Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Un om care ne invadează traumatizant zilele folosind canale neconvenţionale de asalt, cum ar fi un recurs încăpăţânat  la tuşele caricaturale ale românului deformat de istorie ori o mână strecurată permanent şi univoc în buzunarul cu bănuţii de subzistenţă,  face toate acestea cu un permanent surâs pe chip, dar nu cu un surâs de simpatie ci cu unul de ripostă. El ştie că, din toate părţile, privirile îndreptate spre el sunt azi încărcate fie cu ură, fie cu teamă şi atunci nu-şi foloseşte zâmbetul izvorât  din căldura sufletului ci pe acela, irepresibil, ţâşnit din sminteala sfidării.

Am găsit un text memorabil, care face analiza acestui surâs nu plecând de la cunoaşterea emiţătorului ci de la cazuistica psihiatrică. Vă prezint în continuare acest text, provocându-vă la recunoaşterea autorului. Am schimbat doar titlul, pentru a nu vă da, mură-n gură, răspunsul.

 

Posibil test de nebunie

Ca să ştiţi dacă cineva este sau nu pândit de nebunie, nu-i nevoie decât să-i examinaţi surâsul. Vi se pare a desluşi în el o urmă de stânjeneală? Improvizaţi-vă atunci fără teamă psihiatru.

Este suspect surâsul ce nu aderă la o fiinţă şi pare a veni de aiurea, de la altcineva; şi vine într-adevăr de la un altul, de la dementul care aşteaptă, se pregăteşte şi se organizează înainte de a se declara.

Lumină fugară emanată din noi, surâsul nostru durează cât trebuie să dureze, vără a se prelungi dincolo de prilejul sau de pretextul care l-a provocat. Cum nu zăboveşte prea mult pe chipul nostru, abia ce-l observi: el aderă la o anumită situaţie, epuizându-se instantaneu.

Celălalt surâs, cel suspect, supravieţuieşte evenimentului care l-a născut, întârzie, se perpetuează,  nu ştie cum să dispară. La început ne solicită atenţia, ne intrigă, apoi ne stânjeneşte, ne tulbură şi ne obsedează. Degeaba încercăm să facem abstracţie de el sau să-l respingem; ne priveşte şi-l privim. Nici un mijloc de a-l eluda, de a ne apăra împotriva forţei sale de insinuare. Senzaţia de nelinişte pe care ne-o stârnea se amplifică, se adânceşte si se preschimbă în frică. El, în schimb, neputându-se încheia,  se dezvoltă parcă desprins şi independent de interlocutorul nostru: surâs în sine, surâs înfricoşător, mască ce-ar putea acoperi orice chip: de pildă, al nostru.

Contele de Saint GermainCrochiul de martidespre suras,rade rade rade,test de nebunie,text memorabilUn om care ne invadează traumatizant zilele folosind canale neconvenţionale de asalt, cum ar fi un recurs încăpăţânat  la tuşele caricaturale ale românului deformat de istorie ori o mână strecurată permanent şi univoc în buzunarul cu bănuţii de subzistenţă,  face toate acestea cu un permanent surâs pe chip, dar...Blog politic si polemic