Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Acest comentariu a fost partial postat la articolul din Adevarul al lui Dinu Patriciu intitulat “Capitalismul e de vina”, articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.adevarul.ro/dinu_patriciu_-_opinii/Capitalismul_e_de_vina_7_567613238.html)

 

Domnului Patriciu îi place să opereze cu absolutul. Pentru simplificare ori, poate, pentru a sfida monotonia şi mărginirea din analiza matematică.

Îi amintesc însă pe această cale că totul este relativ. Absolutul este doar o aspiraţie de convergenţă. De care, în cel mai bun caz,  te poţi apropia oricât, fără însă a-l (a o) putea atinge vreodată.

Fraza pe care o bolduieşte ca subtitlu al articolului său de azi şi pe care ne-o propune ca o chintesenţă a propriei gândiri economice este, de aceea, şi logic şi factual eronată.

Va fi de ajuns să  invalidăm comparaţia la care autorul apelează pentru a-şi coborî sentenţiozitatea din ceruri pre pământ, şi astfel vom pulveriza, pur şi simplu, pretenţia de adevăr a afirmaţiei de bază conform căreia “nu poate exista o piaţă liberă controlată guvernamental”.

 

“Un om nu poate fi jumătate liber şi jumătate sclav”? Dar pasagerii de pe Titanic? Oare unii dintre ei, cei mai bogaţi, nu se puteau considera liberi? Şi totuşi nu au fost în acea împrejurare “sclavii” destinului care a acţionat prin mâna unui comandant incompetent şi prin intermediul unui vehicul ale cărui dimensiuni uriaşe înghiţeau cu totul sfera de libertate a fiecăruia dintre ei în parte?

Pe imensul vehicul al economiei globalizate, noţiunea de “piaţă liberă” devine aproape un oximoron. Cam asta demonstrează şi Roubini atunci când vede salvarea capitalismului actual, dramatic şubrezit de criză, prin măsuri intervenţioniste de revigorare a pieţei. Dar a unei pieţe care, evident, în atari condiţii numai liberă nu se mai poate numi.

Domnul Patriciu renunţă la libertatea unei gândiri adaptată realităţilor lumii de azi, în convulsii, pentru a se înfăţişa, încă o dată, ca sclav al propriilor prejudecăţi de manager de succes pe timp de pace. Devine astfel tocmai ceea ce susţinea că nu există, adică un om “pe jumătate liber şi pe jumătate sclav ».

În vremuri normale, calme, cu echilibre macro consolidate, un capitalism cu piaţă liberă, total lipsită de interferenţe guvernamentale, este, pot fi de acord, soluţia optimă de creştere economică, de progres social sănătos. Statul minimal ar putea fi comparat în acest caz cu un arbitru de fotbal discret, cunoscând şi aplicând bine regulamentul, dar lăsând jucătorii să fie în prim plan, să facă spectacol, să încânte tribunele.

Când însă, de la o scânteie, jucătorii încep să se încaiere, arbitrul trebuie să intervină cu autoritate, să devină drastic, pentru a stopa escaladarea conflictului. Altfel s-ar putea ca spectatorii furioşi să invadeze terenul şi atunci totul poate degenera.

Ultimul paragraf al articolului pare rupt de rest, dar o ruptură în bine. Plonjeul în concretul românesc, atât de rar la Dinu Patriciu, îl ajută să dreagă la sfârşit impresia că ar vorbi din amvon, detaşat şi inspirat din textele altora. Într-adevăr, în timp ce Banca Naţională s-a concentrat aproape exclusiv pe ţinerea sub control a inflaţiei, economia privată din România moare de inaniţie. Slăbiciunea este însă atât de mare în anumite sectoare încât nici până la cantina cu supa săracului nu se mai pot deplasa. Doar nişte transfuzii le-ar mai putea pune pe picioare, dar cine să le mai aplice în condiţiile statului – arbitru visat de Dinu Patriciu?

Contele de Saint GermainEditorialePolemiceabsolut,Adevarul,Banca Nationala,Capitalismul e de vina,Dinu Patriciu,relativ,Roubini,Titanic(Acest comentariu a fost partial postat la articolul din Adevarul al lui Dinu Patriciu intitulat 'Capitalismul e de vina', articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.adevarul.ro/dinu_patriciu_-_opinii/Capitalismul_e_de_vina_7_567613238.html)   Domnului Patriciu îi place să opereze cu absolutul. Pentru simplificare ori, poate, pentru a sfida monotonia şi mărginirea din analiza matematică. Îi amintesc însă...Blog politic si polemic