudor È™i de Mircea Badea, aÈ™a că domnul Cristoiu este clar că a dat-o rău de tot în mitomanie. De ce oare? Pentru că are un model pe care vrea cu tot dinadinsul nu doar să-l imite dar să-l È™i depăÈ™ească la aceasta insusire: Traian Băsescu.
Marele nostru Munchhausen în È™lapi nu-È™i plăteÈ™te degeaba lacheii. Îi pune să-i preia elucubrațiile È™i să le amplifice, să le înflorească, să le disemineze.
Traian Băsescu îl numeÈ™te pe Klaus Johannis “premierul de la Grivco“. Ion Cristoiu, zelos, supralicitează: “Klaus Iohannis a încheiat un pact secret cu Dan Voiculescu“.
Traian Băsescu debitează fără pic de jenă o minciună mai groasă decât obrazul său (ceea ce este, într-adevăr, o performanță): “Domnul Iohannis instigă la nerespectarea unei hotărâri judecătorești definitive, care are putere de lege, împingând-o în derizoriul unui act administrativ“. Noi È™tim foarte bine că hotărârea judecătorească invocată a fost întrutotul dusă la îndeplinire. Ea prevedea confiscarea unor clădiri È™i nu evacuarea lor după confiscare. Știe asta È™i Traian Băsescu dar nu o să se împiedice el de adevăr dacă interesele îi cer să mintă ordinar. Mai ales că È™tie ce susținere a tocmit să primească. Îi sare îndată în ajutor Ion Cristoiu, care rostogoleÈ™te enormitatea: ” Chiar dacă aÈ™a cum am scris È™i eu, heirupistă, acțiunea ANAF a dat curs unei sentințe judecătoreÈ™ti. [“¦] PreÈ™edintele invocă discuții pe care le-a avut cu factori de decizie despre aplicarea unei sentințe judecătoreÈ™ti. De cînd È™i pînă cînd preÈ™edintele intervine în aplicarea unei sentințe judecătoreÈ™ti?“
Exemplele ar putea continua dar concluzia e deja clara: Scaraotchi È™i-a tocmit isonar. Cine se aseamănă se adună.
Pe oamenii ăÈ™tia, Traian Băsescu È™i Ion Cristoiu, îi unesc multe È™i profunde betesuguri de caracter. Dar, de departe, cel mai mult în uneÈ™te minciuna groasă.
Comentarii prin Facebook:
Dle. Conte,
Articolul cu Basescu si Cristoiu mi se pare deplasat. Cristoiu este un personaj pitoresc al massmediei noastre. Faptul ca nu a manifestat solidaritate profesionala cu antenistii(de la care a si luat de-o ciorba mai demult) e reprobabil, dar tipic pentru el. Basescu e altceva.
Dar in toata chestia asta surpriza e Dl. Presedinte. Ma asteptam sa comentati.
Citesc È™i ma crucesc în JN: “Ex-șeful Fiscului, Gelu Diaconu, afaceri prin offshore-uri”. Îți sta mintea-n loc! Bai fraților, eu ma apuc cu mâinile de cap, trag niÈ™te tărie marca basescu È™i ma duc sa ma culc. Am senzația ca noi suntem din alt film. Cum a ajuns omul asta pe postul respectiv? Cine l-a numit? Lupul paznic la oi… ca si basescu, de altfel! Am înțeles ca a fost ofițer sri È™i apoi tot È™ef peste tot, dar chiar asa? Pai, sa nu ne mai miram de nimic! Dna, Ani, sri, sie, justiția independenta ce fac, îÈ™i fac siesta? Hehehe! Garfield, motanu de pe acoperiÈ™
Fără falsă modestie, încercarea mea de argumentare lucidă este chiar reușită. Da, hotărîrea judecătorească se termină acolo, nu și legea! Ori, legea spune că hotărîrea judecătorească trebuie și aplicată. Abia atunci dreptatea și rațiunea de a fi a legii se împlinesc, anume cînd ele își produc efectul. Altfel, totul rămîne în plan teoretic. Justiția este și trebuie să fie “oarbă”, dar ea nu poate avea orbul găinilor, adică nu poate a se opri la ieșirea din sala de judecată. Nu acolo se termină misiunea ei. Căci neînfăptuită, adică neaplicată, justiția rămîne demagogie pură.
Sînt de acord dacă se pune în discuție doar procedura de executare, care, și ea, trebuie să respecte cerințele legii. Aici, pot să accept că A3 are în parte dreptate. Dacă asta discutăm, e-n regulă. Pe mine mă contrariază ducerea discuțiilor din societate spre contestarea dreptului noului proprietar de a pune în execuție hotărîrea instanței și deturnarea controversei pe terenuri mișcătoare și politizare, cum că guvernul sau ANAF ori serviciile ori bășimea sau eschimoșii etc. ar încerca să bage pumnul în gura antenelor sau chiar să suprime dreptul la liberă exprimare. Este incorectă o asemenea viziune. Nu insist aici să argumentez. Pentru mine problema e simplă: legea trebuie să se aplice la fel pentru toți, fără excepție – strungar sau ziarist, om liber, cu 6 lei în buzunar, sau om legat, cu 60 de milioane coco la manșete, comunist sau golan, procuror sau agent secret și tot așa.
Dacă avem respect față de lege, ne vom conforma, dacă nu, nu. Și-atunci, vom continua să ne păruim la nesfîrșit, să ne dezbinăm și mai mult pe zi ce trece. Nimic nu ne mai unește, la nimic nu ne mai solidarizăm. Nici măcar, iată, în recunoașterea și acceptarea cu serenitate a principiilor de drept. Vă spun, pe drumul acesta, statalitatea românească – ea însăși o instituție de drept! – se îndreaptă hotărît spre dezintegrare. Păcat, mare păcat…
Voi, pupinbăsiÈ™tii, aveți un mod EXTREM de original în privința interpretării legii. Dacă vă convine, o aplicați litera legii, adesea împotriva spiritului legii, iar dacă nu, treceți peste lege asemeni securității staliniste. În fond, legea este pentru voi un simplu instrument, dacă e util, îl băgați la înaintare, dacă nu, folosiți alte instrumente.
Dacă exista vreo urmă de respect pentru lege, Băsescu era terminat în 2012, dcă exista vreun respect față de lege, Morar era la pârnaie, nu la CCR, dacă exista vreun respect față de lege, Pârțuleț È™i Ghica erau out din CSM, iar astăzi CSM-ul ar fi fost curățat de securiÈ™ti… dacă…dacă…dacă…
Iar tu, dacă ai fi avut vreo urmă de bun simț, n-ai fi intervenit după înlănțuirea de infracțiuni a mafiei securiste să ne spui nouă ce ar fi trebuit să facă victimele mafiei securiste, singura entitate din mediul public care a avut curajul să se ia de guler cu mafia securistă.
Deci, M A R Ș!!! :)))
“Noi È™tim foarte bine că hotărârea judecătorească invocată a fost întrutotul dusă la îndeplinire. Ea prevedea confiscarea unor clădiri È™i nu evacuarea lor după confiscare”.
Iertați-mă, și ce argument este ăsta, în favoarea cui? “Întrutotul”, înseamnă ca beneficiarul, în cazul de față proprietarul, să se prevaleze de hotărîrea judecătorească ȘI în drept ȘI în fapt, ȘI în litera Și în spiritul ei. Instanța nu putea să hotărească mai mult decît a hotărît, căci nu era dreptul ei s-o facă! Ce trebuia adică, să-l oblige pe (noul) proprietar să facă într-un anumit fel cu patrimoniul său? Stă în dreptul inalienabil al proprietarului să facă ce crede de cuviință cu bunul său – să-l vîndă, să-l păstreze, să-l închirieze, să nu-l mai închirieze etc. Atenție, însă: Intrarea pe o proprietate fără consimțămîntul posesorului sau REFUZUL DE A O PÄ‚RÄ‚SI cînd acesta i-o cere, constituie infracțiune și se pedepsește conform legii. Din momentul în care făptuirorul nu se supune somației de părăsire a proprietății, se intră pe un palier infracțional cu un grad mai ridicat de pericol public, reprezentat prin infracțiunea de “ocupare abuzivă”, situație în care victima agresiunii, proprietarul, poate apela, în condițiile legii, inclusiv la mijloacele de evacuare forțată a cotropitorului! Apoi, drept ar fi să îi solicite acestuia în instanța judecătorească despăgubiri materiale cu titlu de daune interese… Dar, cum la Românica respectarea legilor se face cam pompieristic, cu heirupism, cum ar zice neamțul, nimeni nu știe sigur cum se va sfîrși povestea Atrei.
Apreciez incercarea de argumentare lucida. Afirmati ca hotararea nu putea sa contina mai mult decat contine, adica confiscarea. Recunoasteti deci ca aici se termina hotararea judecatoreasca, care, prin confiscare, a fost dusa la indeplinire. Ce face noul proprietar (statul) cu bunul confiscat spun alte reglementari, specifice. Care, deasemenea, trebuie respectate de parti. Aceste reglementari dau anumite drepturi (cum este dreptul de preemtiune) si chiriasului de la momentul confiscarii. Aceste reglementari stabilesc si pasii ce trebuie urmati daca se doreste evacuarea locuintei. Daca pasii acestia nu sunt respectati, chiriasul are si el dreptul sa-si apere in justitie drepturile. Asta este situatia de fapt de aici. De mai mult de un an, A3 cere noului proprietar sa-si precizeze pozitia legala, decizia (vrea sa inchirieze, sa vanda, sa evacueze) iar acesta nu da niciun raspuns, desi exista termene limita impuse de lege pentru raspunsuri. Acum, brusc, dupa atata timp, da direct somatie de evacuare in 5 zile, imposibil de pus in practica, amenintand cu taierea utilitatilor. Aici este abuzul autoritatilor. Daca ar fi existat un raspuns clar, la corespondenta A3, ca statul doreste evacuarea chiriasilor, conform procedurilor legale, si chiriasi s-ar fi opus, abia atunci somatia asta de 5 zile se justifica.
Pentru toti basistii, cretini in gandire ca doar de aceea sunt basisti care posteaza si aici. In nici o tara civilizata o afacere privata ce-si plateste la zi impozitele si are mii de angajati nu e aruncata in strada in 5 zile doar pentru ca asa vor sefii serviciilor secrete si al parchetului general. Cu alte cuvinte, statul roman isi taie singur ca un imbecil sursele de finantare, doar pentru a-i da satisfactie lui Basinescu care isi doreste de mult inchiderea trustului de televiziune tocmai pentru ca Antena3 a difuzat clipul in care Mircea declara c-a luat morman de la Bercea ca sa-l scape din inchisoare. In timp ce sunt o multime de trusturi de presa si televiziune care de ani buni nu-si platesc impozitele la stat cu complicitatea mafiota a celor de la ANAF. Daca pricepeti cele scrise e bine, inseamna ca mai aveti o speranta de salvare, daca nu sunteti irecuperabili si veti ramane cretini patentati pana la moarte. Basca ca Antena3 a platit 325 milioane de euro bugetul statului in ultimii 10 ani de functionare exact valoare flotei mineraliere a Romaniei ciordita de Basinescu Traian care isi mananca pensia nesimtita in loc sa mediteze acum in spatele gratiilor, escrocul mafiot care a jumulit o tara intreaga fiind lasat in libertate chiar de cei care au condus si conduc acum DNA, recte Daniel Morar si Vacuta Kovasita.
@ Draga Gelule
Antenele nu sunt primele
Isi mai aduce cineva aminte de desantul de la Lukoil cand au vrut sa puna sigiliu pe conductele rafinariei doar pentru ca DNA deschise-se actziune in intantza ?
Mi stie cineva ceve despre mersul procesului ca au trecut deja 14 luni de atunci ?
Aceiasi metoda acelasi mecanism aceiasi angajatzi .
Atunci ce ai zis ?
Atunci nu tot asa “in nici o tara civilizata o afacere privata ce-si plateste la zi impozitele si are mii de angajati nu e aruncata in strada in 5 zile doar pentru ca asa vor sefii serviciilor secrete si al parchetului general.”
atunci s-a pus pavaza Ponta si s-a umplut de rahatzi
acuma cine sa se opuna abuzului interesat si comandat ?
ciolos ?
bruxeless-ul ?
anmbasada USA ?
Normal că tot pupinbăsiÈ™tii urlă după mama Rusia.
Numai în campaniile electorale cântăm Iliescu, minerii, Moscova.
Nicule, sub aspect strict formal nu cred ca ai dreptate. Legea le ofera Antenelor un drept de care ei nu sint de acord sa fie deposedati: dreptul de preemtiune. Iar proprietarul incearca sa-i impiedice de la exercitarea acestui drept. In vederea valorificarii lui, Antenele au cerut, in nenumarate rinduri, precizarea intentiei proprietarului cu privire la soarta imobilelor, iar acesta a refuzat orice raspuns, impiedicind astfel desfasurarea normala – si legala – a lucrurilor. Reaua credinta este aici evidenta, si imputabila.
Mai departe, sub aspect practic, e limpede ca un proprietar care cere cu tot dinadinsul plecarea “intrusului” vrea sa faca ceva cu respectivul imobil, SAU NU VREA CA ANTENELE sa faca ceva cu el. Cum a refuzat de atita vreme sa anunte ce vrea sa faca el, mai ramine doar varianta ca nu vrea sa faca ceilalti. Pe scurt, pumnul in gura Antenelor. Tocmai acum, in preajma unor alegeri pe care unii “jurnalisti” le numesc electorale!!
Mai ramine sa ne intrebam, pragmatic, “cui prodest”?
Corect!
Cand am remarcat, cu ani in urma, ca Delirul, desi se citea pe nerasuflate, e cea mai slaba creatie literara a lui Marin Preda (sunt subiectiv, stiu, dar fiind crescut de generatii in sera bucuresteana, imi e foarte greu sa apreciez literatura satului, indiferent de cine e scrisa, nu inteleg contextul, asa ca aprecierile la cealalta opera a lui Marin Preda o aveam din critica literara), un om avizat mi-a servit explicatia: omul nu scria cu informatiile si umorile sale si se grabea sa le puna pe hartie. Acum sa nu exageram: nu se ridica Cristoiu la nivelul ala, nici in vise, dar mi-am amintit, citindu-i scriitura, ca n-am ficat sa-l si ascult, exact explicatia asta. Nu erau informatiile lui si nici razboiul sau. Am incercat, ani de zile, sa-l creditez cu o oarecare bunacredinta: imi place, uneori, sa cred ca oamenii sunt chiar ce par a fi, numai ca domnul Cristoiu a facut praf toata imaginea aia pe care incearca sa ne-o bage pe gat:independentul aparator al libertatii de exprimare. Aparatorul lui Silviu Manastire de saptamana trecuta, cel (singurul!) care a sarit la gatul lui Basescu, sare acum ca postacul platit de Udrea, cu limbaj gros si exprimare proasta, un individ pus sa scrie repede ceva “in acest sens”. El si Basescu, inseparabili, legati de agenda unei parti a binomului si ca om de cultura ce se vrea, poate stie cui ii apartine indemnul:”Suie-te pe scaun, sa-ti dau o palma!”. De la mine, un neofit, doar o constatare; V-ati c__at imprastiat domnule gazetar!