Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 5]

Florin Iaru face parte, ca şi Valentin Stan, din specia agitaţilor zgubilitici (n.a. – zgubilitic: dus cu sorcova, cf. dicţionar de limbaj colocvial). Nu pot să-i privesc  ieşirile intempestive de la televizor fără o crispare în abdomen, fără sentimentul de disconfort pe care ţi-l dă imaginea unor degete, trepidând de parkinson, ce se chinuie să vâre aţa în ac.

Mimică de puştan în faţa oglinzii admirându-şi primele tuleie, gestică de cocoşel ţopăind şi bătând din pinteni, exclamaţii stridente de chivuţă căreia i-a scăpat basmaua în căldarea cu var.

Scriu despre el acum pentru că, la comportamentul pueril şi uşor isteroid cu care aproape mă obişnuisem, i s-a adăugat de-o vreme (cam de când cu iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu) o schimbare de atitudine şi de mesaj, o deviere spre portocaliu.

Prima dată am observat asta la o emisiune în care Monica Macovei, prin telefon, îşi debita gulgutele despre lovitura de stat. Vorbea la foc continuu, respirând ca sopranele, să nu piardă tempoul,  şi ori de câte ori cineva din studio încerca să intervină pentru o replică, domnia sa se făcea că nu aude şi turuia mai departe.

La un moment dat, după vreo cinci minute de peroraţie fără punct şi virgulă a procuroarei, a luat cuvântul, exasperat, Victor Ciorbea. Era în platou alături de moderator şi de Florin Iaru şi încerca din nou, după mai multe tentative nereuşite,  să răspundă aberaţiilor tocmai rostite. Doamna Macovei însă nu se oprea. Pentru câteva secunde, discursurile celor doi s-au suprapus. Până când a intervenit un al treilea, dar nu moderatorul, cum v-aţi fi aşteptat,  ci domnul Iaru. Ca să facă  ce credeţi? Să ţipe la Victor Ciorbea şi să-l muştruluiască pentru că nu e politicos şi nu lasă o doamnă să vorbească.

După  ce doamna Macovei a catadicsit, în fine, să se oprească, şi a închis, Florin Iaru şi-a continuat răfuiala din platou cu Victor Ciorbea.  Ca să îl enerveze cu şi mai mult spor, nu doar că s-a lăsat pradă surescitării sale de puber cu hachiţe dar s-a transformat şi în continuatorul de mesaj al antevorbitoarei. Cool, nu?

Mi-am adus aminte de această secvenţă aseară,  când domnul Iaru şi-a mai dat o dată în petec.

Era la RTV, unde Cătălin Striblea prezenta imagini cu declaraţii bizare ale lui Traian Băsescu.  Venise la rând scena în care Băsescu – Căpitanul de pe Biruinţa este sculat la miezul nopţii de adjunctul lui pentru a fi anunţat că tocmai a devenit din nou tată de fată. Comentariul lui TB în interviul prezentat de Striblea a fost: “ îmi venea să arunc cu papucul după el şi să-i strig: bine bă, pentru atâta lucru vii tu să-l trezeşti pe căpitan la ora asta?”.

Invitaţii din studio îşi digerau încă stupoarea după o astfel de confesiune de soţ şi părinte iubitor când a intervenit zglobiu, cu grimase de Jerry Lewis, cu mâinile zburătăcind stoluri imaginare de ţânţari, cine altul decât chiar el, şturlubaticul Florinel.

“Eu îl înţeleg pe Traian Băsescu. Nu trebuie să-l criticaţi. E o reacţie normală şi umană a unui tată care are o fată şi îşi doreşte un băiat”.

Ştiţi că, la pubertate, tinerii simt mai mult decât oricând nevoia să-şi găsească idoli, să aibă un debuşeu pentru sentimentele lor impetuoase ce descoperă şi experimentează datul în clocot.

Florin Iaru pare a fi în plină efervescenţă a căutării de idoli. Şi-a găsit, după “idoliţa” cu breton, de la telefon, şi  idolul cu tichie, din politichie.

De-asta zic: să-l privim fără nerăbdare pe Florin Iaru. Să aşteptăm să-şi finalizeze această pubertate prelungită şi să-l judecăm după aia. Băiat rău nu e. Doar că se maturizează în 20 de ani cât alţii într-un an.

Contele de Saint GermainPolemiceCatalin Striblea,Florin Iaru,Jerry Lewis,Monica Macovei,RTV,Traian Basescu,Valentin Stan,Victor CiorbeaFlorin Iaru face parte, ca şi Valentin Stan, din specia agitaţilor zgubilitici (n.a. - zgubilitic: dus cu sorcova, cf. dicţionar de limbaj colocvial). Nu pot să-i privesc  ieşirile intempestive de la televizor fără o crispare în abdomen, fără sentimentul de disconfort pe care ţi-l dă imaginea unor degete, trepidând...Blog politic si polemic