Cu Băsescu sau împotriva lui?
 (Comentariu postat partial la articolul lui Dinu Patriciu din Adevarul, intitulat : Abureli macroeconomice", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Marele merit al articolului de azi este titlul: "žAbureli macroeconomice"! El caracterizează perfect saptamanalele lui DP de la această rubrică. Nimic concret, nimic aplicabil imediat, nimic revelator, doar generalități și idei împrumutate din lumi complet diferite de a noastră.  Afirmația autorului cum că "žsingurele lucruri care ne lipsesc sunt viziunea și curajul" îmi amintește de modestia pretențiilor adolescentului Balzac care își dorea doar 3 lucruri de la viață: iubire, glorie și bani. Doar atât. O nimica toată, nu-i așa? (mai mult…)
Între relativ și absolut
(Acest comentariu a fost partial postat la articolul din Adevarul al lui Dinu Patriciu intitulat "Capitalismul e de vina", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Domnului Patriciu îi place să opereze cu absolutul. Pentru simplificare ori, poate, pentru a sfida monotonia și mărginirea din analiza matematică. Îi amintesc însă pe această cale că totul este relativ. Absolutul este doar o aspirație de convergență. De care, în cel mai bun caz, Â te poți apropia oricât, fără însă a-l (a o) putea atinge vreodată. (mai mult…)
Domnului Liviu Antonesei, cu prietenie
(Comentariu publicat partial la articolul lui Liviu Antonesei din Adevaru, intitulat "Evolutii politice?", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Editorialiștii ziarului hermafrodit Adevărul îmi apar ca două echipe pestrițe de țapinari cu pixul, încleștate într-o competiție, în văzul lumii, de "tras sfoara". Comicul situației este dat de contrastul dintre învârtoșații micuți, cu izmene lungi și trucuri stilistice de amețit adversarul (Pleșu, Cristoiu) și malacii cu mușchi de plastilină opintindu-se și icnind fie în stil rustic, de strunit cireada la pășunat (Grigore Cartianu), fie fără niciun stil, pe principiul "stilul e omul" (Dinu Patriciu). (mai mult…)
Dinu Patriciu „“ utopie sau premeditare?
De când are ziar și editorial, domnul Patriciu s-a specializat în a susține, cui se mobilizează să-l citească, lecții de politici economice alternative. Lipsit complet de stil, dar nu și de idei, vine săptămână de săptămână la catedra propriei publicații și, cu un aer blazat, cu un verb obosit de neexercițiu, începe să expună teorii despre fenomene mondiale ori, în cel mai aplicat caz, europene. (mai mult…)
Un comentariu excelent
La editorialul lui Andrei Plesu din Adevarul de azi a fost postat un comentariu excelent, pe care vreau sa vi-l prezint, adaugand felicitarile mele autorului (pe care nu-l cunosc). (mai mult…)
Și gentlemenii scuipă
(Comentariu postat la articolul lui Andrei Plesu din Adevarul, intitulat "Ziaristica", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Când un bărbat cu pretenții de gentlemen ajunge, din parapon, să jignească în public o femeie, zicând despre dânsa că este prost crescută, prima impresie pe care o degajă este aceea a unei revanșe față de ceva din bărbăția lui pe cale de a se veșteji. Apoi, când se inspiră din limbajul lăptarilor, "coniță", Â pentru a încerca să vândă ca smântână groasă zerul unei mojicii, tot ce reușește să ne transmită este o avansată stare de confuzie față de propriul statut. Și totul, TOTUL, pentru a se amăgi că a avut dreptate atunci când s-a înșelat.
Vocea Americii
În general bogații sunt curtați pentru că nu lucrează cu mărunțiș. Ce e după virgulă rotunjesc, cu generozitate, in sus. Există însă un nivel al bogăției peste care nu mai lucrează nici măcar cu bani mari. Le ajunge imaginea. Vă amintiți nuvela lui Mark Twain "Bancnota de un milion de lire sterline"? Era suficient ca posesorul acelei bancnote să o arate, să o prezinte spre plată, ca toate să i se ofere pe gratis. (mai mult…)
Et pourtant…
(Acest comentariu a fost propus spre publicare la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche intitulat "Indicatii pretioase", articol ce poate fi citit accesand linkul ) J'arracherai, sans une larme, sans un cri Les liens secrets qui dechirent ma peau Me liberant de toi pour trouver le repos Et Et n'aime que (Charles Aznavour "“ Et ) Citesc și eu forumurile articolelor domnului Pleșu. Uneori mai și scriu pe ele. Mi se par interesante, crude, colorate, vii, și peluză grobiană de stadion dar și tribună promițătoare de cenaclu, pe scurt, mi se par adevărate. Adevărate nu în sensul absolut ci pentru lumea pe care o reprezintă, lumea cititorilor lui Andrei Pleșu. De aceea sunt surprins să constat că pentru analiza acestei lumi, totuși complexă și care, în plus, mai este și pleșucentrică, autorul a optat pentru mijloace reducționiste: scara binară și tonul persiflant. (mai mult…)
Pledoaria unui rinocer
(Comentariu postat partial la articolul lui Andrei Plesu din Adevarul intitulat " O nedumerire", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Nu știu când o fi simțit domnul Pleșu pentru prima oară că-l doare capul, in centrul frunții, ca apoi să descopere, pipăindu-se timid, micul cucui, rădăcina uriașului corn de azi. (mai mult…)
Un limax balosindu-ne aerul si apa !
(Acest comentariu a fost postat la cel mai imund articol citit de mine in ultima vreme in presa romaneasa. Se numeste " Sindromul Sobaru" si a fost publicat azi in Adevarul lui Dinu Patriciu) Ce nemernic! Ce limax băloșindu-ne aerul și apa, acest Cartianu! Ce coadă de topor asmuțită să spargă mituri într-o țară cu mituri cât să le numeri pe degete. (mai mult…)