Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Subiectiv: Traian Băsescu reprezintă cea mai mare calamitate ce s-a abătut asupra României și românilor din 1990 încoace. Mai mare decât mineriadele lui Ion Iliescu, mai mare decât criza dezlănțuită în 2008, mai mare decât inundațiile, cumulate, din timpul mandatelor sale.
Obiectiv: Edificarea dictaturii și mafiei băsiste nu ar fi fost posibilă fără precedentul de partid – stat creat de PSD, fără modelul și moștenirea consolidată în materie de corupție și baronime locală rămase de pe urma regimului Adrian Năstase.
Subiectiv: Nimic nu este mai important, la nivelul mizelor politice interne, decât eliberarea țării de blestemul Traian Băsescu, de pecinginea portocalie ce ne-a învrăjbit, ne-a sleit și ne-a compromis pentru mult timp de-acum incolo convalescența post comunistă.
Obiectiv: Răul nu are superlativ. Când lutul unui stat a fost scobit, decenii la rând, în folosul lupilor ce pradă stâna, orice înlocuire păstrând șleaurile și schimbând doar prădătorii va păcătui prin perfecționarea răului anterior. Miza politică internă cea mai importantă este blocarea șleaurilor răului trecut și prezent, forțarea impracticabilității lor viitoare; dacă nu definitiv măcar până apucă și binele să prindă ceva rădăcini.
Subiectiv: „Tot ce-mi doresc e să să mă văd odată scăpat de Băsescu. De acest diavol ce pozează-n alb. Să vină oricine în locul lui: și Ponta și Antonescu și Obama și Putin și Vadim Tudor și Dan Diaconescu, numai să-mi crape coșmarul cu chel și rânjet și să mă-ntorc la vise odihnitoare. A fost prea mult, prea greu, prea rușinos, prea de tot”.
Obiectiv: În decembrie, oricum, Băsescu pleacă. Din moment ce nimeni nu are de gând să-l debarce mai devreme, energiile trebuie canalizate dominant spre cum să facem ca ploșnițăraia oblojită de el pentru a suge acest popor de cheful de viață și de vigoarea ripostei, ca sistemul de tortură fizică și psihică pe care-l lasă în urmă ca pe niște fântâni otrăvite, să nu fie preluate și desăvârșite de urmași întru batjocorirea totală a celor ce încă mai rezistăm pe-aici, pe unde ne-am născut.
Subiectiv: Mi-e teamă de năravurile pesediste, de ADN-ul acestui Haplea ce se trezește, hămesit, după un lung somn de boală. Cum să sper în bunele sale intenții când am fost martor la hulpăvia cu care a înșfăcat din farfuria liberalilor Ministerul Justiției, la ghionții pe care i-a aplicat acelorași liberali pentru a-i îndepărta de la Buget, de la 2 ¼, de la Marile Proiecte și, în final, din patul conjugal al USL? Cum să nădăjduiesc că nu va lustrui în continuare șleaurile baronilor săi locali (de groaza cărora ne-am năpustit în 2004, ca turma-n prăpastie, să-l votăm pe Necuratu”™) perfecționându-le pentru hoție, pentru creșterea rentabilității de partid și de clan? Cum să-l votez sub pretextul că „el, PSD, se luptă cu Băsescu”când văd cu durere cum nu întreprinde nimic concret în acest sens în parlament dar, în schimb, subjugă televiziuni, face totul pentru a-l scoate din politică pe Crin Antonescu și promite, deja, hrăpăreților săi stipendiatori din teritoriu, cauționări în fața justiției, acțiuni la porturi și autostrăzi cu dedicație?
Obiectiv: Tăvălugul PSD este de neoprit. Pe zi ce trece, privilegiile guvernării,,forța semnăturii pe bani de la buget, magnetismul exercitat de putere asupra oportuniștilor, televiziunile partizane, toate acestea înclină balanța într-un mod din ce în ce mai alarmant către o singură tabără: aceea a lui Ponta, Oprea, Voiculescu, Hunor. Dacă efectul acestei exclusivități ar fi zdrobirea lui Traian Băsescu, a monstruosului sistem clădit de acesta pe frică, șantaj și oportunism fără principii, m-aș declara răzbunat. Și poate chiar și împăcat. Răzbunat însă nu mă pot simți de vreme ce Băsescu lovește în continuare cu Kovesi, cea numită de Ponta; iar de împăcat nici nu poate fi vorba, când se prefigurează în această avalanșă a restaurației înlocuirea unui partid – stat, sleit de propriile excese, cu un alt partid-stat clocotind de elanuri recuperatoare. Un PSD dând și primul ministru și președintele țării va însemna o grabnică înflorire a „nostalgiei după Băsescu”, cu toate urmările catastrofale ce derivă de aici.
Subiectiv: Voi vota cu PNL. Există ceva în mine care mă face să fiu solidar cu Crin Antonescu și chiar cu îmbățoșările lui păguboase. Este vorba de un anume atașament față de niște limite ale compromisului, îndeajuns de largi ca să nu indice un doctrinar constipat dar și îndeajuns de strâmte ca să evite detestarea de sine. Aceste limite ale compromisului nu au neapărat legătură cu performanța. Ba, uneori, cum se pare că va fi cazul și cu Crin Antonescu, chiar o subminează.
Obiectiv: Crin Antonescu greșește din ce în ce mai des. S-a obișnuit să i se acorde spațiul și timpul necesare stilului său de oratorie arborescentă. Iar acum, când este drastic restricționat la mediatizare, nu știe să se adapteze. Discursul său, bun când este prezentat integral, se dovedește foarte vulnerabil la trunchieri pricinuite de criza de timp sau de reaua intenție a comunicatorilor. Să spui „când eu voi fi președinte, Victor Ponta o să-l regrete pe Traian Băsescu” este o gafă cu mult mai costisitoare electoral decât principala ei contracandidată „dacă voi ajunge președinte Victor Ponta nu va mai fi prim ministru”. Degeaba, în discursurile din care au fost extrase, aceste declarații au fost urmate de explicații spirituale și argumentări ce schimbă radical în bine sensul dorit de orator. Inamicii au știut să le scoată din context și să le exploateze.
Subiectiv: sper ca la alegerile europarlamentare echipa PNL să obțină peste 20% și Crin Antonescu să-și continue cursa pentru prezidențiale până la finala cu Victor Ponta.
Obiectiv: la eforturile de scoatere din scenă a lui Crin Antonescu și de rupere a PNL în facțiuni centrifuge, momite spre cei doi poli de putere cu influență statală (PSD și PMP) pun umărul, în prezent, forțe atât de puternice și determinate încât devine foarte probabil un dezastru liberal la europarlamentare urmat de o regrupare de trupe în două mari blocuri: roșu și portocaliu. În acest caz, finala de la prezidențiale va fi una câștigată de Ponta (împotriva oricărui contracandidat), dacă, nu cumva, DNA va decide altfel printr-un cartonaș roșu arătat, la momentul oportun, cui trebuie.

Contele de Saint GermainEditorialeADN,Adrian Nastae,Barack Obama,Codruta Kovesi,Crin Antonescu,Dan Diaconescu,Dan Voiculescu,Gabriel Oprea,Haplea,Ion UIliescu,Kelemen Hunor,PMP,PSD,Vadim Tudor,Victor Ponta,Vladimir PutinSubiectiv: Traian Băsescu reprezintă cea mai mare calamitate ce s-a abătut asupra României și românilor din 1990 încoace. Mai mare decât mineriadele lui Ion Iliescu, mai mare decât criza dezlănțuită în 2008, mai mare decât inundațiile, cumulate, din timpul mandatelor sale. Obiectiv: Edificarea dictaturii și mafiei băsiste nu ar fi...Blog politic si polemic